Am încercat să aflăm de la producători de ce prețul e mai ridicat decât în magazine unde se practică și adaos comercial și care sunt avantajele și dezavantajele din ambele părți.
Comercianții din Piața Decebal ne-au spus că nu pot scădea, deocamdată, prețul sub 1,5 lei/kilogram fiindcă nu și-ar scoate nici cheltuielile cu transportul. Pentru a aduce la Bistrița zece tone de pepeni, oamenii trebuie să plătească unui transportator suma de 2000 de lei.
„Carburantul s-a scumpit. Ca să aducem pepenii la o distanță de 600 de kilometri din Dăbuleni până la Bistrița trebuie să plătim două mii de lei transportatorului. După ce vine, cinci-șase zile vindem numai să-i achităm lui transportul. În plus, pe drum, pepenii se mai strică și ajung ferfeliță la Bistrița. Și acestea pot fi trecute la capitolul pierderi”, a relatat o doamnă din Dăbuleni care vinde pepeni în Piața Decebal.
Ea a spus că o altă pierdere pentru producători este atunci când omul vine să cumpere, vrea să guste și apoi refuză motivând că nu îi place gustul.
„La noi, spre deosebire de hipermarket, omul poate să refuze un pepene care nu-i place. Nu-l putem obliga să cumpere. În hipermarket, pleacă cu el și află abia acasă ce gust are. Poate de multe ori îl și aruncă”, a spus o altă comerciantă.
Un lucru mai merită să știm atunci când judecăm prea aspru diferența de preț. Ca să-și vândă pepenii, comercianții plătesc Primăriei Bistrița o chirie de circa 700 de lei lunar pentru spațiul ocupat. În plus, dacă nu au rezervare făcută din timp, nu au ce căuta cu pepeni de vânzare la noi.
„Credeți că noi nu am vrea să vindem în București? E mai aproape, nu ne-ar costa atât transportul, dar nu e loc. Toate locurile sunt luate de alții. Noi venim, aici, la Bistrița, de ani întregi. Primăria are toate dosarele noastre de producători, toate avizele. Nu poți să te duci unde vrei și-ți convine. Nu e chiar așa”, a relatat o altă femeie.
Ca să scape cât mai ieftin și să nu se trezească fără marfă, oamenii dorm lângă pepeni în orice condiții, de căldură, ploaie, frig sau vânt.
„Nu-i dăm la intermediari. Sunt niște șmecheri care cumpără ieftin de la noi și apoi vând scump. Nu ne rentează să facem așa ceva. Ne chinuim, dar nu avem încotro dacă vrem să supraviețuim”, a mai spus una dintre femei.
Din fericire, mulți bistrițeni sunt de acord ca, pentru un leu în plus, să sprijine producătorii locali decât să umfle conturile unor companii străine care aduc marfă din străinătate de multe ori pe care nici măcar nu o poți gusta și ești obligat să o arunci.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu