Moartea lui Eminescu, un mister şi după 125 de ani. Ce cred Al. Cristian Miloş şi dr. Corneliu Florea

În luna ianuarie a anului 1883, Mihai Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În 23 iunie, el a dat semne de alienare mintală, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul doctorului Şuţu, cu diagnosticul de „manie acută”. Conform părerii dr. Ion Nica, exprimată în cartea „Eminescu, structura somato-psihica” (1972), poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă – opinie adoptată şi de criticul Nicolae Manolescu. Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti, scrie Wikipedia.

Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

La 125 de ani de la acel moment, poeţii şi scriitorii bistriţeni, adunaţi la statuia poetului din Piaţa Mihai Eminescu, i-au adus un omagiu şi au cerut formarea unei comisii de anchetă pentru aflarea adevărului, în opinia lor, încă neelucidat.

Poetul Alexandru Cristian Miloş: “Eu am scris un material De la Eminescu la NASA. În urmă cu nişte ani, am primit nişte reviste de la NASA în care se arăta că originea omenirii e de pe planeta Venus. Am rămas foarte surprins de faptul că Eminescu, cu 150 de ani înainte, a scris poezia Luceafărul care e tot planeta Venus. Aici vorbeşte despre cineva care venea tot de pe planeta Venus şi care-i propune Cătălinei să facă o împerechere genetică şi să o ducă în ocean. Foarte interesantă ipoteză. Mi se pare că este poetul cel mai mare din toate timpurile şi de la toate popoarele. Unii cred că facem noi pe nebunii, dar eu cred că nu e aşa. Eminescu a ajuns cel mai aproape cu fruntea de stele. El este precursorul, să spunem, cuceririi spaţiului cosmic de către omenire. Referitor la moartea sa aş vrea să spun că este foarte interesantă cartea unui profesor universitar de la Bucureşti, Nicolae Georgescu, care vorbeşte de un complot transnaţional al serviciilor secrete împortriva lui Eminescu. El a fost arestat, dus într-o căruţă prin tot Bucureştiul după care e internat şi otrăvit lent ca şi Napoleon – cu injecţii cu mercur – pentru un presupus sifilis pe care nu l-a avut niciodată. El a fost lovit cu piatra, aşa cum se ştie, de Poenaru, un agent al serviciilor secrete austriece. Eminescu scria articole împotriva Rusiei, a Austro-Ungariei şi făcea parte din societatea secretă România Mare a studenţilor şi a intelectualilor din România. La autopsia care i-a fost făcută, marele savant Gheorghe Marinescu a constatat că Eminescu avea un creier de o greutate normală. La sifilitici creierul se face ca nuca şi scade în greutate. În plus, gândiţi-vă că a scris şi două poezii geniale când a fost internat în ospiciu, iar un om care este bolnav psihic nu poate scrie poezii geniale. A fost asasinat politic, aşa vedem noi după desecretizarea unor dosare. Încă o dată spun: există cărţi care desconspiră aceste lucruri cu date foarte concrete. Eminescu este matricea noastră esenţială a poporului roman. Prin el, intrăm şi noi, poporul roman, în istoria universală”.

Dr. Corneliu Florea – scriitor: “Ca medic, am scris despre moartea lui Eminescu. Poporului român îi este frică să spună adevărul despre moartea lui. El a fost intoxicat cu săruri de mercur, deşi ştiau că nu sunt ajutătoare. I s-au dat nişte doze pentru un cal. Şi a făcut encefalopatie mercurială şi asta l-a terminat. Sigur că el a avut un fond de depresie datorită faptului că a fost nemulţumit de noi, de poporul român. A iubit poporul român, dar a fost nemulţumit de el. Un geniu, la modul artistic şi cultural, sigur că nu poate fi mulţumit. Toţi suntem măcinaţi interior, toţi suntem într-o frământare. Eu consider însă că Eminescu a avut o depresie endogenă dominantă, încă de la început, care îl situează lângă Avram Iancu. Aşa cum pe Avram Iancu l-au considerat ungurii că a înnebunit – şi de fapt omul avea o mare tristeţe, o depresie faţă de naţiunea lui – acelaşi lucru a fost şi la Eminescu. A fost o mică maşinaţiune legată de moartea lui”.

La statuia poetului Mihai Eminescu a fost depusă şi o coroană din partea Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”.