“Dacă azi nu scriu despre Alin Uhlmann Uşeriu, nu mai scriu niciodată”, mi-am zis dis-de-dimineaţă, grăbită să ajung la Vama Bistriţa unde au sosit, din nou, camioanele de Crăciun, la fel cum se întâmplă de 12 ani încoace, cu o precizie nemţească demnă de toată lauda. Am întâlnit feţe cunoscute, oameni noi cu care am rezonat pe loc, am vorbit cu câţi am putut şi apoi l-am văzut cu coada ochiului pe Alin, alergând de la un grup la altul, îmbrăţişând oameni, zâmbindu-le tuturor în ciuda frigului care nu şi-a găsit altă zi mai bună să vină pe la noi decât cea în care Tăşu are de împărţit 20.400 de daruri, mai multe ca niciodată.
Nu mai ştiu exact în ce context l-am cunoscut pe Alin. Cel mai probabil acum 12 ani când a început prima operaţiune “Camionul de Crăciun”. La vremea respectivă, nu pricepeam mare lucru din teoriile lui despre voluntariat. Eram doar impresionată de felul în care erau organizaţi prietenii lui din Germania, de spiritul lor de sacrificiu – în fond plecau de Crăciun şi se întorceau abia de Anul Nou, obosiţi şi plini de noroaiele din România – de lucrurile pe care le-a învăţat chiar el de la Cavalerii Ioaniţi, capabili să se mobilizeze de la o oră la alta în caz de dezastre ca să-i ajute pe sinistraţi. Tot de la Alin am înţeles de ce nu e potrivit să te duci cu zahăr, ulei şi făină la oameni cărora apa le-a luat casa – fiindcă nu ar avea unde găti – şi de ce sunt importante dulciurile (te ajută să mai uiţi de necaz), conservele pe care le poţi desface cu mâna, energizantele. Se întâmpla pe vremea când noi, românii, adunam ajutoare pentru sinistraţi complet inutile care ajungeau la groapa de gunoi.
În ce priveşte “Camionul de Crăciun”, mi-a rămas întipărită în minte ideea lui de atunci că darurile ajung la copii din satele “unde s-a terminat asfaltul”. Dacă la început era doar o mână de oameni care îşi “sacrifica” sărbătorile să ajungă la aceşti copii, acum sunt sute de voluntari care abia aşteaptă să vină ziua de 28 decembrie şi să se apuce de treabă. Uimitor, nu credeţi? Organizaţia lui Alin a crescut într-un an cât altele într-o viaţă, cu o viteză impresionantă. Înţelegeţi de ce m-am temut tot timpul să scriu despre el? Fiindcă în secunda asta îl văd în preajmă, am impresia că ştiu ce face, iar în următoarea e acolo unde nici măcar nu-mi pot imagina că se poate ajunge.
Mereu am crezut că oamenii au numele potrivite. Cu siguranţă că Alin vine de la verbul “a alina”, însă o cercetare mai amănunţită ne arată că originea germană veche a numelui Alin derivă din “Adal” şi înseamnă “nobil, preţios, iubit”. Am mai găsit undeva că numele Alin are semnificaţia de “milos”, “dar frumos”, „dar de la Dumnezeu”. Interesante semnificaţii şi cât se poate de potrivite în cazul lui Alin Uhlmann Uşeriu, omul care a făcut aici, la doi paşi de noi, la Tăşuleasa, ceea ce nu îmi puteam imagina că e posibil: a construit o lume al cărei slogan poate fi, în opinia mea, “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Adunând mii de voluntari în jurul lui cu care strânge gunoaie, plantează copaci, împarte bucurie, Alin nu face altceva decât să modeleze caractere şi să schimbe vieţi, generaţii întregi aş putea spune. Un astfel de spirit nu poate trece neobservat fiindcă el magnetizează. Drept urmare, nu m-am mirat absolut deloc atunci când am întâlnit, azi, de dimineaţă, un voluntar venit tocmai din Olanda să pună umărul la reuşita “Camionului de Crăciun”. E un doar un exemplu, dar sunt mult mai multe.
