Campania electorală – care nu se termină niciodată de altfel – a intrat în viteză acum că se știe că alegerile locale din septembrie vor avea loc. La trei decenii de la Revoluție, partidele mai mari sau mai mici pare că au înțeles că fragmentarea votului nu le face servicii nici lor, nici societății, așa încât au apărut primele alianțe locale.
În același timp, sunt și alții care merg pe drumul lor. E multă diversitate în democrație, ceea ce îi dă, de altfel, și frumusețe acestui meci electoral care are mai multă miză decât oricare altul. Și asta pentru că este vorba de noi, de strada noastră, de orașul în care trăim și de aerul pe care îl respirăm în el. Și, da, un primar ne poate schimba lucrurile în bine sau în rău.
Nu mă voi referi la corturile care au apărut pe străzi sau la slogane fiindcă ele chiar nu au nicio valoare. Cum bine spun cei care ne pricep, oamenii nu cumpără o anumită băutură răcoritoare pentru că nu știu ce slogan tare are, ci pentru că le place gustul. Nu merg la fast food pentru un slogan drăguț, ci pentru că e mai simplu și mai rapid să mănânce ceva cu prietenii, nu cumpără pantofi sport de la o anumită firmă pentru că are un slogan aspirațional, ci pentru că au văzut o poză cu niște modele încălțate cu ei și își imaginează că, dacă vor purta și ei, vor arăta la fel. Complicată mintea umană. De aceea, efortul de a face analiza unor cuvinte și imagini e fără rost.
La fel, nu contează atât de mult ce proiecte mărețe au candidații pentru că, așa cum bine știm și istoria ne-a dovedit, degeaba vrei, dacă nu poți.
Trăim într-o țară cu sute, mii de legi încâlcite. Cum crezi că ai înțeles-o pe una și o poți aplica, apare alta care o modifică. Trăim, de asemenea, într-o țară în care toate partidele politice și-au angajat de-a lungul celor 30 de ani toată clientela în administrație. Nu contează că respectivii nu știau nimic, au postul călduț asigurat pentru toată viața, protejat de tot felul de legi create de ai lor pentru ei.
De ce credeți, spre exemplu, că liberalii odată ajunși la guvernare nu au putut înlocui decât vreo 2-3 șefi de instituții? Pentru că nu voia nimeni de la ei să fie șef? Nici vorbă! Toți voiau, dar nu îndeplineau condițiile scrise negru pe alb în legile făcute de vechii prieteni din USL (acum ”marii” dușmani de la PSD), legi făcute pentru ei și clica lor. Toată funcționărimea e protejată din cap până în picioare de legi. Nu te poți atinge de nevasta nimănui, nu poți da afară pe fiica nimănui, pe nimeni. Trebuie să încalce grav de tot legile statului ca să te poți scăpa de vreunul sau să-l faci să demisioneze, dar asta e deja misiune imposibilă fiindcă poți ajunge chiar tu să ai dosar penal pentru hărțuire psihică. Lucrezi cu materialul pe care îl moștenești și, cel mult, mai aduci vreo 2-3 pe care îi rezolvi și tu pe viață în același fel ca și predecesorii tăi. Cam acesta este tabloul.
Veți zice că schimbi organigrama, că desființezi, că nu știu ce minuni mari faci. Ca primar? Nici vorbă! Ai nevoie de votul consiliului local, iar acolo te ciocnești de interesele tuturor partidelor care și-au plasat oameni în instituții. Ar trebui să ai o majoritate de două treimi care să funcționeze în unitate, ceea ce e puțin probabil înspre deloc și aceasta pentru că trăim într-un oraș relativ mic în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea și nu ai de unde ști care pe care a nășit, a iubit, etc. Așa că primarul chiar nu poate face ce spune decât într-o mică măsură.
Acestea fiind zise, ca să nu cad în extrema cealaltă a neputinței, o să vă spun ce cred eu că e important atunci când ne uităm la un candidat, la ce ar trebui să conteze. Este important să vedem cine este, de unde a pornit, până unde a ajuns și pe ce traseu (sunt mulți care ard etape, ceea ce nu e neapărat rău, și mulți care merg la nesfârșit pe calea lungă și nu ajung nicăieri), cu ce s-a ocupat, ce a condus și mai ales cum a condus și pe cine. Dacă ai condus o clasă din ciclul primar până într-a V-a, nu te-aș alege primar. Dacă ai condus o instituție care a funcționat bine cu tine la cârmă, o firmă care a performat, a inovat, a făcut profit, atunci, da, te-aș alege. Nu mă interesează neapărat la ce biserică mergi și cât de evlavios ești. Mă interesează în schimb cât de gospodar ești și asta se poate vedea cu ochiul liber. Dacă nu îți pasă de cum arăți, de casa ta, de afacerea ta, de ce ți-ar păsa de cum arată orașul? Mă mai interesează cum te raportezi la bogăție și la bani. Ai alergat toată viața după ele sau te-a mai preocupat și altceva? Dacă ai suficienți bani, foarte bine. Înseamnă că ai știut să-i faci pentru tine și vei ști să faci și un oraș să progreseze, nu să bată pasul pe loc.
