Mică sau mare, tot corupţie e

Am auzit oameni spunând că s-a făcut prea mare tam-tam cu descinderile şi reţinerile unor găinari care tăiau câte o maşină de lemne pe care o vindeau pe unde puteau şi ei ca să aibă din ce trăi. E drept că, atunci când nu aveau lemne marcate ilegal de pădurar şi nici nu găseau clienţi să le vândă, dădeau peste nişte unii care erau incapabili să-şi ia chiar şi permisul de şofer. Îi făceau pe respectivii de nişte bani şi rezolvau problema permisului cu nişte alţi funcţionăraşi calici sau nesătui – după caz – de pe la judeţ care nu se uitau la ce sau pe cine examinează. De câte ori vă uitaţi la un partener de trafic şi vă întrebaţi cine naiba i-a dat permisul aveţi acum răspunsul: nişte şpăgari!

Nemulţumiţii spuneau că sunt alţii care fură păduri întregi, dau şpăgi de miliarde şi încă circulă liberi în jeep-urile lor faimoase. Pe marii corupţi din industria lemnului nu i-a văzut nici Radarul pădurilor, nici alt radar. Poate că mai nou taie cu mănuşi, dar tot taie. Aşa o fi. Nu i-am auzit să-şi închidă firmele, nici să fi pus cineva vreun sechestru pe averile lor, deşi ştim foarte bine cam cum glăsuiau unii dintre ei în dosarul poliţiştilor corupţi şi cam cum îşi aranjau ploile cu ei. Ani la rândul lemnarii de lux au cules ce nu au semănat, au făcut propăpăd în pădurile României în concubinaj cu pădurari, poliţişti şi politicieni. Dovadă sunt averile lor nejustificat de mari, maşinile cu care circulă, casele în care stau, vânătorile la care participă, ţările în care îşi trimit copiii la şcoli. Sistemul extrem de corupt îi va ţine încă mult timp în braţe fiindcă toţi sunt legaţi unii de alţii. Marii corupţi încă ne vor râde în nas ani şi ani la rând, din păcate. Am auzit chiar că foştii şefi ai IPJ sunt bine merci, angajaţi la imobiliarii Bistriţei. Îi ajută „fraţii” lor întru fărădelegi să-şi câştige o „pâine” până la pensie, precum şi ei i-au „ajutat” cândva. Bin Laden se dă iar cu jeep-ul, m-am dat nas în nas cu el prin intersecţii, asta pot confirma.

Eu cred însă că nici corupţii mai mici nu trebuie lăsaţi să zburde pe câmpii indiferent ce scuză au sau pretind că au pentru că, de fapt, sunt nişte hoţi care fură azi un copac, dar mâine, dacă li s-ar da ocazia, ar fura toată pădurea. Legea condamnă fapta. Valoarea prejudiciului e doar un amănunt. Dacă fapta e cu premeditare – adică dacă tu, hoţul, găinarul, în loc să te gândeşti la cum să îţi câştigi cinstit existenţa îţi baţi capul zilnic cu metoda prin care să furi mai mult – e şi mai grav fiindcă eşti capabil apoi de lucruri şi mai monstruoase decât să tai un arbore ce ţi-a căzut în faţa securii sau să dai mită 100 de lei pădurarului şi poliţistului din sat. Bine le-a făcut că i-a săltat!

Nu mi-e milă deloc de unii ca ei şi nici de familiile lor. Se merită reciproc din moment ce nici nevasta, nici copilul, nici mama sau tata nu i-au spus găinarului care taie lemne noaptea, cu drujba, „măi, nu e bine! Se numeşte furt! Du-te şi sapă un şanţ, munceşte ceva cinstit!”. Toţi sunt complici la acest mod de a trăi şmechereşte, iar când sunt prinşi şi – vezi Doamne – dau de necaz, se dau victime şi aşteaptă să fie compătimiţi. Majoritatea fac parte din categoria celor care au râs de oamenii care au învăţat în loc să trântorească, de cei care s-au dus la şcoală în loc să stea prin baruri şi discoteci, au dat examene ca să aibă un loc de muncă în loc să ia securea să taie copaci, de oamenii care s-au împrumutat la bănci ca să-şi cumpere o maşină în rate cu taxă de înmatriculare uriaşă. Le-au spus că sunt nişte „fraieri” fiindcă se poate şi altfel dacă ai şcoala vieţii şi eşti „deştept”. E adevărat că se poate, dar numai până la un punct, din fericire, altfel, am înnebuni cu toţii.

Şi mai grav este, în opinia mea, că judeţul acesta încă musteşte de pădurari corupţi şi de poliţişti şpăgari.Am crezut că i-a apucat frica după ce le-au luat şefii. Nici vorbă de aşa ceva! Băieţii sunt tot la datorie. Ei sunt adevăraţii vinovaţi pentru ce se întâmplă. Veşnic nesătui de bani, sunt gata să închidă ochii la prăpădul pe care-l fac golanii mai mici sau mai mari prin păduri şi pe oriunde şi să-i lase pe toţi incapabilii să devină şoferi. Sunt, de fapt, nişte criminali fiindcă ne omoară încet pe toţi lăsând pădurile să cadă sub drujbe şi ne expun riscului iminent al morţii pe drumurile pe care circulă tot felul de oameni care nu au elementare noţiuni de conducere, nişte iresponsabili care depăşesc pe linia continuă şi îţi apar brusc în faţa maşinii şi te omoară. Sunt cei care şi-au luat permisele cu bani, nu cu ştiinţă din cauza unora care nu au avut nicio apăsare de conştiinţă să le gireze potenţialul criminal. Cumplită specie de lacomi!

Pentru că, da, lăcomia te face să vrei să trăieşti pe picior mare, deşi tu eşti doar un amărât de funcţionar care nu merită mai mult de 1000 de lei salariu. În mod normal, un brigadier ar trebui să fie un om modest, cu hainele verzi aproape ponosite, dar nu e sat în care specimenul să nu aibă ditamai palatul, maşină de vânătoare în curte, maşină de lux parcată în faţa casei, să nu fie „prieten de familie” cu poliţistul şi cu primarul. Şi pe bună dreptate! În majoritatea cazurilor, ei sunt familia de corupţi care ştie ce parcelă din pădurea comunală se poate tăia cu şustă, cui trebuie vândută, cu cât se alege fiecare.

Dacă ar ţine de mine, nu i-aş închide să le plătim tot noi huzurul din închisori. Ca să-şi dovedească nevinovăţia, le-aş interzice un an să mai vină la serviciu, le-aş da tuturor leafa lunară şi i-aş observa cum trăiesc doar din ea. Pot paria că acest test al corectitudinii va fi căzut de toţi, dovada maximă că salariul era aşa, un mărunţiş, iar „învârtelile” baza, coşul lor zilnic plin cu bunătăţi din care s-au înfruptat fără să se sature o viaţă şi ar fi făcut-o în continuare, fără nicio apăsare, dacă nu îi lua într-o dimineaţă duba. Săracii!