Înainte să închei acest “timp de gândire”, cu care îi sunt datoare demult lui Alin, vă reamintesc faptul că graţie lui, de 12 ani, în România au ajuns peste 147.000 de cadouri de Crăciun în tot atâtea familii. Pentru fiecare s-a bucurat cel puţin un copil. Şi atât dacă făcea, era mai mult decât ne putem imagina că ar face un om într-o viaţă. Alin însă a făcut şi continuă să facă lucruri la care unii dintre noi nici măcar nu îndrăznim să visăm: croieşte poteci prin munţi, plantează păduri unde alţii le-au tăiat, uneşte în loc să dezbine, zâmbeşte chiar şi atunci când cei din jurul lui, în loc să-i strângă mâna în semn de recunoştinţă, îl hulesc. El ştie că nimeni nu e profet în ţara lui, dar e nevoie ca cineva să calce pe toate aceste prejudecăţi având alături prieteni care nu l-ar părăsi pentru nimic în lume.
Chapeau bas, Alin şi Tăşu!
Cristiana Sabău
IN ATENTIA CUIVA…..Poate ar trebui amintiti si cei care au contribuit considerabil la aceasta actiune caritabila…, care defapt sunt omisi mereu, uitati…si poate ar merita o pomenire..Ma refer la cei care au lasat totul deoparte, pentru a ajuta la bunul mers al acestei actiuni minunate . Pentru ca altii au grija intotdeauna sa se infinga in fata , fara sa fi facut ceva , la acestia nesimtirea nu are limite, stiu doar sa calce peste cadavre sa fie acolo in fata….Din pacate asta cred ca o sa se intample si de aceasta data. Pana cand in ROMANIA valoarea si adevarul nu o sa fie la loc de cinste , nimic nu o se mearga asa cum trebuie.
Dacă Tăşuleasa Social nu ar fi existat, unde activau toţi aceşti oameni? E întrebarea la care vă rog să răspundeţi când aveţi un moment de sinceritate. Fiecare om are meritele lui, dar, în opinia mea, cel mai importnt e cel care-i ţine pe toţi împreună şi-i face să meargă într-o anumită direcţie. Se numeşte lider în caz că nu ştiţi termenul.
Imi pare rau ca definitia liderului este compromisa. De asemenea si cea a voluntariatul. Asa cum am mai scris-o, voluntariatul este o actiune pe care o faci dupa ce mergi la serviciu sau la scoala (sau orice alt loc care-ti ocupa, profesional vorbind, timpul). Nu in loc: de serviciu, scoala. Asta se numeste „prosteala”. Cand se va sti exact cat din donatiile primite (materiale sau financiare) sunt folosite in scopurile pt care se face atat de mult tapaj de imagine, atunci voi spune ca si actiunile acestei asociatii si-au atins scopul pt care sunt gandite. Deocamdata discutam doar de nevoia de a impresiona si nimic altceva (om bun, care se gandeste doar la binele altora si nu si la propria persoana etc). A ponegri pe cei ce nu te mai sprijina pt ca ai un caracter mic si pt ca au inteles ce joc faci nu te ajuta deloc, „voluntarule” (asa zis „neamt”)! Cei ca tine vor ajunge sa compromita imaginea sasilor (oameni onesti, muncitori si cu spirit).
In anii trecuti au vazut si voluntarii (veniti din Germania dar si cei din Romania) cum o parte din aceste cadouri stranse si trimise din Germania erau incarcate in masini ale unor forte de ordine ce „contribuiau” la supravegherea convoaielor (ca sa nu se intample ce?).
@kill bill Nu v-aţi plictisit să tot huliţi atât? Pentru că eu m-am plictisit să vă citesc aceleaşi comentarii de om frustrat. Faceţi ceva mai bine şi mai frumos decât Alin şi sunt prima care vin să mediatizez. Până una-alta, văd că nu faceţi altceva decât să-l urmăriţi cu viclenie şi răutate. Urâtă activitate v-aţi mai găsit. Rugămintea mea e măcar să ne scutiţi de veninul care dă pe afară.
