Timp de gândire

Aţi face schimb de case în concediu?

Bistriţa abundă de case imense, construcţii de toate felurile, unele frumoase, altele odioase, care nu au nicio altă utilitate decât aceea de a le arăta vecinilor, rudelor şi prietenilor cât de mult a avut şi putut cineva să investească. Reprezintă un reper al bogăţiei şi al standardului de viaţă înalt, cred cei care le-au ridicat.

Până la urmă, dacă e să fim sinceri cu noi înşine, nu avem nevoie de mai mult de o cameră în care să dormim, alta în care să mâncăm şi o baie în care să ne spălăm, aşa orăşeni cu ifose cum suntem. Restul încăperilor nu au niciun rost, cel mult unul de depozit pentru obiectele pe care nu le folosim, deci inutile.

Premisa potrivit căreia îţi faci o casă mare ca să-ţi încapă rudele şi prietenii care vin în vizită mi se pare, la ora asta, un cretinism. Există nenumărate pensiuni unde îţi poţi caza rudele care vin o dată pe an la tine şi restaurante în care poţi să le inviţi la masă. Ca să nu mai zic de prieteni cu care merită să explorezi cât mai mult din zona în care te afli. Oricâte calcule ar face oricine pe mine nu mă convinge absolut nimeni de pe pământ că e mai ieftin să-i ţii la tine acasă unde să benchetuieşti până la miezul nopţii spre disperarea vecinilor. În fond, investeşti bani în construcţia unei case mari, apoi în întreţinerea ei ca să ce? Pentru că vine X la tine o dată într-un deceniu şi atunci trebuie să-i prezinţi covoarele, tapetul şi vesela?

Una peste alta, nu ştiu dacă doar mie mi se pare sau e adevărul pur, dar românii ţin prea mult la casele lor, le-au transformat în adevărate icoane la care se închină din fragedă tinereţe – când iau credite pe 40 de ani – până aproape de moarte când plătesc ultima rată. E plin Facebook-ul de fotografii cu florile din grădină, cu copacii şi gazonul din curte, cu grătarul pe care sunt prăjiţi micii în fiecare sfârşit de săptămână, lucruri pe care le poate vedea şi face oricine pe câmp, aiurea, fără să fie scavul unei construcţii imense, cu două sau trei etaje şi „n” camere, toate goale, dar pline cu obiecte scumpe şi neatinse cu anii. Mă amuză copios să văd că deţinătorii de case au parcă un obiectiv comun: să arate pe Facebook tuturor ce modificări au făcut, pe cine au avut invitat la masă, ce plante au mai înflorit prin curte, lucruri la care, cred ei, muritorii de rând din apartamente nici nu ar îndrăzni să viseze.

Partea cea mai amuzantă e că deţinătorii de case sunt atât de legaţi de ele încât dacă îndrăzneşti să le spui că nu au pus bine gazonul, perdeaua nu e potrivită sau nu au abonament la firma de securitate potrivită, ţi-i transformi în duşmani şi te taie de pe lista invitaţilor la grătar, mă gândesc. Aşa că nu ai încotro şi trebuie să le lauzi monstruozităţile betonate chiar dacă nici prin gând nu ţi-ar trece aşa ceva dacă ar fi să fii sincer.

M-am gândit la bistriţenii deţinători de case imense fiindcă, de curând, am văzut un site pe care oameni din toată lumea fac schimb de case pentru concediu. Am văzut acolo nişte locuinţe drăguţe şi cu bun gust în Paris, Londra sau New York pentru care aş fi aplicat în secunda doi, locuinţe nesimandicoase deţinute de oameni cu mintea deschisă, capabili să lase cheia unui străin de dragul unei experienţe în casa lui.

Magnific de-a dreptul! Poate vă aduceţi aminte că există şi un film pe tema asta cu două tinere care fac schimb de locuinţe de Crăciun. Graţie provocării, ajung amândouă să trăiască o mare iubire, iar sărbătorile care se anunţau triste pentru ambele devin cele mai interesante experienţe de viaţă. Când am văzut filmul, mă gândeam că e simplă ficţiune, dar, descoprind acest site, am realizat că oamenii fac de mult timp genul acesta de schimburi. Fără nicio rezervă, spun pentru ce şi cine e potrivită casa lor, ce pot vedea în jur, ce au la dispoziţie oaspeţii. Te poţi uita la fotografii, vezi dacă îţi place atmosfera, dacă îţi convin condiţiile, regulile gazdei. Totul e firesc, natural, nu e forţat şi spoit ca să dea bine.

Dincolo de oportunitatea în sine – un concediu în care nu îţi plăteşti decât drumul – care mi se pare pur şi simplu fabuloasă, cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să îl înţelegem de aici este cum se raportează străinii la lucruri. Casele, maşinile, computerele nu sunt nişte idoli la care se închină, sunt pur şi simplu nişte obiecte care îţi pot face viaţa mai bună sau mai rea. Dacă nu te ataşezi de ele ca de o fiinţă, să zicem, nu ai cum să suferi pentru că le folosesc şi le strică alţii sau pentru că le uzează. Pur şi simplu, unii oameni au atins stadiul mult mai avansat decât al multora dintre noi atunci când spun: poftim cheile de la casa mea, stai cât vrei, bucură-te de ce vrei, plimbă-te cu maşina mea, nu-ţi face griji dacă strici ceva, eşti oaspetele meu şi vreau să te simţi bine! Ştiu de la prieteni şi cunoscuţi că există oameni de felul acesta şi, culmea, obiectele lor date altora, cu tot sufletul şi cu bucurie, nu se strică atât de des şi de repede precum ale celor care nu ar da nimic nimănui ca nu cumva să nu se justifice rata uriaşă pe care o plăteşte timp de patru decenii.

Şi mai mult îmi place la cei care fac schimb de case că nu au nicio rezervă să le prezinte aşa cum sunt fără să se scuze că nu au nu ştiu ce marcă de frigider sau te miri ce maşină de spălat vase. Dacă îţi place casa lor, eşti binevenit în ea, dacă nu îţi place, caută-ţi alta. Casele oamenilor care fac astfel de schimburi nu sunt nici expoziţii de trofee, nici muzee. Sunt pur şi simplu locuinţe în care poţi trăi experienţe, unele de-a dreptul grozave.

V-aţi gândit vreodată că experienţele sunt singurele cu care rămânem? Obiectele se degradează, se strică, spaţiul umplut de ele devine monoton, oricât l-am şterge de praf şi oricât am încerca să mutăm lucrurile dintr-o parte în alta. Avem nevoie de alt peisaj, de alt tablou ca să ni se pară mereu viaţa interesantă. Nu am nicio explicaţie pentru care noi, românii, suntem atât de ataşaţi de obiecte în timp ce pierdem atât de multe experienţe grozave.

17 comentarii

    • sta… in cel MULT O CAMERA IN CaRE DOARME, Una IN CARE MANANCA , ARE O BAIE …doar ca sta intr-un bloc…. UNDE E FOArTE CALD ….PArCA NU SE MAI VENTILEAZA NICIodATA INCApeRILE si te simti mai rau decat intr-un grajd pentru animale pentru care se respecta normele de bunastare…. (am locuit 2 ani intr-un astfel de bloc in care urcam doar seara dupa ora 22 in timpul verii…)
      dar de ce sa te invit?
      de ce sa suporti astfel de conditii?
      ce mi-ai facut sa-ti ofer ce am si sa nu alegi ceea ce-ti doresti?

  • Mie imi place modelul de pe Bargau , cand isi fac casoaie cu 10 camere si dupa aia se muta in bucataria de vara de 9 metri patrati ca sa nu faca deranj in casa mare . E un soi de opulenta cretina a unor oligofreni care nu inteleg ce inseamna utilitatea si confortul unei case ci doar vor sa-i faca invidiosi pe altii . Romanul traieste intr-o iluzie cretina , de aia se spune ca lucrurile nu sunt cum par si ca aparentele inseala .

  • Cunosc oligofreni care au casa de 500 mp si folosesc abia 100 mp deci 20% . Practic 80% au construit degeaba . Cand nu ai ce face cu banii iti da diavolul nisteidei care sa te faca sa construiesti aiurea si sa regreti ulterior . Dupa ce-ti pleaca si copiii ramai cu nevasta in 500 mp si te poti juca de-a ascunsa . Daca pleci in delegatie nevasta merge la ma-sa sa doarma la bloc ca i frica sa doarma singura in hardughia aia . Bine a zis Petre Tutea ca suntem un popor de IDIOTI .

