Un artist foarte apreciat la Bistriţa, Dumitru Fărcaş, s-a dus să le cânte îngerilor

Taragotistul Dumitru Fărcaș, un artist foarte apreciat la Bistriţa, a murit în noaptea de luni spre marți la Institutul Inimii din Cluj unde se internase pentru o intervenţie. În vârstă de 80 de ani, celebrul taragotist a făcut infarct.

”O veste tristă s-a abătut azi peste ţară. Dumitru Fărcaş, maestrul taragotului, a trecut fulgerător la cele veşnice. Inima lui a încetat să bată pe acest pământ, însă cu siguranţă se va auzi de acum în ceruri. Vedetă de prim rang a muzicii populare, Dumitru Fărcaş a plecat spre stele la 80 de ani. Apropiat al muncipiului nostru, Dumitru Fărcaş a fost prezent pe scena noastră de multe ori, la inaugurarea Palatului Culturii, bucurând sufletele a mii de bistriţeni. A cântat, a recitat şi a emoţionat inimile acestora. Anul trecut, Dumitru Fărcaş a cântat la Târgul Mare al Bistriţei. Primăria municipiului Bistriţa i-a acordat, în luna mai, la împlinirea a 80 de ani, „Insigna de aur”, iar Palatul Culturii titlul de “Cavaler al Culturii Bistriţene”. Dumitru Fărcaş rămâne nemuritor prin tot ceea ce a făcut pentru folclorul românesc, iar în Grădina folclorului din ceruri, taragotul lui va răsuna până la Înviere. Bunul Dumnezeu să-i dea odihna veşnică, să îi facă parte de un loc frumos în corul îngerilor, iar noi să nu uităm niciodată pe regele taragotului care ne-a înseninat prin cântecul lui viaţa. Condoleanţe familiei! Drum bun spre stele, maestre Dumitru Fărcaş!”, spune directorul Centrului Cultural Municipal, Dorel Cosma.

IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei: „Cu valul vremilor ce curg, atâtea cântece s-au dus”:

”Maestrul Dumitru Fărcaș a fost chemat de Dumnezeu. Îți este foarte greu ca în asemenea momente să-ți găsești cuvintele cele mai potrivite. De aceea ne folosim de Sfânta Scriptură, care ne spune că „un nume bun este mai de preț decât bogăția; cinstea este mai prețioasă decât argintul și aurul” (Pilde 22,1).

Fără el Clujul e mai sărac, Transilvania noastră pe care a iubit-o, și, de ce nu?, România pe care a prezentat-o cu cinste pe toate meridianele globului, sunt mai sărace. Dar, după crezul nostru creștin, punem preț pe ceea ce ne spune Domnul Hristos: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

După ce am aniversat în această primăvară împlinirea a optzeci de ani de viață, participând la spectacolul omagial al cărui amfitrion a fost, la câteva zile, m-a vizitat la Mitropolie și am avut o convorbire atât de frumoasă că nu o s-o uit niciodată. Ne-am întâlnit pe aceeași lungime de undă și admiram profunzimea și dăruirea lui în slujirea spiritualității noastre, pe care a făcut-o ca nimeni altul. Ca și el, și eu iubesc folclorul nostru, fără să am darul pe care Dumnezeu i l-a dat lui; și el ca și mine iubea nețărmurit valorile noastre autentice și rădăcinile ne sunt în aceleași ținuturi.

Îl prețuia pe Ioan Alexandru, pe care îl prețuiesc și eu, și am recitat împreună poezia „Clopotarul”. O fi fost o premoniție?! „Acolo-n Transilvania în satul meu, / Voi fi purtat de alții într-o seară/ Și așezat pe deal în țintirim/ Adăugat la neamul de sub țară./ Să-mi facă petrecanie ca la țărani/ Și un bătrân mă spele la fântână? Mă-nfășure în pânză de cânepă de-o fi/ Și o făclie-n mână mi se pună”. Dorul Maestrului Fărcaș se va împlini: va fi înmormântat la Groși, adăugat la neamul său…

Pe lângă faptul că taragotul său este de neînlocuit, recita foarte frumos. De aceea și necrologul meu l-am început cu versuri de Octavian Goga, pe care îl iubea: „Ca valul vremilor ce curg/ Atâtea cântece s-au dus, / Și valul vremilor ce curg/ Atâtea cântece-a răpus…”

Acum când, plâns de noi toți, s-a mutat la Domnul, ne exprimăm compasiunea noastră față de familia sa și față de toți cei ce l-au prețuit. Dumnezeu să-l odihnească!”.

Florin Piersic, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Dumitru Fărcaş, împreună cu care fusese la Bistriţa în decembrie 2017, a spus: „Era cel mai bun prieten al meu. Sunt înmărmurit, sunt înmărmurit, pentru că la orice mă aşteptam, dar nu la plecarea lui Mitru Fărcaş, mi-a fost şi îmi este ca un frate. Noi colaboram, mergeam împreună la spectacole, povesteam în maşină. Era atât de vesel şi atât de legat de mine încât nu exista un loc în care să mă duc şi să nu spună lumea: „Fărcaş a vorbit despre tine extraordinar şi a spus cât de multe te iubeşte”. „Eu nu-l iubesc, îl ador pe Fărcaş”, le spuneam eu”, a mărturisit celebrul actor pentru Adevărul.

Prezent la un eveniment găzduit de Hotel Metropolis, Dumitru Fărcaş a spus: „De Bistriţa m-am îndrăgostit foarte devreme, când am fost la Nunta Zamfirei, în 1962, student în anul întâi. Atunci am cunoscut aceste meleaguri venind cu Tudor Jarda şi cu Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, participând la această mare sărbătoare. De-a lungul anilor, am avut atât de mulţi colegi şi prieteni de pe aceste meleaguri. Eu sunt de aici, de peste deal, aşa că, între Maramureş şi Bistriţa nu este decât un pic. Trecem Prislopul şi suntem la fel ca tradiţii, ca obiceiuri, ca fel de fi, cam semănăm. Suntem oamenii munţilor, oameni de nădejde, suntem oameni de încredere”

Dumitru Fărcaș s-a născut pe 12 mai 1938, era originar din Maramureș și se trăgea dintr-o familie cu tradiție muzicală – bunicul, tatăl și cei doi frați ai săi cu cântat la fluier. El a continuat tradiția familiei, iar din 1962 până în 1967 a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la secția de oboi. După absolvirea facultății, devine autodidact și a învăţat să cânte la taragot. Şi-a început cariera profesională în 1960, moment în care era instrumentist al Ansamblului „Maramureșului” din Baia Mare. Doi ani mai târziu, el a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca. Alături de acest ansamblu, interpretul de muzică populară a obținut numeroase premii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!