Atentat la siguranța națională

Numai că în țara în care conduce cuplul mafiot Băsescu-Boc am devenit orice, numai o singură națiune, cu un singur scop, nu. Nici o idee viabilă, nici un proiect realizabil, nici un mesaj de unitate. Nimic.

Președintele, poate primul și singurul care ar fi putut să strîngă întreg poporul în numele unui proiect prin care să ridice țara din mocirla și mediocritatea în care se scaldă, nu a făcut decît să transmită mesaje prin care să dezbine absolut toate categoriile socio-profesionale. Asistăm la drama unei generații și la atîtea tragedii personale – oameni abandonați morții cu bună știință de către conducătorii țării. Tot răul din jurul nostru poartă un singur nume: Traian Băsescu.

Ori de cîte ori deschide gura, el produce vrajbă, înșelătorie și sărăcie. Cel care ar fi trebuit să fie simbolul statului, motiv de mîndrie pentru cei mai mulți dintre concetățeni, a ajuns bătaia lor de joc și persoana pe care toți demnitarii străini o ocolesc. Cel chemat să domolească tensiunile și să aplaneze conflictele din societate este primul care ridică piatra. Cel care ar fi trebuit să fie un model, în special pentru tineri, argumentează prin propriul comportament că a fi vicios și a nu învăța sînt rețetele de succes.

Într-adevăr, cu el în frunte, România riscă să devină o țară de mîna a doua pentru multă vreme de aici înainte. În timp ce tot ceea ce nu le convine lui Traian Băsescu și acoliților săi, cum ar fi cea mai mare parte din media, este etichetat drept risc pentru siguranța națională, România este confruntată cu cel mai grav atentat la aceasta din istoria ei recentă prin simpla prezență în fruntea statului a acestor indivizi.

Traian Băsescu a mutilat portretul de președinte al României, a caricaturizat cea mai înaltă funcție a statului român, a instaurat domnia imposturii, a jafului și a disperării. Președintele a perceput și a sintetizat bine dorința unei părți din populația României atunci cînd le-a transmis celor nemulțumiți de condițiile din țară să aleagă drumul exilului, în țările care le oferă traiul pe care și-l doresc. Le-a urat „drum bun” și „vînt în pupa” în primul rînd medicilor. Apoi a lăsat să se înțeleagă că și profesorii îi pot urma liniștiți, dacă nu își găsesc un al doilea „job” în țară. De ce să construim aici, pentru noi, viitorul, cînd îl putem făuri pe al altora, acasă la ei? Veți întreba dacă astfel de situații mai există și în alte state din lume.

Da, mai există, dar nuanța este cu totul alta. În orice altă țară, un anumit număr de cetățeni care își părăsesc patria nu o fac pentru că șeful statului lor îi îndeamnă să emigreze, ci pentru că și-au găsit într-o altă țară o slujbă mai bună, ceea ce este un fapt normal, întîlnit peste tot în lume. Și medicii francezi pleacă în Statele Unite, pentru că acolo sînt plătiți de cîteva ori mai bine, și tinerii englezi aleg să muncească în Noua Zeelandă sau în Astralia, din diverse motive, însă în nici o altă țară care nu se află în război sau nu este în mîinile unui regim totalitar nu există o rată atît de mare a emigrării ca în România.

Poate doar în statele cele mai sărace din Africa sau America de Sud să existe o dorință atît de larg răspîndită în rîndul populației de a-și părăsi țara natală. România a reușit și aici să intre într-un top negativ, aflîndu-se chiar pe primele locuri. Pentru că nu sesizează și nici nu-l interesează pericolul generat de consecințele acestei tendințe, șeful statului ne-a și „încurajat”.

Nu pentru a învăța acolo și a ne întoarce să îmbogățim statul, ci să îl părăsim definitiv, pentru a munci acolo unde școala și pregătirea sînt plătite cît de cît omenește. Cu certitudine, acest îndemn al șefului statului, adresat în special tinerilor pregătiți în România, de a-și părăsi țara și a lucra pentru o alta, este un atentat grav la siguranța națională. De ce? Nu cred că mai trebuie să aducem argumente în acest sens, pentru că România investește o groază de bani în formarea tinerilor specialiști, iar atunci cînd trebuie să le oferim locuri de muncă ca să lucreze pentru societatea care i-a crescut, statul, adică Puterea actuală, le dă cu șutul, lăsîndu-i șomeri.

