Adrian Titieni despre cetatea Bistriţei, pietonal, Wonderland şi oamenii de caracter

(INTERVIU) Prof. univ. dr. Adrian Titieni, candidatul PNL la Primăria Bistriţa, a vorbit într-un interviu acordat în exclusivitate Timp Online despre lucrurile pe care ar dori să le schimbe din postura de edil, dar şi despre proiectele pe care le-ar putea continua întrucât le consideră bune.

Domnule profesor, v-aţi acomdat cu atmosfera preelectorală din Bistriţa?

Capacitatea de a te acomoda, de a te adapta fără îndoială că face parte din aresenalul capacităţilor care te duc înainte. Cât de cât m-am acomodat, dar, fiecare clipă vine cu noutatea ei, trebuie să îi facem faţă. E provocator, e interesant şi nu există niciun fel de situaţie de viaţă, cred, indiferent cât de plăcută ar fi ea, să nu aibă şi umbre. Cu alte cuvinte, m-am acomodat şi cu bunele, şi cu relele. Sper să fac faţă situaţiei şi nu oricum, ci cu brio.

Mă uitam în spatele dumneavoastră. E fotografia lui Ion I. C. Brătianu şi mă gândeam că semănaţi la fizionomie.

Mulţumesc, e onorant pentru mine. Acum, devoalând amănunte legate de fizionomia mea, contractele cu câteva proiecte de film mă pun în această condiţie estetică. Sper să arăt diferit în curând. Eu port barbă de o viaţă întreagă însă nu atât de mare. E un trend de look în rândurile tinerilor. Eu nu sunt chiar atât de tânăr biologic, ci psihologic şi spiritual, aşa încât sper să ajung în curând în ceea ce se numeşte normă comună de „om normal”. O să-mi dau barba jos, îmi voi tunde şi părul, cu alte cuvinte voi fi puţin mai plăcut la vedere.

Sunteţi la a patra vizită de când cochetaţi cu ideea de a deveni primar al Bistriţei. Priviţi acum oraşul cu alţi ochi, vă gândiţi la ce aţi putea face dacă veţi ajunge primar?

Fără îndoială. Dacă îţi cumperi Trabant, observi tot ce înseamnă maşină Trabant în trafic, lucru pe care, până atunci, l-ai trecut cu vederea. Când îmi făceam casă, mă uitam la toate depozitele de materiale de construcţii la cât e sacul de ciment. Acum mă uit cu ochiul critic, cel care poate îmbunătăţi sau ridica la maximum de potenţial acest oraş minunat cu o vechime despre care nu are rost să o amintim pentru că toată lumea o cunoaşte. Da, aveţi dreptate, în cele patru vizite pe care le-am făcut de când mi s-a făcut onoranta propunere, mă uit la Bistriţa, o văd, dar, în acelaşi timp, mintea, în permanenţă, generează imaginea a cum ar putea arăta.

Ce nu vă place la prima vedere, urbanistic vorbind? Mă refer la lucruri care ţin de buna gospodărire a oraşului.

Nu o să pot în câteva cuvinte să acopăr tot ceea nu nu îmi place acordat cu ceea ce îmi place, dar câteva lucruri o să le exprim. Fiecare localitate are câteva zone interfaţă, adică primul contact cu localitatea respectivă. Intri în localitatea respectivă, ajungi la gară, la aeroport dacă e cazul, te plimbi pe străzile din centrul oraşului, sunt toate lucruri grăitoare, spaţii publice de întâlnire, de interfaţă, atât pentru cei care locuiesc în respectiva urbe, cât şi pentru cei care vin să o viziteze. De multe ori, o întâlnire fericită îţi poate redimensiona conţinutul. Cu alte cuvinte, am intrat într-o gară frumoasă, parcă şi oraşul şi oamenii arată altfel, am intrat într-o zonă ostilă care anunţă că puţin ne pasă de cei care traversează acest spaţiu, poate că şi percepţia e deformată. După părerea mea, lucrurile sunt simple nu în sensul superficial sau naiv. Suntem într-o cetate atestată cu numele de Bistriţa de acum 500 de ani.

