Argumentele unui medic împotriva vaccinării. Concluzii după trei decenii de practică

Medicii au fost amenințați cu desfacerea contractului de muncă și suspendarea dreptului de practică medicală dacă refuză vaccinarea. Cu toate acestea, unul dintre ei, sub protecţia anonimatului pe care i-a garantat-o publicaţia noastră, ne-a transmis părerea sa despre vaccinare. O redăm integral:

„Vaccinarea are scopul de a bloca sau de a preveni anumite manifestări inflamatorii sau boli eruptive. Oare este așa? Și dacă da, oare este bine? Ce e rău în a face bolile eruptive când ele se produc statistic ca normalitate la vârsta copilăriei?

În viziunea medicinei alopate, bolile eruptive sunt boli infecțioase și trebuie blocate. În viziunea medicinei naturiste, ele sunt naturale pentru că așa se întâmplă la fiecare individ, la vârsta primei copilării. Statistica spune că ce se întâmplă la majoritatea semnificativă statistic este normal.

Medicină alopată împiedică această normalitate pentru că a găsit un virus care le acompaniază sau care le produce. Medicină naturistă afirmă că ele sunt naturale, normale, necesare și cu ocazia lor, corpul își eliberează, în câteva reprize, toxine interne prin piele, astfel încât corpul să se poată dezvolta mai armonios, sănătos ca adult. Este echivalentul năpârlirii din viața animalelor. Blocând acest mecanism de curățare, împiedicăm drenarea toxinică a corpului către o sănătate mai bună și aceasta de dragul unei teorii.

Practic se reduce înțelegerea mecanismului vieții la monitorizarea prin câțiva parametrii biochimici. Medicina alopată are carențe de înțelegere și interpretare a mecanismului vieții, ea reduce corpul uman doar la un sistem material făcând abstracție de corpul energetic, corpul informațional și de fluidul sau corpul vital. Obiectul de studiu, cercetare și operaționalitate fiind doar corpul material și acesta doar cel supramolecular neintrand și în universul atomic. Este ca și cum grosso-modo am reduce calculatorul doar la partea de hardware negând cea de software. Un grup de cercetători reducționiști, susținuți de alți decidenți mai mult sau mai puțin bine intenționați, ne decid viitorul și ne reduc cunoașterea doar la ceea ce știu ei, refuzând de multe ori alte orizonturi de cunoaștere.

Îmi amintesc că după absolvirea facultății, medic de țară fiind, eram atât de convis de utilitatea vaccinărilor încât nu concepeam să îmi scape cineva, dădeam amenzi pentru refuz, legea permițându-mi. Țin minte două situații în care, după o amendă și următorul avertisment pentru prezentare la vaccinare cu copilul, a venit toată familia cu argumentele lor de bun simț că, dacă copilul este bine, de ce să bag în el substanțe străine? Mi-au cerut să îmi asum în scris responsabilitatea că vaccinul nu implică nici un risc și, în inconștienţa mea, am făcut-o, și așa au acceptat vaccinul. Dumnezeu a ținut cu mine.

De la această atitudine extremă din convingere, conștiință profesională și bună intenție, după multe căutări, informații și practică medicală de peste treizeci de ani mă regăsesc la polul celălalt, adică mă situez împotriva prevenției prin vaccinare; bineînțeles atitudine argumentată formal și informal, argumentată statistic, plus autoritatea practicianului și observatorului din linia întâi, nu din laborator.

După absolvirea facultății, eram convins că vaccinurile cresc numărul de anticorpi specifici împotriva unui microb sau virus generator de o anumită boală, iar în cazul întâlnirii organismului pe parcursul vieții cu agentul patogen respectiv el va fi protejat pentru că are anticorpi care deja așteaptă ca o armată bine instruită și în felul acesta nu mai face boală. Ar fi ideal să fie așa.