Doamna Sabau, este foarte usor sa ma cenzurati. Un simplu click si mesajele trimise de la aceasta de mail nu mai sunt postate. Ceea ce dvs numiti hulire este informare. Oare nu ar trebui sa admiteti si parerea unor oameni care au si alte informatii/pareri (pe care sunt aproape sigur ca si dvs le aveti dar din motive ce tin de imaginea ziarului dvs nu le veti sustine public niciodata). Culmea e ca ne si cunoastem si ati apreciat la un moment dat ceea ce faceam (si probabil si ceea ce fac in continuare; ati si mediatizat). E adevarat ca sub masca anonimatului e mai greu sa fii obiectiv. Daca limbajul pe care-l folosesc nu se coboara la nivelul jignirilor ce-mi sunt aduse (inclus prin comentariul dvs relative grosolan) e pt ca nu-mi voi permite sa cobor nivelul discutiilor pana acolo. Daca mi-ar pasa atat de mult de imaginea mea as putea sa va dau exemple multe din activitatea de REAL VOLUNTARIAT pe care eu si membrii familiei mele il practicam. Tocmai acest lucru voi evita sa-l fac, sugerandu-va sa cenzurati de azi inainte mesajele primite de la aceasta adresa de mail. E mai simplu asa decat sa pui pumnul in gura prin intermediul tipului dvs de mesaj. Daca nu ati fi interesata de perpetuarea unor replici sau mesaje (mult sub nivelul celor postate de catre mine) ati interveni. Banuiesc ca stiti si dvs ca in comentariile mele exista un adevar dureros, care nu poate fi transmis public. Omul pe care-l ridicati in slavi nu e decat un profitor care a gasit o nisa pe care o exploateaza cu succes. Dar efectul rotii il va ajunge la un moment dat! Ca pe noi toti de altfel.
Nu ştiu cu ce ocazie am scris şi nici nu ştiu cine sunteţi. Ar fi mult mai onorabil dacă aţi semna cu propriul nume. Nu văd motivul pentru care nu vă puteţi vedea de faptele dvs. despre care înţeleg că sunt mai grozave decât ale lui Alin, deşi nu îmi amintesc să ştiu vreun concurs de fapte bune dotat cu premii. Fiecare faptă e bună în felul ei, dar poate deveni o sursă de infecţie spirituală pentru dumneavoastră dacă veţi continua să vă comparaţi cu alţii. Dacă îmi permiteţi o sugestie: vedeţi-vă de treburile dvs. şi nu mai purtaţi atât de mult grija altora! Nu vă ajută la nimic.
„Doamna” m-ati dat gata cu argumentele dvs.! E adevarat ca oamenii pot gresi in graba dactilografierii (imi cer scuze si sunt gata sa imi pun cenusa in cap si pt celelalte astfel de greseli; mi le asum). Dar a argumenta atat de slab…
Sunteti la un nivel de obraznicie tipic omului fara argumente. M-ai lipsea sa-mi scrieti: si „…am auzit ca aveti acasa si o catea bolnava ceea ce nu va face cinste iar bunicii dvs au fost deportati la Canal pt ca erau chiaburi!”. Halal sa-ti fie!
Sa va beti linistita cafelele cu „voluntaru’ ” asteptand sa fiti chemata la sindrofii organizate de partide politice, ONG-uri sau institutii publice.
Sa fii sanatoasa cucoana ca-mi iau geamantanul si plec!
Perfect. În sfârşit! Vedeţi-vă de faptele bune.
La scoala. Sau la locul de munca. Suna „ca dracu”: ocupatia (or’, ma rog. profesia) = voluntary.
E gresit sa spui despre Alin ca „s-a infipt in fata „, de fapt el a creat acest fenomen, toti ceilalti l-au urmat. Asta e definitia liderului, asa cum spune si Cristiana, e omul pe care il urmeaza ceilalti, de bunavoie, e cel care aduce entuziasm, generozitate, cel alaturi de care iti doresti sa actionezi. In plus, e si modest, nu se lauda si in niciun caz nu se infige in fata! Dar pentru a sti asta, trebuie sa fii acolo !