Nu trebuie să căutăm departe ci la Sighişoara, Sibiu, Braşov, Alba ca să găsim exemple de oameni care s-au preocupat să pună în drepturile fireşti o bijuterie care e o cetate. E paradoxal că, la Bistriţa, avem un pietonală, o zonă în care maşinile nu circulă, un lucru bun din punct de vedere administrativ şi o măsură coerentă din toate perspectivele, numai că e o pietonală nepopulată, pustie. Ea se va popula în momentul în care cei care se îngrijesc de bunul mers al vieţii cetăţii se vor ocupa cu adevărat de infrastructură, structură, până la evenimentul dătător de viaţă, ceea ce va face din Bistriţa un oraş de vizitat.

Să înţeleg din ce spuneţi dumneavoastră că veţi folosi experienţa profesională şi legăturile pe care vi le-aţi creat ca să umpleţi spaţiile acestea cu evenimente de calitate care să atragă turişti, investitori, oameni cu bani?

Aş putea să spun că da, fiindcă prin relaţii şi cunoştinţe aş putea să fac asta, dar, în acelaşi timp, realist vorbind, toate aceste lucruri pot fi făcute foarte simplu fiindcă există bune practici, în dreapta sau stânga. Şi atunci primarul poate a avea un rol activ, în sensul de a atrage, şi la fel de activ poate prin a nu se opune, adică să fie un facilitator care înţelege nevoile stringente ale populaţiei, indiferent că vorbim de spectrul puber, adolescentin, matur, vârsta primă, a doua, a treia. Înţelegând toate aceste lucruri poate să faciliteze întâmplarea lor pentru că, cei care în mod activ au rol, sunt pretutindeni. Sunt oameni activi, tineri dedicaţi care vor să facă. Se întâmplă festivaluri peste noapte, se întâmplă proiecte peste noapte din entuziasm, din viziune altfel , din determinare, din nevoia de a-şi exprima într-un fel sau altul gândirea nouă, neviciată, neacorată în trecuturi tenebroase suprapunând pe o tradiţie existentă.

Proiectul dumneavoastră pentru Bistriţa va fi unul cultural, încercaţi să îi daţi o identitate oraşului pe acest culoar?

Oraşul are identitate. Noi trebuie să îi legitimăm identitatea prin GRIJĂ pentru tot ceea ce e valoros. Acest oraş trebuie repopulat în conotaţia repopulării, să asigurăm o viaţă culturală ca să nu fugă lumea pe de-o parte şi să vină lumea pe de altă parte. De ce nu ne-am propune lucruri ieşite din comun aşa cum fac alţii sau poate nu ieşite din comun, dar care să atragă lumea care ştie că asta găseşte numai acolo, că o anumită ofertă e strict legată de ce înseamnă oraşul Bistriţa?

Credeţi că pătura largă va înţelege mesajul dumneavoastră, cum credeţi că îi veţi convinge pe aceşti oameni?

Eu nu am pentru ce să conving oamenii fiindcă deja sunt convinşi de necesităţile lor imperioase, de nevoia de a trăi o viaţă la standard înalt în oraşul în care s-au născut. Cu alte cuvinte, dacă eu pot regăsi o ofertă într-un spectru foarte larg acoprind nevoile fiecăruia –ale celui care îşi doreşte să petreacă într-un fel sau în alt fel – dacă această ofertă există, toată lumea înţelege. Bistriţa e un oraş cu un potenţial absolut extraordinar. A ieşit din zona oraşelor mici care trebuie să se mulţumească, într-un fel sau altul, cu puţin. Există o mobilitate a valorilor, a tehnologiei, o mobilitate a tot ceea ce poate să însemne lucru valoros. Nici banii nu mai sunt o problemă. Acum putem face un concert pe care acum 5-7-9 ani nu ni l-am putut permite, dar nu e vorba de concerte aici. El poate să se înscrie în zona petrecerii timpului liber fiindcă e o componentă vitală. Dincolo de apă, drumuri, energie necesară pentru nevoile primare, avem nevoie de a ne întreba cu voce tare cum petrecum noi timpul liber.

