Doris Moldovan, pelerinaj pe El Camino: M-am autodepăşit fizic, mental, spiritual

„El Camino este pentru mine, un prilej de introspecție, de meditație în mișcare, de liniște, de pauză, de reîncărcare. Am fost singura româncă…”, a mai scris Doris Moldovan.

„Statistic, 0,4% din cei care fac El Camino sunt de la noi din țară, însă am auzit doar vorbe frumoase despre România, despre noi. Pe parcursul călătoriei mele am întâlnit oameni din toate culturile, religiile și din toate zonele globului care pot conviețui extraordinar împreună, respectându-se reciproc și respectând locurile prin care trec. De ce nu ajung mai mulți Români pe El Camino? Este posibil ca principalul motiv să fie lipsa de informații despre acest pelerinaj. Astfel, după experiența mea, după energia, puterea pe care am recăpătat-o, îmi doresc să promovez El Camino, dar nu în sensul de a-i îndemna pe alții să facă acest pelerinaj, ci să le spun că el există, că nu sunt pericole, că e greu, dar este frumos și vii de pe acest traseu, TU! Dar, Camino se trăieşte, nu se povestește…Este greu să povestești această experiență inedită, dacă ar fi să aleg 7 cuvinte care să o descrie, acestea ar putea fi: Bucurie, Putere, Ambiție, Consecvență, Încredere, Simplitate și Spiritualitate”, a scris ea.

Drumul către Santiago de Compostela este al treilea mare pelerinaj creştin, după cele spre Ierusalim şi Roma. Anual, ajung pe jos la Santiago de Compostela peste 150.000 de pelerini şi aproape 3 milioane de turişti de pe toate continentele. În 25 iulie este sărbătorit Sfântul Apostol Iacob, iar cine ajunge în aceasta zi la Santiago primeşte indulgenţe şi binecuvântări speciale. De aceea, în această zi, mii de pelerini se îndreaptă spre Santiago de Compostela, unde se crede că s-ar afla mormântul apostolului, care este şi patronul spiritual al Spaniei. Pelerinii parcurg drumul cu trenul, cu maşina, cu bicicleta sau autocarul, dar în special pe jos.  În ultimele decenii s-a produs o reală renaştere a pelerinajului, iar ca o recunoaştere a însemnătăţii sale pentru lumea culturală şi spirituală europeană, din 1987 Camino de Santiago a devenit Drum Cultural European. În 1993 Camino de Santiago a fost inclus în lista moştenirilor culturale universale UNESCO.

Legendele lui Santiago

Fiind aşezat în cel mai jos loc de pe întreaga coasta atlantică, oraşul a obţinut o semnificaţie aparte. Legendele, care se crede că ar fi de origine celtică, au făcut din acest oraş locul în care se adunau sufletele morţilor pentru a urmări soarele pe întinsul mării. Cei nevrednici de a ajunge pe tărâmul morţilor erau condamnaţi la a bântui Galicia.

O altă legendă spune că, în anul 830, o lumină orbitoare ca a unei comete i-ar fi indicat unui ţăran numit Pelayo locul unde erau îngropate rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Apostol Iacob. De aici provine şi numele oraşului, Santiago însemnând în spaniolă Sfântul Iacob, în timp ce Compostela provine din latinescul Campus stellae adica câmp cu stele.

Legendele mai spun că în drum spre locul de îngropăciune trupul lui Santiago a fost pierdut pe mare în timpul unei furtuni, dar a reapărut la mal acoperit de scoici. O altă versiune spune că, în momentul în care vaporul cu corpul sfântului a ajuns aproape de mal, calul unui tânar care tocmai se căsătorea pe plajă s-a speriat şi a fugit în apă, pentru ca mai apoi să reapară miraculos, la rândul lor acoperiţi cu scoici. De aceea simbolul pelerinilor care străbat Camino este o scoică. Dar pe lângă aspectul legendar şi simbolic, scoica avea pentru pelerinii din vechime şi un uz practic: datorită mărimii şi formei putea servi şi drept farfurie şi drept cană.

Catedrala Santiago de Compostela

Pe locul presupusului mormânt al rămăşiţelor lui Santiago a fost ridicat un sanctuar, iar în anul 1078, din ordinul Regelui Asturiei Alfonso al II-lea, a început construcţia unei mari catedrale care a continuat de-a lungul Evului Mediu, până în anul 1211. Mai târziu au fost adăugate capela octogonală a Sfintei Fides, sau claustrum-ul, şi alte clădiri anexe, iar în perioada Renaşterii şi barocului s-au mai făcut modificări care însă nu au afectat planul şi stilul iniţial.

Catedrala Santiago de Compostela a devenit astfel cea mai mare bazilică creştină în stil roman. Pe faţada barocă, pe una din părţile originale ale catedrale romanice, lângă altar, este o carapace de aur. Pelerinii se străduiesc să ajungă să sărute acest loc, drept dovadă a evlaviei lor. În interiorul Catedralei din Santiago de Compostela se află o capelă a Relicvelor în care se păstrează şi un crucifix din aur datat din anul 874 care ar conţine o bucăţică din Sfânta Cruce.

În 1985 centrul vechi al oraşului Santiago de Compostela a fost înscris în patrimoniul cultural al UNESCO, iar în anul 2000, oraşul a fost desemnat Capitală Culturală Europeană.

Sursa foto: Facebook Doris Moldovan