După vaccinare, se realizează acest proces, dar problema este că toată complexitatea corpului uman este redusă doar la această linie fiziopatologică, logică de altfel. Nu ni se dădea nici un studiu  de impact, de exemplu, un lot vaccinat comparativ cu altul martor nevaccinat, pentru a se putea urmări efectul de imunizare și eventual anumite efecte colaterale neprevăzute. Nu s-a făcut și nici în prezent nu se practică acest studiu de impact real, concret, echidistant în populație. Neavând studiul de impact compartiv, nu putem trage o concluzie sinceră. Și înainte de Pasteur erau epidemii care evoluau ciclic și se autolimitau spontan. Putem interpreta „răutăcios” și un astfel de efect nu doar cel implicit, decisiv al vaccinului. Avem anual acest exemplu al gripelor care vin în valuri endemice și se autolimiteaza singure fără alte intervenții.

Totul se rezumă la laborator, dar laboratorul nu este totul. Am pacienți care, conform analizelor, ar trebui să fie foarte rău, să nu zic decedați, or ei o duc acceptabil; alții au toate analizele bune și se simț cumplit de rău, nu este întotdeauna o corelație fidelă între laborator și clinic. Cercetările medicale sunt susținute financiar de companiile de medicamente, iar acestea au tot interesul ca să gândească produse medicale, inclusiv vaccinuri, și să își promoveze dealeri buni, eficienți că să le distribuie pentru un profit cât mai bun. Acești dealeri sunt medicii.

Sunt medici care nu își vaccinează familia, îmi amintesc de un coleg care după ce ne-am întâlnit a ținut să îmi arate nepotul, o frumusețe de băiat de doi ani despre care a adăugat că nu a fost niciodată bolnav, este armonios și deștept, așa cum fiecare părinte își vede puiul și a ținut să adauge că nu a primit niciun vaccin. Mi-a mai relatat că, pe ceilalți copii înscriși la cabinetul lui, îi vacineaza pentru că așa este directiva Ministerului Sănătății și că, pentru vacinare, se acumulează puncte, iar acestea înseamnă bani.

Profilaxia activă prin vaccinare împotriva bolilor este susținută doar de teoria medicală a bolilor infecțioase și funcționează doar în această ipoteză. Majoritatea medicilor când constată un proces inflamator consideră că la baza lui stă o infecție microbiană sau virală, uneori este așa, dar nu întotdeauna.

În anul doi de facultate, la disciplina de Fiziologie se învața că inflamația, febra, sunt mecanisme fiziologice de autoapărare; acolo unde este inflamație se adună mai mult sânge cu mai multe leucocite și anticorpi care apără zona afectată, iar febra diminuează rata de diviziune microbiană pentru că aceștia se înmulțesc optim doar la 37 grade Celsius, nu la 39-40 grade Celsius. Cu toate acestea, aproape orice medic combate febra și inflamația cu antiinflamatoare și antibiotice. În situații supraliminale trebuie intervenit, dar nu în orice guturai.

Afecțiunile inflamatorii periodice constituie garantul unei sănătăți bune, deoarece cu ocazia guturaiurilor, virozelor periodice sistemul imunitar se menține într-un tonus echilibrat, acestea asigură antrenamentul constant al sistemului imunitar. Un organism care nu face aceste guturaiuri sau viroze o perioadă mai îndelungată, garantat pregătește ceva grav, o boală metabolică, degenerativă sau tumorală. Sunt neplăcute stările virale, dar, dacă le tot combatem cu antibiotice, antiinflamatoare sau vaccinuri, sistemul imunitar se va atrofia în timp, acest fapt favorizând bolile grave sau terminale.

„Funcţia dezvoltă organul” este un principiu biologic, dacă nu lăsăm sistemul imunitar să se antreneze, se va atrofia și în timp vor apărea consecințe nedorite. Statistic, un organism sănătos face în medie trei guturaiuri pe an, în felul acesta sistemul imunitar își efectuează antrenamentul necesar, natural dezvoltându-se uniform, nu specializat strict pe un anumit sector cum se vrea a fi prin vaccinare, rămânând lacunar în alte zone. Vaccinul dezvoltă anticorpi țintit pe un sector dat astfel încât, în urma acestor intervenții, vom avea niște vârfuri dezvoltate și specializate, iar în rest rămâne o plajă mare nedezvoltata incapabilă să răspundă adecvat în situații critice.