Aceasta a fost oferta cheie a actualului primar care, în 2008, a venit cu ideea construirii Wonderland, proiect care nu s-a înfăptuit nici după opt ani şi pentru care Primăria Bistriţa s-a îndatorat. Ce se va întâmpla cu el dacă veţi ajunge primar în luna iunie, Wonderland va merge înainte?

Wonderland este o platformă gândită corect pentru petrecerea timpului liber. Acum se pun nişte întrebări: e oportună, e calibrată la nevoile Bistriţei, e calibrată la nevoia de a dezvolta turismul? Dacă nu e aşa înseamnă că ideea a căpătat altă configurare pusă în realitate şi asta înseamnă că nu e un proiect pe care trebuie să-l ducem din obligaţii procedurale până la capăt decât recalibrându-l. Mă întorc la povestea legată de petrecerea timpului liber. Ştiţi că sunt drame majore apropo de relaţia părinte-copil? Ce face copilul meu când iese de la şcoală? A doua întrebare este ce fac eu ca om matur în relaţie cu locul unde trăiesc şi oferta pe care locul mi-o propune? O să vedem că, odată oferta nu e foarte largă şi facem lucruri puţine. De multe ori, ne izolăm în casă având senzaţia că relaţia cu tipul acesta de virtualitate – că e media, că e internet – ne pune în confort. Nu e adevărat! Omul e o fiinţă socială, el trebuie să se întâlnească, inclusiv pentru a se certa, pentru a-şi dispua problematici, idei şi opţiuni. Ar trebui să creăm cadrul ca oamenii să fie împreună, lucru care pe vremuri exista şi lucru care există în ofertă în alte părţi. Proiectele, chiar dacă vorbim de Wonderland sau de altceva, dacă sunt corecte, oportune şi aduc plus valoare oraşului, fără îndoială că vor fi continuate pentru că aici nu vorbim despre politică, vorbim despre administraţie care trebuie să pună omul în condiţia cea mai bună de vieţuire, iar omul acesta nu are culoare politică. Străzile şi asfaltul sunt pentru toată lumea. Clădirile sunt recondiţionate pentru buna privire a celorlalţi şi buna locuire a celor care stau acolo. Toate acestea însumate, de la structură, infrastructură, viaţă culturală, educaţie, sănătate, sunt făcute pentru bunul public. Nici măcar nu avem orgoliul să spunem că este pentru bunul bistriţenilor, ci este pentru bunul celor care la un moment dat tranzitează oraşul sau decid să rămână aici.

Aţi început să vă conturaţi o ofertă pentru bistriţeni?

Campania va fi sub semnul lui împreună. E vorba de o echipă, nu e sumă, e altceva. Cred că expertiza, competenţele şi specificitatea domeniilor trebuie puse în complementaritate. Cu alte cuvinte, pregătim oferta cu sprijinul tuturor celor care au, în acest moment, prerogative şi funcţii în administraţia locală sau în alte structuri unde expertiza le e la îndemână. Proiectul acesta se revendică din nevoile noastre imperioase plus ceva ce reprezintă noutate sub semnul inspiraţiei, creativităţii şi împrumutând bune practici. Dacă ieşim puţin din arealul nostru intim, vom vedea că se întîmplă lucruri minunate şi, din păcate, ele nu au componenta contaminării. Mai propriu oraş ca Bistriţa pentru Aventura Parc (Braşov) eu nu am văzut. Aventura Parc e invadată de oameni la sfârşit de săptămână. Copii, părinţi, bunici se duc acolo pentru că îmbină utilul cu plăcutul, ieşitul în natură. Copilul se bucură, se distrează, e capacitat, îşi dezvoltă simţul de orientare, inteligenţa, forţa, are şi bucuria unei experienţe noi. E simplu, nu e investiţie mare. Ce mă determin să mă ridic dimineaţa din pat? O nevoie imperioasă! Ce mă determină să plec din oraş? O nevoie imperioasă! Se poate întâmpla ca acel oraş să acopere nevoile mele, nu să mă izolez în turnul meu de fildeş, să nu plec din Bistriţa, ci să capăt mai multă experienţă de viaţă ducându-mă şi la Dublin, şi în Bucureşti, şi la Ploieşti, poate că afacerile mă împing acolo, dar revenind la un acasă confortabil, nu pentru a-mi împlini nevoile să trebuiască să ajung la Cluj, Suceava. Ce facem? Mergem la mall la Suceava! Mi se pare nefiresc, dar în acelaşi timp se practică.

