Camelia Târnovan: Structura podului de la Coșbuc trebuie menținută. De aici vine valoarea lui

”Podul din Coșbuc este important pentru că vorbește despre tot ce înseamnă tradiția prelucrării lemnului în zonă și a construcțiilor din lemn, dar are și elemente noi care au fost aduse prin proiectul făcut de inginerul italian din Tirol. Inovarea vine din modul de aranjare a grinzilor”, a spus directorul Direcției pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Camelia Târnovan, care a explicat de ce a durat atât de mult până la includerea lui în Programul Național de Restaurare.

”De vreo 10 ani a început proiectarea pentru podul din lemn acoperit de la Coșbuc, dar s-a înțeles greșit de către Primăria Coșbuc ideea de restaurare, s-a mers pe refacerea structurii de rezistență a podului. Cei de la Coșbuc au insistat foarte mult pe refacerea culeelor și a pilei centrale. Da e o problemă, într-adevăr de rezistență, trebuie intervenit, iar conform expertizei tehnice e necesară consolidarea pilonilor transversali și a pilei centrale, dar valoarea podului vine din structura de lemn și toate documentațiile care veneau spre avizare ignorau partea de structură de lemn, practic nu exista parte de proiectare pentru structura de lemn. Și atunci se respingeau dosarele. De aici acele tergiversări de care se tot plângea Primăria Coșbuc și spunea că e de vină Ministerul Culturii. Nu, nu era. Ministerul Culturii cerea completarea documentației. Explica și spunea că documentația trebuie completată. Undeva prin 2017-2018 s-a înțeles, în sfârșit, lucrul acesta. În 2019, s-a obținut avizul de la Ministerul Culturii și a fost prins în Programul Național de Restaurare prin care se finanțează restaurarea monumentelor istorice din bugetul Ministerului Culturii, program gestionat de Institutul Național al Patrimoniului”, a spus Camelia Târnovan.

Anul acesta, în sfârșit, podul a fost cuprins în acest program și s-au alocat 3,2 milioane de lei pentru lucrări de consolidare pentru culee și pilă, dar și pentru intervenții de restaurare a structurii de lemn, extrem de valoroasă prin elementul de inovare adus în zonă de inginerul din Tirol care l-a proiectat.

”Când spunem restaurare ne referim la tratarea lemnului existent, la păstrarea a cât mai mult din substanța originală. Vorbim despre niște grinzi din stejar care, de la 1778 încoace, au și degradări, însă ele pot fi ajutate și se vor înlocui doar bucăți din structura de lemn, acolo unde nu se mai poate face nimic. Ideea este de a păstra cât mai mult din structura originală. Nu vorbim de păstrarea draniței. La 30 de ani, ea trebuie schimbată, cam atât e durata ei de viață. Mai avem și acele scânduri laterale, și acelea se pot schimba, nu este aceasta o problemă, însă structura de lemn este important să fie menținută așa cum este ea pentru că valoarea podului de aici vine, din structura portantă istorică, acele structuri de grinzi din stejar. Podul acesta din Coșbuc este important pentru că vorbește despre tot ce înseamnă tradiția prelucrării lemnului în zonă și a construcțiilor din lemn, dar are și elemente noi care au fost aduse prin acel proiect făcut de inginerul italian din Tirol. Inovarea vine din modul de aranjare a grinzilor. Sunt niște grinzi transversale care leagă cleștii de talpa orizontală a șarpantei. E un sistem constructiv care nu se folosește în zonă în mod normal. Acest element de inovare îi acordă podului rezistență mai mare decât o șarpantă clasică pe sistemul pe care noi îl cunoaștem de la alte construcții din lemn”, a spus Camelia Târnovan.

Directorul Direcției pentru Cultură Bistrița-Năsăud a spus că, în județ, mai sunt încă două poduri din lemn acoperite la Ilva Mare, dar care au fost mai mult refăcute decât restaurate, acelea nefiind clasate ca monumente istorice.

”Cel de la Coșbuc este clasat ca monument istoric, dar e greu de spus de ce el da și celelalte nu. Sunt multe imobile valoroase care au scăpat în momentul în care s-a făcut lista monumentelor istorice. Încă mai avem lista din 2015, cea aprobată prin ordin de ministru, care are la bază lista făcută de Oficiul Național al Monumentelor Istorice de atunci în perioada 1991-1992. Acea listă și ea la bază lista din 1950. Lista din 1991-1992 a fost preluată și aprobată în 2004 cu ordin de ministru, prima pe care o avem publicată în Monitorul Oficial. După acest moment 2004, introducerea în lista monumentelor istorice a imobilelor considerate valoroase se poate face doar prin procedură de clasare, o procedură administrativă greoaie ce are la bază o documentație ce presupune releveu (operația de măsurare, desenare și reprezentare la scară a elementelor unei construcții, ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu constructiv), întocmit de arhitect atestat de Ministerul Culturii, ce presupune un studiu istorico-arhitectural și o fișă analitică de inventariere a monumentului istoric întocmite de un specialist atestat de Ministerul Culturii, plus documentații juridice, ridicare topografică, parte de cercetare de arhivă. Sunt documentații care costă pe care, conform normelor metodologice, trebuie să le întocmească direcțiile pentru cultură, dar care nu au nicăieri în buget un articol bugetar care să spună că pot plăti arhitect care să facă releveu. Și atunci ne descurcăm cum putem, mai mult cu voluntari și din fonduri extrabugetare. Acum avem adunați ceva bani din taxe de avize și atunci de acolo se vor plăti. Acesta este motivul pentru care au scăpat foarte multe imobile care ar fi meritat să aibă statut juridic de monument istoric, dar nu le avem prinse în listă”, a spus Camelia Târnovan.

Conform site-ului de licitații publice, firmele interesate pot depune oferte până la începutul lunii februarie, iar câștigătoarea contractului va avea la dispoziție 9 luni să execute lucrările prevăzute în contract.