Vaccinurile se fac în special la copii. Caracteristica generală, naturală a copilului este de a se manifesta, de a reacționa mai vehement la orice, de multe ori în exces. Copilul mic reacționează caracteristic vârstei aproape întotdeauna prin inflamație de cele mai multe ori respiratorie, digestivă, tegumentară eruptivă. Aceasta este trăsătura de reacție caracteristică vârstei, în exces adică, de a face „ite”, afecțiuni cu ită în coadă (bronș-ită, ot-ită, enter-ită, dermat-ită…). Atitudinea medicală ar trebui să fie de temperare a acestei reactivităţi, nu de stimulare. Ori vaccinurile au ca scop să stimuleze, să accelereze reacțiile imunitare. Este ca și cum vrei să stingi focul, dar nu torni apă, ci benzină. Este o atitudine ilogică. După efectuarea vaccinului, de cele mai multe ori, pot apărea trei tipuri de reacții sau complicații:

1. complicații imediate constând în reacții locale inflamatorii, febră sau chiar boală pentru care se vaccinează.
2. complicații medii constând în creşterea reactivității la inflamații și recurență mult mai frecventă a acestora în special cu afecțiuni respiratorii lunar sau bilunar, iar tratamentele aplicate devin din ce în ce mai neputincioase. Această realitate este binecunoscută de părinții cu copii mici care frecventează colectivitatea, este efectul cumulativ după un anumit vaccin.
3. complicații tardive pot fi de ordin toxic cauzate în special de solvenți cu mercur și aluminiu, etc. ai vaccinului. Aici aș aminti câteva cazuri de autism, ADHD pe care le-am întâlnit la cabinet, iar părinții au relatat declanșarea lor post vaccinală în special după vaccinul ROR. Este o dramă a copilului și a întregii familii pentru toată viața. Nu se știe care pică. Nu m-aș risca pentru o rubeolă care, oricum, este bine să se manifeste la timpul ei întrucât dacă se manifestă mai târziu pot apărea și complicații colaterale. Celor interesați le sugerez să se informeze despre acest aspect la centrele de copii cu dizabilități. Vor fi surprinși să constate cât de multe infirmități, dizabilități au debutat postvaccinal. Statistica actuală (2016): în ultimii douăzeci de ani cazurile de autism au crescut de șase ori.

Tot în cadrul complicaţiiilor tardive aș mai adauga încă una majoră, dar pentru aceasta trebuie să aduc în atenție o altă paradigmă despre boală și sănătate, aceea a miasmelor sau diatezelor. Conceptul acesta este cunoscut doar în medicina homeopată, este un concept care demonstrează că fiecare individ are predispoziție sau tendința de a face numai numite categorii de boli, cum de exemplu ar fi: diabet sau boli reumatice sau tuberculoză sau boli cardiovasculare sau hipertensiune, chiar cancer care se transmit din generație în generație la descendenți. Am văzut studii efectuate pe acest criteriu de transmitere de la o generație la alta și, în loc să se rupă lanțul de transfer, se constată o intensificare și în plus apariția afecțiunilor la generația descendentă la vârstă tot mai timpurie. S-a constatat ca factor principal implicat în acest mecanism agravant este vaccinarea. Bineînțeles că pot fi și alții. Am citit un studiu efectuat în Franța în care se arată creșterea incidenței de scleroză multiplă după vaccinarea anti hepatită B.

Conform acestei paradigme sau tendințe de patologie nu facem orice boală, ci aceea la care genetic avem predispoziție. De exemplu cine face parte din miasma tuberculinică și se întâlnește cu bacilul tuberculozei pe parcursul vieții va face boală, oricât de corect ar fi fost vaccinat contra tuberculozei. De asemnea este cunoscută situația că, atunci când apare valul epidemic de varicelă, scarlatină, rubeolă în colectivități de copii, mulți dintre ei fac boala, deși au fost vaccinați contra acestora. Fac boala doar aceia care fac parte din categoria predispuşilor miasmatici la acea boală, semnele acesteia regăsindu-se caracteristic în tipologia respectivă.