Aveţi vreo temere legată de bătălia politică, electorală care adesea coboară tonul discursului şi duce lucrurile într-o zonă inconfortabilă?

Ştiţi ce se întâmplă? E un sport naţional să nu vorbim despre proiecte, ci despre oameni. Fără îndoială că un spirit critic, elevat şi inteligent poate desfiinţa sau înfiinţa orice persoană sau personalitate. Cel puţin din punctul meu de vedere acesta va fi comportamentul: asta e viziunea, proiectul, oferta. Toate lucrurile bune care s-au întâmplat e bine că s-au întâmplat fiindcă sunt pentru cetăţeni şi oraş. Dacă trebuie, vor fi continuate, dacă nu le punem stop, iar toate celelalte vin în împlinirea acestui deziderat care este o viaţă la 2016 în mileniul trei cu o cetate de o mie de ani cu o structură a resursei umane diversă, pe categorii de vârstă, profesii, etc.

Sigur că e dureros sau frustrant să vezi că se schimbă termenii competiţiei şi, în loc să vorbim despre proiecte şi ce avem de făcut, cineva pune un accenrt „da, dar dumneata… „. Toţi suntem oameni imperfecţi. Poate că există în istoria fiecăruia dintre noi lucruri cu caracter de vulnerabilitate, dar în acelaşi timp trebuie sondată onestitatea demersului. Dacă interesul anunţat şi enunţat este într-un fel sau altul respectat, dacă el întruneşte sufragiile oamenilor care sunt alături şi pentru care trebuie dus acel demers, orice fel de om responsabil îşi poate da seama de multe lucruri pentru că avem un simţ care certifică ce e adevăr şi ce e minciună.

Primarul lucrează cu o echipă în Consiliul Local. Veţi avea un cuvânt de spus în desemnarea candidaţilor pe lista de consilieri a PNL Bistriţa?

Fără îndoială că acei consilieri trebuie să reprezinte formaţiunea politică în care am intrat şi până la urmă partidul certifică dacă oamenii sunt de încredere, au expertiztă, sunt oameni care îşi pot impune punctul de vedere, sunt aşadar combativi. Am un cuvânt de spus. Am discutat despre lucrurile acestea. Dincolo de competenţă şi expertiză e interesantă însă o calitate pe care uşor o pierdem, şi anume caracterul. E atât de important încât nici nu ne putem imagina, respectiv caracterul manifestat în chestiuni simple de tipul asta spun, asta fac, nu trădez, ne propunem ceva şi lucrul acela îl facem, te susţin la greu ca şi la bine, sunt lucruri pe o listă pe care fiecare dintre noi trebuie să o aibă. Până la urmă, unul din motivele întoarcerii mele acasă este opinia că aici lucrurile acestea se întâmplă mai mult decât acolo, acolo fie el oriunde, dar când spun acolo ştiu la ce mă refer. E o altă abordare între oameni, însă fiind oameni cu toţii ţi aici se întâmplă tot fel de chestiuni.

Veţi veni mai des la Bistriţa sau proiectele profesionale vă împiedică deocamdată?