Toti ceilalti sunt de admirat, in special tinerii, dar nu numai, toti cei care sunt alaturi de Tasuleasa, mai ales ca nu o fac pentru publicitate !
RESPECT, TASULEASA !
Bravo Alin , Felicitari Cristiana
esti un prostavan
esti un dobitoc
e usor sa stai in spatele pc-ului si sa incepi sa latri,caine
Faptul de care mă minunez şi de care sunt conştient, e că ceea ce este mai rău în omul acesta – Alin Uhlmann Uşeriu – e oricum cu mult mai bun decât ceea ce considerăm că vedem noi mai bun în oricine altcineva. De aceea, despre acest domn, pot doar atât să spun: RESPECT!
Securistule şi toţi ceilalţi sectanţi şi atei, aceste daruri se aduc de Sfântul Crăciun, adică în cinstea Naşterii Mântuitorului Hristos, nu în cinstea vreunui maimuţoi şef!
Securistule şi toţi ceilalţi sectanţi şi atei, aceste daruri se aduc de Sfântul Crăciun, adică în cinstea Naşterii Mântuitorului Hristos, nu în cinstea vreunui maimuţoi şef!
Minusuri dau, în cazul de faţă, papiţoii!
Cat de frumoasa ar fi Romania daca toti am face acelasi lucru-am darui mai mult si fara sa criticam pe cei carora le pasa…..a darui inseamna a iubi oamenii indiferent cine sunt ei si at te gindi la binele lor.Cati dintre noi ne gindim la binele altora? Romanul se gindeste doar la el….este o nepasare totala si o indiferenta fara margini si ne meritam soarta.
Comentariul meu s a înțeles greșit.RESPECT și IUBESC Tasuleasa. APRECIEZ tot ce înseamnăacest acest ONG. Felicitări Alin și echipa!!
Cand te intalnesti cu „voluntarul” intreaba-l cate din cadourile dintr-unul dintre TIR-uri au ajuns la cei pe care-i hulesti in majoritatea mesajelor tale (BOR)? Daca va fi cinstit iti va raspunde. Atunci am sa te rog sa iti retragi cuvintele jignitoare pe care mi le-ai adresat si sa-l tratezi (obiectiv) pe „voluntar”. Oamenii nu sunt ceea ce par a fi. Intreaba-l si cine l-a sfatuit sa le dea aceste cadouri. E vorba de anii trecuti (anul asta habar n-am).
Sinceritatea lui „naturala” ar trebui sa-ti dea de gandit: de ce cadourile merg (dintr-o data) spre o anumita zona din judet in acest an? Exista vreo legatura politica? S-au este o pura coincidenta? Daca nu ar fi asa atunci ar fi trebuit distribuite acele ajutoare in fiecare an in alta zona a judetului. Coincidenta e prea mare, Si Pitagora ne-a invat sa nu credem in coincidente.
Sunt doar cateva intrebari la care raspunsul este cunoscut. La un anumit nivel. Politic.
Am un singur răspuns pentru dumneavoastră pentru că pe celelalte nu mă obosesc să vi le dau, le ştiu şi nu am nevoie să fac anchete pentru a descoperi ce ştiu. În propoziţia dvs. „s-au este o pura coincidenta?”, se scrie corect „sau” fiindcă e sinonimul lui „ori”. Dacă nu ştiţi nici măcar scrie, de ce am crede că puteţi înţelege ce scriu alţii?
Alin e un om obisnuit cu un simt civic dezvoltat intr-o tara in care simtul civic lipseste. Am invatzat lucruri de la el, am dezbatut situatii cu el. Ne-am certat si ne-am impacat. Alin e un Om normal intr-o tara anormala. Salut Aline. Felicitari pentru ce ai facut pana acum. Iti doresc sanatate si poate mai bem un whiskey la o poveste
Pentru cei cu minusuri împotriva Naşterii Domnului, adică sectanţi şi atei, măi băieţi, pentru a publica câteva propoziţii şi-n aceste condiţi, încercaţi să eliminaţi din voi semianalfabetismul, vă trebuie câţiva ani, puneţi accent pe dictare şi tabla împărţirii, cea a înmulţirii cred c-o ştiţi.