Ba mai mult, vine chiar șeful statului și le spune: „Băieți, nu este de voi aici, duceți-vă în locurile unde aveți condiții mai bune de trai!”. Aceștia sînt, practic, bani aruncați, bani cu care noi – și cînd zic noi, zic Puterea actuală – subvenționăm alte state, și nu oricare, ci chiar pe cele dezvoltate, cu putere financiară net superioară României, dar care au în strategia lor de dezvoltare și atragerea de forță de muncă înalt calificată, economisindu-și astfel propriile resurse.

Dar oare acesta să fie singurul atentat la siguranța națională săvîrșit de actuala putere? Cu siguranță că nu. Haideți să amintim numai de aberanta măsură de desființare a spitalelor, și nu a două-trei, ci a 67 de asemenea instituții. Dar ceea ce a contribuit în cel mai înalt grad la pervertirea ierarhiilor politice și administrative în România a fost Justiția, mai precis absența acesteia. Cînd hoții scapă constant nepedepsiți, este doar o chestiune de timp pînă cînd ajung să controleze societatea. Absența Justiției ruinează o comunitate și o transformă în junglă. Iar faptul că într-o junglă ajung să domine prădătorii este deja o consecință inevitabilă.

Așa s-a ajuns ca în România să conducă, să își impună soluțiile de guvernare nu cei mai competenți, ci cei mai abili în a încălca legea și a acumula averi prin fraudă. Tot inevitabil, forța la care ajung infractorii principali le permite la un moment dat să îi transforme în sclavi chiar și pe cei cu ajutorul cărora au ajuns la Putere – magistrații. Din punct de vedere economic, domnia hoților înseamnă, de cele mai multe ori, și domnia incompetenților. Foarte rar aceștia se vor înconjura de oameni mai deștepți decît ei, și chiar și atunci cînd o fac le vor ignora sfaturile ori de cîte ori aplicarea lor presupune oprirea furturilor, înțelepciune și viziune pe termen lung.

Concomitent, împotriva personalului Armatei și Internelor, două instituții fundamentale ale statului de drept din România, a început o adevărată ofensivă. Cei care fac parte din aceste două instituții au fost prezentați constant ca niște profitori ai societății, care consumă banii poporului fără nici un rost. Comparațiile cu alte categorii socio-profesionale au scopul de a crea o falie periculoasă, cu urmări incalculabile pentru stabilitatea statului de drept. Din punctul de vedere al unor astfel de rătăciți în politică, precum cei care ne guvernează azi, acești oameni au salarii prea mari, pensii prea mari și trebuie aduși în mizerie, trebuie să fie „egalizați”.

N-ar fi de mirare ca o asemenea politică să aibă drept scop real nu efectuarea de economii, ci să-i determine și pe angajații acestor instituții să-și ia lumea în cap, asemenea doctorilor și atîtor altora. În acest timp, pentru că guvernarea Băsescu-Boc are nevoie ca de aer de susținerea UDMR-ului ca să se mențină la putere, sînt acceptate fără nici un fel de replică încălcările grave ale Constituției din partea acestei grupări ilegale, care reprezintă tot atîtea atentate grave la adresa siguranței naționale. În România, o putere care nu mai are nici un fel de credibilitate internă și externă și care, dacă s-ar prezenta acum la urne, ar fi votată de cel mult 10% dintre cetățeni, reușește, prin combinații contrare voinței populare, să reziste la guvernare și să-și păstreze o majoritate parlamentară cu suportul UDMR-ului.

Într-o perioadă în care președinția Uniunii Europene este deținută de Ungaria, sub bagheta europarlamentarului Laszlo Tökes, la Bruxelles, chiar în Parlamentul European, este solicitată, în mod oficial și imperativ, autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc.

Cererea oficială făcută în acest sens de către europarlamentarul Laszlo Tökes, ales în această înaltă demnitate de către cetățenii României, cu sau fără concursul președintelui Traian Băsescu, reprezintă un atentat la siguranța națională. Încurajat nu numai de la Budapesta, ci și de către așa-numitul Consiliu al Autonomiei Maghiare, acest fapt se săvîrșește cu complicitatea președintelui Traian Băsescu, a partidului de guvernămînt, PDL, și a Guvernului condus de acesta, guvern de coalitie din care face parte și UDMR. În februarie 2009, Băsescu spunea la Budapesta că autonomia maghiară nu se va realiza niciodată. PDL a cedat pentru ca Băsescu să ia voturile ungurilor, astfel că proiectul UDMR de reorganizare a regiunilor din România și de reducere a lor de la 16 la 8 a trecut de Senat prin aprobare tacită, datorită lipsei de cvorum.

