De ce e greşit să li se reproşeze protestatarilor că nu au citit legile. Explicaţiile lui Augustin Zegrean

„Am văzut că unii le reproşează celor care manifestează în piaţă că nu au citit Ordonanţa 13 şi, dacă o citeau, nu ieşeau în stradă. Este greşit să pui problema aşa. Oamenii nu au citit Ordonanţa, dar nu asta e problema lor să citească, să înţeleagă legile. Ei sunt oameni care au jobul lor, îşi văd de treaba lor. Problema este ca ei să nu fie furaţi. Adică eu muncesc, plătesc dările, tu nu mă furi. Aici e înţelegerea încălcată”, a spus, într-un  interviu acordat Timp Online fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, avocatul Augustin Zegrean.

„Nu poţi să pretinzi la toată lumea să fie expert, doctor în drept – aţi văzut ce se întâmplă cu ei în ultima perioadă – nu poţi să spui du-te acasă că nu ai citit legea. Apar pe la televizoare unii care se dau specialişti şi doctori în drept şi tot nu se înţeleg între ei. Există în România o zicere care pe mine mă supără foarte tare: unde sunt doi jurişti sunt trei păreri. Este greşit. Sunt trei păreri dacă juriştii sunt proşti. Nu poate exista decât o singură părere, una singură e corectă. Restul nu sunt corecte. Eu am văzut că se ceartă pe o idee câte doi, trei, patru şi niciunul nu are dreptate. Atunci ce ne facem? E şi mai grav. Eu ştiu că politicienii nu sunt indiferenţi la ce spune strada şi poporul despre ei. Ştiu exact că, în diverse împrejurări, când am fost în interior la foarte multe decizii politice erau foarte preocupaţi ce dăm la presă. Asta e întrebarea cea mai grea care se pune la finalul unei şedinţe de partid: cu ce ieşim la presă? Presa e vârful de lance al publicului. Le pasă foarte tare de ce se întâmplă şi nu cred că vor repeta aceste lucruri”, a mai spus Zegrean.

Întrebat cum comentează felul în care guvernanţii au înţeles să rezolve problema Ordonanţei 13, el a răspuns: „Eu constat cu o amară tristeţe că foarte mulţi nu cunosc regulile jocului. Nu se cunoaşte Constituţia, nu se cunosc legile şi de aceea se ajunge la situaţii de felul acesta. De exemplu, povestea aceasta cu Ordonanţa 14. Ordonanţa 13 era în Parlament. Era suficient ca Parlamentul să o ia în dezbatere şi să o respingă dacă voia să o respingă şi să nu mai facă o altă Ordonanţă 14. Asta era calea directă şi legală. Existând ordonanţa aceea acolo, până se împlinea termenul de 10 zile, puteau să o ia în dezbatere şi să o respingă. Aşa au de respins două ordonanţe: una abrogată şi una care a abrogat-o pe cealaltă. După Legea 24/2000, legea tehnică legislativă – când a apărut legea asta eu am fost foarte indignat: cum adică faci o lege prin care scrii cum să faci o lege, dar se pare că este foarte utilă – acolo este un text care spune ceva de genul: abrogarea legii de abrogare nu readuce în fiinţă legea abrogată”.