Nu, o să vin mai des. Fiecare zi liberă o să o fur din viaţa familiei. De altfel, o să vin şi cu soţia şi copiii până în campanie, în campanie cu obligativitate. Sper ca prezenţa mea să fie sub semnul eficienţei fiindcă, dacă suntem într-un acord derivat din declaraţii şi nu are consistenţă în relaţie, s-ar putea să vin degeaba.

Până la urmă, suntem în epoca în care ne putem conecta foarte uşor unii cu alţii indiferent unde ne aflăm. Vă vom regăsi în spaţiul virtual, adică veţi avea un cont de Facebook?

Fără îndoială că voi avea un cont de Facebook. Până acum nu am avut, dar mai am şi câteva idei legate de comunicarea cu oamenii. Aş vrea să am un număr de telefon unde am putea vorbi pe teme strict urbane sau de administraţie locală cu toţi cei care se declară a fi nemulţumiţi sau au idei – pentru că pot exista idei extraordinare şi oamenii să nu aibă cadrul să le exprime – aş vrea să existe acest număr de telefon gratuit, să conversez cu oamenii, să inventariez tot ce vine ca propunere pentru că eu cred că relaţia interumană, nemijlocită, chiar dacă e mijlocită de telefonie, are cu totul altă încărcătură şi valoare pentru că sunt energii vii care pun oamenii în legătură mai mult decât un schimb de mailuri. Faptul că interacţionezi cu individul direct este o chestiune insurmontabilă.

Ţinând cont de faptul că alegerile sunt stabilite într-un singur tur, iar primarul în funcţie are prima şansă, credeţi că îl puteţi învinge pe primarul în funcţie?

Sunt declaraţii delicate cele de tipul „da, sunt încrezător, o să-l înving…”. E foarte important ce îşi doresc cetăţenii. Eu nu văd această provocare ca pe o competiţie cu cineva. Toată viaţa m-am condus după acest principiu. Cel mai bun exemplu este că am dat examen la Teatru, venit de la Bistriţa, în condiţiile în care toţi îmi spuneau ce concurenţă mare e. Eu am zis că ştiu ce concurenţă e, dar, dacă e să fie locul meu acolo, dacă cineva înţelege că o componentă genetică, una formativă şi culturală se regăseşte în mine şi trebuie să fac profesia aceasta, din multitudinea oamenilor mă va lua. Aşa s-a şi întâmplat! Cu alte cuvinte, sunt şi nu sunt în competiţie. Nu mă gândesc că are startul bun, un procent covârşitor în alegeri. E foarte important ce îşi doresc oamenii. Dacă proiectul pe care, într-un fel sau altul, îl ofer este îmbrăţişat şi oamenii spun DA, pot fi încă şapte competitori, nu doar domnul Creţu. O să spună că acela e proiectul pe care mergem! Există un avantaj şi al formaţiunii, şi al candidatului la Primăria Bistriţa care vă vorbeşte acum: faptul că nu s-a erodat nimic în zona executivului şi în zona decizională. Nu am făcut nimic deocamdată, suntem la capitolul nu de promisiuni, ci de ofertă serioasă şi asumată. Domnul primar în funcţie are handicapul că, în opt ani de zile oamenii au înţeles ce a declarat că face şi ce a făcut, cât de funcţional este ceea ce s-a transformat în concret.

E vorba şi de un start sub semnul pozitivităţii în cazul nostru. Cu alte cuvinte, pornesc la o luptă pe care nu o consider luptă. Asta e! Dacă doriţi, agreaţi, îmbrăţişati, atunci împreună se măreşte – de la împreună facţiunea PNL, la împreună cu cetăţenii. Până la urmă, ce mai mare mulţumire să ai decât să auzi, spre exemplu, un bistriţean spunând: Domnule Titieni, actoraş venit de la Bucureşti, ce gazon aţi făcut la Bistriţa (râde, nu o luaţi ad-literam), ce lucruri minunate! E o mare mulţumire şi împlinire pentru fiecare dintre noi dacă ne raportăm la situaţii de viaţă în care cineva pune mâna pe tine şi spune: mulţumesc pentru….