Senatorii PNL au participat din plin la această trădare, deoarece și ei au avut o înțelegere cu UDMR, cu care au guvernat pînă în 2008. Tot atunci, în timpul guvernării PNL, UDMR a propus proiectul, cu aprobarea fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu, cu sprijinul lui Ludovic Orban și cu ajutorul unor comisioane grase de la firmele lui Verestoy Attila. Să nu uităm că Tăriceanu a cedat și proprietățile Fundației Gojdu la fel de ușor, făcînd un parteneriat cu Ungaria, deși Gojdu lăsa românilor ortodocși din Ardeal averea sa. Liderul UDMR Harghita și președinte al Consiliului Județean, Borboly Csaba, a declarat sfidător pentru ziarul „Kronika“, din Ungaria: „Acest proiect de lege urmărește formarea unor regiuni de dezvoltare secuiești, ca prim pas pentru obținerea autonomiei pe criterii etnice. Este un pas logic prin faptul că cele trei județe, Harghita, Covasna și Mureș, formează o regiune, după principiul euroregiunilor. În Uniunea Europeană, regiunea are scopul de a ajuta județele mai puțin avansate, dar acest lucru ar fi posibil doar în cazul în care forțele sînt echilibrate în cadrul unei regiuni. În județele Harghita, Covasna și Mureș este omogenă istoria etnică, culturală și chiar a economiei; dezvoltarea în comun a regiunii este un pas mai departe în gestionarea propriului destin”.

Toată această trădare s-a văzut în februarie 2011, cînd s-a desfășurat Congresul al X-lea al UDMR. Niciodată în istoria noastră de după 1989 nu am văzut atîta căciuleală și mîini întinse a pomană cum au fost în acele zile la Oradea. Toți reprezentanții partidelor parlamentare au făcut temenele la picioarele noului stăpîn al UDMR, Kelemen Hunor, actualul ministru al (in)Culturii din România. Consecința acestui fapt o reprezintă steagul secuiesc care a devenit drapelul județului Harghita în urma aprobării de către consilierii județeni, la sfîrșitul lunii noiembrie 2009, a unui proiect de hotărîre în acest sens.

Același drapel, de culoare albastru-auriu, a fost adoptat și de Consiliul Național Secuiesc, ca viitorul steag al Ținutului Secuiesc. Steagul secuiesc este arborat pe mai multe clădiri ale primăriilor din comunele județului Harghita, dar și pe frontispiciul Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc și din Gheorgheni. De fapt, președintele Consiliului Național Secuiesc, Izsak Balazs, a solicitat în scris, încă din august 2008, primarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș să oficializeze folosirea drapelului albastru-auriu al secuilor prin arborarea lui pe frontispiciile primăriilor și instituțiilor din subordinea administrațiilor publice locale. Atentate la siguranța națională se petrec zilnic sub ochii noștri. Numai că Puterea actuală le trece cu vederea în mod inexplicabil, făcîndu-se părtașă la aceste infracțiuni. Dar pentru că nu putem să trecem cu vederea și noi, cei în care mai zvîcnește sîngele românesc, trebuie să amintim și să condamnăm larghețea și indolența inadmisibilă cu care tratează instituțiile abilitate ale statului român existența unor grupări paramilitare teroriste pe teritoriul țării noastre.

Este vorba de vestita Gardă Maghiară, în cadrul căreia funcționează un așa-zis Batalion Secuiesc, din care face parte și Csibi Barna, ca lider, respectiv comandant al Plutonului „Albert Wass”, după numele unui criminal de război recunoscut ca atare în toată Europa, mai puțin în Ungaria. Așa s-a ajuns ca un obscur extremist din Miercurea Ciuc să devină celebru pentru gestul său macabru de a „spînzura” o păpușă închipuindu-l pe Avram Iancu, simbol al Revoluției de la 1848, considerat de drept un erou al neamului românesc. Este evident, totodată, că asemenea gesturi, făcute în mod repetat de etnici maghiari în diferite momente ale istoriei, țin de însăși structura lor și au la bază ura fără margini la adresa poporului român.

Numai capii de astăzi ai țării, ca și ai tuturor partidelor care s-au perindat la guvernare braț la braț cu UDMR-ul, nu vor să vadă acest adevăr care sare în ochi, făcîndu-se părtași în acest mod la un grav atentat la siguranța națională a României.

Bistrita 27.04.2011            

Pr.Ioan Aurel Rus-presedinte Filiala judeteana a PRM,Bistrita Nasaud