„Aşa şi era pentru că în zonă au locuit saşii care au plantat livezi până la 7 km de ultima localitate. Cum urşilor le plac mult fructele s-au adunat aici în zonă. De altfel şi noi (pădurarii- n.r) am făcut eforturi foarte mari să nu-i lăsăm să devină carnivori. Când eram şef de district silvic aici, căram cu maşinile tone de mere”, a declarat Valentin Trişcă, inginer la Direcţia Silvică Bistriţa.
Drumul până la cabană nu este asfaltat fiindcă, spune Valentin Trişcă, ar fi fatal pentru animalele din zonă.
„Un fost ministru a venit aici la vânătoare şi a zis că mă dă afară din cauza felului în care arată drumul, dar i-am explicat că, în cazul în care l-am asfalta, toţi ar urca cu maşinile la plimbare şi animalele nu ar mai avea linişte şi ar pleca din zonă şi atunci la ce ne-ar mai folosi cabana de vânătoare? Mi-a dat dreptate şi tot aşa a rămas drumul şi nici nu m-a mai dat afară. Cel forestier l-am mai întreţinuit noi, dar este o bucată între Cuşma şi drumul forestier unde nu intervine nimeni. Noi dacă l-am pietrui s-ar considera că e deturnare de fonduri. Oricum,. Ceauşescu nu a fost afectat de drum că el venea cu elicopterul”, a spus Trişcă.
La circa 300 de metri de cabană, sunt nu mai puţin de trei piste pe care pot ateriza elicoptere. Cea mai mare era folosită de Nicolae Ceauşescu, iar celelalte de Securitate. De acolo şi până la Cabana Dealul Negru drum este asfaltat. Pistele sunt folosite şi în prezent mai ales de vânătorii străini care vin cu avionul până la Cluj şi de acolo închiriază elicoptere cu care survolează zona, superbă, de altfel. Cei care aleg drumul cu maşina trebuie să urmeze traseul Bistriţa- Livezile-Dorolea- Cuşma, iar în drum au ocazia să vadă un molid superb numit de pădurari „Regele Brazilor”. Copacul are o înălţime de peste 25 de metri şi o coroană de toată frumuseţea.
La cabană, oaspeţii au parte de un peisaj desprins parcă din poveste. Clădirea este construită pe o colină, este îngrădită, iar aleile sunt pietruite. Două lacuri sunt în curte, iar în ele sunt păstrăvi. În faţa clădirii este un foişor unde familia prezidenţială obişnuia să joace, potrivit cabanierilor,„Popa prostu”, iar fix în faţa intrării este o masă din lemn care se aseamănă cu cea a Tăcerii de la Târgu Jiu din Complexul Brâncuşi.
La parterul cabanei este o blană de urs întinsă pe un perete întreg şi mai multe animale împăiate. Nicolae Ceauşescu avea camera la etajul întâi, iar vizavi dormea Elena Ceauşescu. Niciuna din camere nu apre a fi specială fiindcă în afară de pat, dulap şi câte un birou mic din lemn nu are nimic deosebit. Angajaţii cabanei nu aveu voie să intre nici măcar pentru a pune lemne pe foc, aşa că există camere speciale folosite şi pentru ca fumul să nu ajungă în camerele celor doi.
Masa era servită atunci, ca şi acum, în veselă pictată cu animale din pădure: cerbi, mistreţi, urşi şi lupi. Deşi au peste 20 de ani vechime, farfuriile din porţelan şi-au păstrat culoarea şi strălucirea de altădată. La cabană nu se serveşte vânat. „Vânătoarea înseamnă fericirea de a obţine un trofeu, nu mâncatul cărnii. Vânătorii plătesc mii de euro pentru 5 minute cât au animalul în bătaia puştii şi apoi îl văd doborât. Trofeul este important”, a declarat Valentin Trişcă. El a participat la mai multe partide de vânătoare cu Nicoale Ceauşescu.
„În total a împuşcat de aici peste 250 de urşi. În ultima vreme nu-i prea nimerea. Şi animalele furioase se repezeau printre gonaci şi-i atacau. Erau mulţi răniţi, dar nu mai spunea nimeni nimic pe vremea aceea. Noi adunam oamenii din satele din jur, destul de curajoşi, poate chiar inconştienţi, şi-ai aduceam la goană. Urşii veneau în bătaia puştii, iar el trăgea. Nu este adevărat că împuşcau alţii în locul lui”, a mai spus Trişcă.
La câteva sute de metri de cabană, se mai păstrează chiar şi foişorul din care trăgea cu arma Nicolae Ceauşescu. Acesta se află într-o vale şi este înconjurat de altele unde se aflau securiştii atenţi ca nu cumva să i se întâmple ceva fostului dictator.
„Era un om simplu. De multe ori vorbea cu noi şi ne spunea Ţhai să ne fotografiem aici cu pădurarii”, dar nu-l lăsau securiştii ziceau că nu-i momentul. Eui aveam misiunea să fiu pregătit că se ştia că-şi schimbă des hainele la vânătoare, dar nu era aşa. Venea cu o haină şi cu aceea mergea tot timpul”, povesteşte Ioan Andreş, cabanier la Dealul Negru de peste 20 de ani.
Toate aceste informaţii ajung la urechile turiştilor care aleg să-şi petreacă un sfârşit de săptămână la cabana fostului dictator. De altfel, în zonă, Direcţia Silvică a început să pratice aşa numitul „turism cinegetic”. Oaspeţii pot vedea animalele care vin la ţarcurile special amenajate pentru hrăniorea lor. Urşii sunt mai greu de văzut însă fiindcă nu ies decât dimineaţa în jurul orei 4 sau seara când se face linişte. Căprioarele şi mistreţii sunt însă prezenţe zilnice prion zonă, iar turiştii pot chiar să le filmeze.
Adaugă comentariu