Absenţă intolerabilă de la târgul de Crăciun

După părerea mea, e cea mai kitschoasă ediţie a Târgului de Crăciun pe care am putut-o vedea vreodată. Chiar şi Zilele Bistriţei, varianta Heidenfeld, sunt mai uşor de digerat decât ce vedem în această perioadă pe pietonal, o harababură de tarabe trântite care au fost parcă descărcate dintr-un camion şi acoperite cu folie să nu le plouă până vor fi mutate în altă parte. Uitându-mă cu atenţie aseară la tot tabloul sinistru mi-am dat seama că lipseşte un singur personaj din toată această cacealma: girafa gonflabilă care trona pe lângă clădirea Primăriei Bistriţa la primele ediţii ale sărbătorii oraşului organizate de fostul primar Vasile Moldovan. Altfel, avem de toate: maşinuţe, trenuleţ uruitor, plastic, multiple chinezării, de la jucării de unică folosinţă, la huse pentru telefoane, „veritabile” cadouri de Crăciun, nu-i aşa? A, vă rog să mă iertaţi, mai lipseşte ceva: roata norocului pentru care trebuie să dai bani ca să câştigi câte un băţ de chibrit.

În ce priveşte sectorul de alimentaţie publică nu pot să nu constat faptul că nici primarul Ovidiu Creţu, umblat prin Europa, nici celelalte minţi strălucitoare din administraţia locală nu au înţeles nimic din esenţa târgurilor de sărbători. În primul rând, acestea nu sunt destinate să faci cumpărături en-gros, ci să-ţi iei mâncare caldă, proaspătă, pe care să o consumi mergând fiindcă ne aflăm totuşi în luna decembrie. Oricât de cald poate părea la prânz, să stai aşezat pe un lemn îngheţat ca să tai cu cuţitul o bucată de grătar nu e cea mai bună idee. Tocmai de aceea, în alte părţi se vinde hot dog şi cârnaţi pe care-i poţi mânca plimbându-te sau, cel mult, la o măsuţă din aceea cu un singur picior, înaltă, care ocupă spaţiu puţin şi-ţi dă senzaţia apropierii, că doar aceasta este esenţa sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Am văzut aseară, pe la tarabe, exact inversul a ce v-am descris mai sus, motiv pentru care nu mă mir că mai nimeni nu s-a apropiat să cumpere ceva. Dacă eram în locul Primăriei Bistriţa, chemam toţi patronii de cârciumi, stabileam cu ei trei-patru produse care să fie vândute pe pietonal în perioada sărbătorilor, conveneam asupra unui preţ şi o invitam pe designerul Loredana Chiş să dea coerenţă spaţiului. Dacă închid ochii, chiar văd o minunăţie creată, cu gust, stil, cu eleganţă. Primăria Bistriţa face însă ce ştie mai bine Luca Răzoare şi Ioan Creţiu. Şi ca să înţelegeţi foarte bine la ce se pricep aceşti doi oameni, uitaţi-vă la cum arată pieţele Bistriţei şi cum sunt cârpite străzile şi nu mai aveţi nevoie de alte explicaţii.

Şi acum despre iluminatul feeric. Aşa cum mă aşteptam, în afară de zona pietonală pe care au fost trântite nişte maţe lungi pe copaci, de strada Dornei şi o parte din 1 Decembrie şi Bulevardul Republicii, peste tot e cam beznă. Instalaţiile lăsate peste an în copaci şi pe stâlpi s-au ars, iar celebra firmă Electro Ursa, abonată la toate contractele cu întrerupător ale Primăriei Bistriţa, precum Serbis este la cele ale CJ, s-a dovedit de-a dreptul incapabilă sau total dezinteresată să lămurească vreo minte luminată din Primărie că procedura e ultra păguboasă şi că becurile se ard. După ce am asistat, în cel mai ţopesc mod posibil, la două aprinderi de lumini, una la CJ – normal, de 1 Decembrie, cum face toată ţara – şi alta la Primărie, conform tradiţiei, în Ajun de Moş Nicolae, ne-a fost dat să vedem că ultima e de toată jena. Eu mă aşteptam ca Gavril Ursa să stea pitit prin casă de jenă că a fost „prins” în timp ce dădea telefoane la Poliţie să-şi salveze pielea şi de ruşine în ce priveşte iluminatul. Nici vorbă! Omul defila la greu pe lângă primarul Ovidiu Creţu, probabil mândru că o parte din ghirlandele din Piaţa Unirii dau lumină argintie, iar o altă parte galbenă.

Zilele trecute, primarul spunea că Bistriţa poate da lecţii Sibiului. Doamne fereşte! Poate lecţii de penibil. Am văzut cu toţii pe net fotografii din oraşul prezidenţial şi din multe alte oraşe. Peste tot, primarii s-au străduit să îmbunătăţească iluminatul public, să dea farmec oraşelor pe care le conduc, să schimbe lucrurile în bine. Epoca este de aşa natură încât nu ne mai putem raporta la ce a fost anul trecut şi acum doi ani. Lumea merge cu viteză înainte, globalizarea ar trebui să ne inspire, să ne dea idei.

Dacă vrem să fim tradiţionalişti, atunci ok, să o chemăm pe Loredana Chiş – nu am niciun interes legat de persoana ei, dar am văzut ce a creat la Casa cu Lei şi mi-a plăcut – şi să-i spunem că are mână liberă să armonizeze în centru un târg tradiţional de Crăciun. Drept bonus, aş zice să le dăm nişte zile libere şefilor de direcţii din Primăria Bistriţa care, din păcate, sunt o frână în calea progresului, veşnic în criză de idei, dornici să rupă uşile birourilor la ora 16.00.

Cristiana Sabău