În concluzie, nu sunt deloc convins că vaccinurile ajută concret stării de sănătate pe termen lung sau scurt, dar am certitudinea că ele creează o perturbare indusă, cu multe dezechilibre, în sistemul imunitar, cât și o stimulare agresivă și necontrolată a acestuia. Tot stimulând să fie agresiv sistemul imunitar, la un moment dat, devine autoagresiv generând o creștere importantă a incidenței bolilor autoimune și tumorale. Bolile autoimune sunt acele afecțiuni declanșate de proprii anticorpi care nu-și mai recunosc și tolerează propriile structuri luptând împotriva acestora, generând procese inflamatorii și degenerative cu evoluție progresivă, de multe ori letală. Tumorile sunt structuri celulare scăpate de sub control care se răzvrătesc împotrivă organismului gazdă, deci tot scăpare de sub cenzură sistemului imunitar prin stimulare excesivă și necontrolată, în mare parte prin vaccinuri.

Dacă vreți o comparație, este că și cum am avea un câine de pază și apărare, de exemplu un Rottweiler, pe care îl antrenăm să fie cât mai eficient și puternic, dar care, pentru că devine foarte agresiv, scapă de sub control și se răzvrătește împotrivă stăpânului, omorându-l.

Sunt suficiente motive care ar trebui să ne dea de gândit; interesele pentru profit sunt mari, de aceea și motivația promovării profilaxiei prin vaccinuri este mare. Dacă, de exemplu, inventezi un medicament, el va fi consumat de câțiva pacienți din când în când, bineînțeles, ținând seama și de concurență. Dacă inventezi și promovezi un vaccin, desfacerea în piață este sigură, predictibilă, iar comanda se face pentru o țară, nu aleator pentru câțiva pacienți bolnavi; profitul este previzibil și sigur.

Responsabilitatea decidentilor este covârșitoare, ar trebui să decidă nu numai prin optica dealerului format de companiile producătoare, dar și prin prisma cetățeanului vizat, a stării de sănătate a poporului din care fac parte, într-o viziune cu un orizont deschis, liber de constrângeri doctrinare și economice asupra acestui aspect deosebit de important.

Am văzut statistici de populație vaccinată, de exemplu două orașe comparabile că populație, condiții geografice, etc. astfel că studiul să fie cât mai semnificativ statistic. Înainte de expunerea la o epidemie virală cu un virus gripal agresiv, un oraș a fost vaccinat, celălalt nu. După trecerea epidemiei respective s-a constatat o incidență de morbiditate specifică (nr. cazuri de îmbolnăvire cu virus gripal) în cele două orașe aproximativ egal comparabilă numeric, deși se aștepta ca în orașul cu populație vaccinată, să fie mult mai mică. S-au urmărit efectele de morbiditate pe mai multe categorii de afecțiuni în următorii cinci ani și s-a constatat că, pentru populația vaccinată, au crescut de până la zece ori incidența de scleroză multiplă, moarte subită, infarct în raport cu populația din lotul martor nevaccinat.

Un corp sănătos este unul echilibrat imunitar cu disponibilitate de reacție adecvată oricărei situații, nu în exces pentru mai nimic,dar nici hiperreactiv.

Singurul argument forțe pentru vaccinare este creșterea sectorială a unor anticorpi demonstrată în laborator. Un mare medic american C. Hering avea un criteriu pentru a acepta o ipoteză, anume „scaunul cu trei picioare”, adică un scaun sau o masă are nevoie de minimum trei picioare pentru a fi susținută. Argumentul medical pro-vaccinare are doar un picior, iar criteriul statistic de eficienţă este inexistent. Criteriul economic motivează pe deplin, cel medical nu este convingător pentru aplicarea prevenției prin vaccinare.

Oare nu este un tribut prea mare pentru starea de sănătate, dar și pecuniar pentru noi toți?

Consider că implicarea fiecăruia dintre noi în această speță este importantă, așa cum considerăm în cunoștință de cauză, dar să nu rămânem pasivi.

Fie ca adevărul să triumfe pentru binele nostru comun”.