  • O casa, un camin, locul tau unde te simti bine, esti in siguranta si cu familia ta este cred ca cel unul din cele mai importante conditii de care ai de nevoie ca se te simti bine. Eu unul nu puteam se traiesc intrun apartment la distanta de o perete cu alti. Mie imi trebuie distanta, un refugiu in care ma pot retrage de o lume tot mai ostil. Nu imi ajunge dormitor si bucateria, baie. Viata mea are mai multe facete de cit doar munca si hrana. Exista o viata dincollo de munca si dincollo de nevoile de baza. O parte din viata asta este se fiu in contact cu omeni si personal si virtual, ca prueteni mei adevarati se intereseaza cum imi arata gradina asa cum ma intereseaza pe a lor. Ne si dam idei reciproc si incercam lucruri noi. Este si asta un hobby si nu totul se face pentru a impresiona. La noi cel putin vin musafiri cam tot anul, foarte rar avem o luna unde nu vin rude sau prieteni de afara. Si ghici de ce. Vin pentru atmosfera placuta si mai ales pentru natura. Ce este gresit ca ne permitem mai mult dim cauza costurilor reduse fata de costuri unui apartment in NewYork care la 10% de marime casei noastre costa de 100 de ori mai mult. Fiecare om isi creaza imprejurul lui cum doreste si poate si chiar daca face casa lui in portocolie si cu balustrade din inox sau inauntru ca si o expozitie cu faiante si gresie, important pentru el nu este cum o privim noi pe el ci cum se simte el in casa lui. Pana la urma putem fiecare se facem decisia proprie daca dorim mai mult sau mai putin si nu sintem obligati se traim cu toti altceas vis. Chiar astazi ma uitasem la immobile din zona Germaniei unde am crescut si sincer nu mi a placut uniformitate si din nou stiam oare din ce cauza imi place aici. Pentru ca am pozibilitate se traiesc macar o parte de visuri nonconformiste care mai am. Doar ca pentru ca se pot eu se fac treaba asta, trebuie se am si toleranta de a suporta pe vecinul cu casa verde stralucitor.

  • Walter draga tu ai fi foarte fericit daca nu ar avea vecinul tau culoarea aia verde tampita la casa . Probabil te deranjeaza si ca si-a mutat gardul cu 10 cm sau ca are niste caini cretini care latra noaptea prea tare fara nici un motiv si nu poti dormi . Grija mare sa nu traiesti si tu doar iluzia unei fericiri .

  • Marius, asi fiu mai fericit daca aveam o distanta si mai mare la vecini, este adevarat, iar si asa verdele se acopere cel tirziu in primavara cu verdele copaciilor nostri din gradina, asa ca nu e asa de nefericit situatia. Oricum este limitat pozibilitatea de ar avea grija de spatiu, ca si timpul ne este limitat si cu o anumita suprafata te poti satura indeplin oricum dorinta de gradinarit. Mai mult creaza stres si devine munca nu distractie. Pe de alta parte, imagineaza iti ca vecini nu au caini ci au pauni, cei din stinga si din dreapta, si probabil deranjeaza mai mult papagali mei pe ei de cit pauni lor pe noi, chiar daca pauni mai vin in gradina noastra ca si decor exotic. Dar cel mai bine este ca nu ne aruncam deseuri reciproc in fata geamului sau in gradina ca cum fac uni care locuiesc la bloc care mereu fac curatenie pentru colegi care traiesc usa la usa si perete la perete si nu se cunosc.
    Da, poate este o iluzie se te simti ca si in raiul tau personal, indiferent ce gust ai, dar sigur micul paradis creat singur este mai bine de cit traiul intrun bloc unde dejaba culegi deseuri zilnic din fata sau unde in loc se tai iarba tu, se astepti pe alti se aiba grija.
    Si in spatiu tau „exagerat de mare” macar poti tu se creez oasa care in larg in oras sau tara nu poti crea daca nu este dorinta generala. Dar si in spatiu public se dezvolat incet bunul simt si raspundere. Acum 20 de ani vecini radeau de noi cind amenajam spatiu in fata casei si cind puneam o hinta pentru copii si un topogan in spatiu public, primul de altfel in Viisoara(care era distrus dupa 3 saptamani). Dar ghici ce fac vecini acum? Amenajeaza spatiul public si se bucura si ei cum cresc plante si le pun la loc daca vreun necivilizat le a rupt noptea. Simtul asta nu trebuie denigrat prin orgolii ci incurajat daca dorim cu toti un mediu ambient in oras mai placut. Doar daca ai pozibilitate sa simti bucuria asta cu degetul verde pe propriul pamant, o poti transfera si pe spatiul public.

