Ce trebuie să facă astăzi Ioan Oltean

Că Ioan Oltean a luat sau nu mită 600.000 de euro într-o biserică sau într-un birt e mai puţin important. Vom afla la vremea potrivită dacă e sau nu ceea ce pretind procurorii care au decis, deocamdată, să îl urmărească penal. Cert este că în 25 de ani de democraţie, fostul învăţător de la ţară a devenit extrem de bogat fără să fi moştenit vreo afacere de familie, fără să fi făcut vreodată un business cât de mic, fără să fi dat dovadă de vreo competenţă extraordinară în vreun domeniu. Doctoratul în Drept, luat pe vremea când era secretar general al PDL, nu se pune, la fel cum nu se pun facultăţile făcute la 40 de ani. Ştim cu toţii de ce.

Personal nu înţeleg de ce a avut nevoie Ioan Oltean de atât de mulţi bani. Îl cunosc încă din anul 1996 când m-am apucat de presă, dar niciodată nu l-am văzut în alte ipostaze decât politice. Am tot citit prin declaraţiile lui de avere că are o casă la Unirea, dar tot din blocul de pe Crinilor cobora în zilele alegerilor când îl aşteptam cu toţii la secţia de votare de la grădiniţă. Abia la ultimele două scrutinuri a votat la şcoala din cartierul de lux al bogătaşilor Bistriţei. Nu am auzit despre el să fie vreun mare colecţionar de artă, vreun amator de maşini scumpe (circulă cu Dacia de când îl ştiu), de bijuterii sau ceasuri, nu ştiu să aibă vreun hobby costisitor, gen golf sau sporturi extreme. Nu l-am văzut petrecând în restaurante scumpe, cu manelişti care să-i cânte pe mii de euro, nici manevrând ceva telefoane de ultimă generaţie care costă cât o maşină. Nu ştiu nici să aibă vreun viciu din categoria băut şi fumat. Singura aroganţă pe care am văzut-o la el de-a lungul timpului a fost aceea că a trecut de la costumele pe care şi le cumpăra din piaţa de la ruşi la nişte ţoale de firmă, dar haideţi să fim serioşi, orice om cu venituri medii îşi poate permite două cămăşi Lacoste sau o pereche de pantofi Hugo Boss, măcar de Black Friday.

Din ce ştiu eu, parlamentarul cel mai longeviv din Bistriţa-Năsăud e un fel de lup singuratic. E adevărat că şi-a dedicat toată viaţa politicii, iar dacă a făcut investiţii – în afară de apartamentele şi terenurile pe care şi le-a cumpărat în Bucureşti – acestea au fost ca să rămână deputat şi preşedinte de filială. Cele două funcţii au fost şi probabil încă mai sunt pentru el „comoara” şi, cum bine se ştie, „acolo unde e comoara ta e şi inima ta”. E adevărat că, în ultimii ani, l-a costat mult şcoala din Elveţia pe care o frecventează fiica lui, însă Maria e o fată inteligentă care putea urma o facultate în ţară pe bani mai puţini fără să îi fie afectat în vreun fel viitorul. Aşadar e de neînţeles goana după bani a lui Ioan Oltean pentru că, în esenţă, ar fi putut trăi cu mult mai puţini. Ceea ce nu ştim este însă preţul pe care îl plătesc oamenii aceştia ca să rămână la putere sau liberi. E posibil să fie foarte mare.

În timp ce şi-a rotunjit conturile, Ioan Oltean a făcut multe lucruri bune şi pentru Bistriţa-Năsăud, însă prea puţine comparativ cu cele pe care putea să le facă. Cert este că se pricepe la politică şi e om de echipă. Cei din partidul lui l-au urmat mereu şi i-au trecut cu vederea „faţa întunecată”, deşi majoritatea o cunoşteau foarte bine. Unii au motivat că nu au găsit pe altul mai bun să-i conducă, alţii au făcut-o din recunoştinţă şi devotament pentru cel care i-a transformat din „nimeni” în „oameni politici”.

Personal mă aşteptam ca, după fuziunea cu PNL, Ioan Oltean să facă un pas înapoi, să spună că îi este de ajuns. După un sfert de secol în care a activat doar ca parlamentar, după ce a strâns aşa o avere mare, era parcă timpul să facă ceva pentru oamenii simpli ca doctor în Drept ce este, ca bun cunoscător al legilor pe care chiar el le-a votat. Un cabinet de consultanţă juridică gratuită i s-ar fi potrivit de minune. Cred că oamenii l-ar fi iertat pentru tăierile de pensii şi salarii, pentru toate legile strâmbe pe care le-a votat, pentru toţi banii pe care i-a câştigat adesea pe nedrept. Aşa e poporul român, iartă şi uită! El însă nu s-a dat dus pentru nimic în lume din prima linie a politicii. Dimpotrivă! Am aflat, de curând, că îşi făcea calcule să fie iar primul pe listă şi în 2016.  Incredibil!

Întrucât trăim într-un stat democratic în care orice om se bucură de prezumţia de nevinovăţie, cred că este înţelept să aşteptăm verdictul instanţei înainte să spunem orice despre vinovăţia lui Ioan Oltean în speţa cu ANDRP – chiar dacă ne vine să-l crucificăm pe baza a ceea ce ştim din bârfe. Însă, în orice ţară democratică, un ales al poporului asupra căruia planează astfel de suspiciuni demisionează automat din toate funcţiile şi se pune la dispoziţia justiţiei. Botiş a făcut-o, îi reamintesc! Din 2011, a dispărut total din viaţa publică şi s-a lăsat de politică pentru acuzaţii mai puţin grave. Asta trebuie să facă şi Ioan Oltean! Şi nu mâine sau poimâine, chiar azi!