    • Va felicit pt ceea ce ați spus ! Aveți dreptate in totalitate ! Sunteți un om bun , păcat ca nu sunt mai multi ca si dumneavoastră !

    • am autorizatie semnata de primar doar ca acel primar se afla foarte departe acum de bistrita….la 25 km…
      acolo e si casa!

  • In Cluj stau de fiecare data la Casa de Cultura Permanenta. Acolo sunt doi oameni faini ce si-au inchis pensiunea si de vreo doi ani deschid casa tuturor celor care vor sa stea acolo pentru o vreme. Regulile casei sunt de bun simt: anunti venirea in casa lor din timp, faci curat dupa tine, contribui atat cat timpul iti permite la activitatile casei… E o casa destul de mare si capacitatea maxima fiind undeva zece locuri.

    https://www.facebook.com/PermanentAcasa

    Eu am calatorit pentru multi ani si inca calatoresc prin casele oamenilor. Sunt musafir de profesie. La Paris am schimbat gazde dupa gazde si am stat trei saptamani. In Antalya m-a primit o familie pentru doua saptamani in vila lor. Toate astea au fost posibile datoria site-urilor de ospitalitate online: warmshowers si couchsurfing

    Apartamentul parintilor din Bistrita are o camera pe care o pun la dispozitia calatorilor. Anul trecut ma aflam in Franta si am primit un mail prin care am fost instiintat ca trece un biciclist lituanian pe aici. A reusit familia mea sa-i faca o sedere placuta.

    Jul 2014
    Victor family does the same that mine does. When I’m on trip and theoreticaly cannot host but my parents are at home i say „come in!”. The same happened for me in Bistrita. His brother girlfriend welcomed me and showed me the way to Victor parents. There was english language barier but we spoke using international body language and understood each other really well. They are really nice people. Thank you Victor for providing me place during such a rainy day! It was relly relaxing.

  • Spunea un canadian: A house should be a place where to live , not your asset.
    O casa trebuie sa fie un loc unde sa locuiesti, nu averea ta.
    Din pacate, in ziua de azi o casa costa foarte mult, oamenii avand mortgage(credit) pe 25 de ani minim si in Canada, Germania sau Anglia, nu numai in Romania. Ca urmare a faptului ca platesti toata viata o casa(si in Vest e la fel), casa a ajuns sa nu fie doar un loc unde sa locuiesti si unde sa ai intimidate, e de fapt averea ta (your asset).
    Foarte putini sunt si in Vest care au casele platite, majoritatea platestc o viata.
    In Vest iti cumperi o casa relativ usor cu mortgage(credit),mult mai usor ca-n Romania.
    In Romania, a avea o casa, cu credit sau fara, e putin accesibila pentru multi, multi nu-si permit nici un apartament in Romania, nu o casa, si de aici vine si modul asta de a privi lucrurile, ca majoritatea care detin o casa in Romania se uita la casa lor ca la un templu.

  • Daca, din curiozitate, bagi degetele in cuibul unei pasari, pasarea isi va abandona cuibul cu tot cu oua. Eu nu mi-as pune casa la dispozitia unor straini pt.ca este „cuibul” meu. Nu este o casa mare ,cu lucruri scumpe, dar este locul in care ma simt bine, cu fotoliul meu, cu perna mea, cu patul meu. M-am inconjurat de culorile care-mi plac, de tesaturile preferate de mici fleacuri care-mi incanta ochii. Nu mi se pare anormal sa doresc sa-mi pastrez casa doar pt.mine. In definitiv sunt o multime de camere si apartamente de inchiriat peste tot in lume, la preturi pt.toate buzunarele. Eu sunt un om normal cu o casa de 100 mp. Cei care au case de 500 mp si stau in bucataria de vara sunt genul care nu merg nici pina la Colibita.

  • Sincer sa fiu vad articolul ceva de genul” vulpea care nu ajunge la struguri….”, eu stau in casa de 400 mp si ma simt perfect. Am o curte grozava de 17,5 ari si e si mai perfect. Asa ca va intreb, de ce sa va dau dreptate cand vad cat e de bine? Bafta la subiecte mai interesante. Cristiana te vad o femeie foarte singuratica, egoista si individualista, si probabil necasatorita din aceste motive. Iarta-ma dar articolu nu zideste cu nimic, mai degraba arata invidia care o porti in tine. O zi frumoasa in apartamenul tau:)

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.