Nu mă interesează neapărat ca primarul să fie unul care să stea de vorbă cu toți pe stradă (slavă Domnului că s-a suspendat temporar pupatul) pentru că un om care se pierde în detalii nu mai apucă să facă lucrurile mari. Mă interesează în schimb să văd că ai încredere în oamenii tăi și delegi sarcini, nu te ocupi tu de toate mărunțișurile. Mă mai interesează să nu pleci urechea la bârfe, să știu de cine asculți și cu cine te consulți, cine e THE PERSON (persoana, omul cu care te consulți, de părerea căruia ții cont).
Ar fi o grămadă de lucruri care contează pentru mine. Nici măcar nu îmi vin toate în minte. Sunt lucruri care contează, mult mai multe decât proiectele care evident trebuie să fie cele care ne fac viața mai bună, doar nu vor fi cele care ne fac viața mai grea.
Și toți candidații vor vorbi despre cele bune, neștiind cei mai mulți dintre ei – pentru că nu există nicio școală care să te pregătească pentru haosul din administrație și pentru figura acră a funcționarului care vine și îți spune că e frumos, dar nu se poate– că vor avea nevoie de mai multe mandate ca să le pună în practică dacă nu cumva îi vor lăsa nervii pe traseu.
Fiind o cursă, electorală este adevărat, cred că ar trebui să ne uităm la ea ca la o cursă de atletism. Unii iau avans puternic și obosesc apoi, sunt ajunși din urmă, alții aleargă constant și accelerează pe ultima sută de metri. Unii abandonează, alții se distanțează. Frumusețea curselor pe distanțe lungi este rezistența. Haideți să ne susținem fiecare preferații, respectând efortul fiecăruia în parte și al tuturor. Până la urmă, oameni care vor să facă lucruri pentru alții sunt puțini. Simplul fapt că și-au asumat o candidatură (o alergare) nu ne dă dreptul să-i scuipăm din start și nici să-i hulim toată cursa. Să-i privim și să-i aplaudăm, indiferent de timpii intermediari. Cred că ar fi o dovadă că am înțeles mai multe și suntem mai buni de la o campanie electorală la alta.
Încă un editorial de printat și pus în ramă,mai ales de candidați.Din păcate,după 30 de ani de furt,minciună și țepe,românul spune tot mai des ,,da las că tăți fură,măcar ăștia au mai făcut cîte ceva și ne mai dau și nouă”.Cînd o să-i zicem hoțului,hoț chiar dacă-i din partidul nostru,și-o să-i dăm un șut în fund,nu să-i mulțumim,poate începem să mergem pe calea cea bună,dacă continuăm cu ,,ba pe-a măti” navem nici o șansă.
PĂREREA MEA!
D-na Cristiana e greu de pătruns și greu de spart gașca ‘lor’ de 30 de ani asistăm la tot felul de alianțe și rocade împotriva naturii,eu unul nu mai am speranțe că se va mai repara ceva,lumea votează cu cine vrea și din urnă iese cine trebe.
Perfect adevărat.
Însă, în spatele zecilor de candidați, ce fac o campanie permanentă, stăm noi, poporul – masa amorfă și inertă, din rândul căreia se ridică respectivii și care seamănă leit cu noi.
Și trebuie să recunoaștem, majoritatea suntem inculți, șmecherași, nițel ”hoți” (în fel și chip), descurcăreți și – la diferite scări – având toate tarele aleșilor.
Dacă nu începem schimbarea cu noi, cu fiecare, devenind mai exigenți cu sinele nostru , dar și cu aproapele nostru, nu avem șanse.
Ne lipsește demnitatea – individuală și ca popor.
Un ins și un popor cu demnitate nu face și nu tolerează manifestări de genul celor corect reliefate în articol.
Un articol cu un continut perfect in a trage invatamintele despre cum trebuie sa functioneze DEMOCRATIA in timpul campaniei si a alegerilor locale . Felicitari autoarei !
Motto:
„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, este complice.”
(George Orwell)
La 30 de ani de la revolutie si de la căderea comunismului, România este un stat nereformat, cu un sistem politico-administrativ excesiv centralizat. Aceasta este principala cauză a prelungirii stării de tranzitie de la socialism la capitalism, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan politic, economic, social si cultural. Hotia, coruptia si nepotismul sunt principalele racile ale clasei politice care frânează progresul, ne tin pe loc sau ne fac să regresăm. Aceste racile explică si faptul că România de astăzi nu este un stat de drept consolidat. Lucrul acesta a fost extrem de evident la inceputul lui 2017, odată cu venirea PSD la guvernare, manifestându-se prin atacul furibund la justitie, soldat cu schimbarea in doi ani a trei guverne, cu scopul de a salva de la condamnare clientela politică. Să nu uităm că la inceputul anului 2018, Codrin Ștefănescu, pe atunci secretarul general PSD, fiind întrebat de ce se permite celor cu probleme penale să facă parte din Guvern, acesta a dat un răspuns halucinant: „De ce? Pentru că putem”. Asta reflectă tupeul PSD-ist si o anumită mentalitate a celor care ajung la putere.
De aceea, pentru a face progrese evidente, România are nevoie urgentă de 3 tipuri de reforme:
-reforma constitutională si consolidarea statului de drept;
-reforma administrativ-teritorială care să permită descentralizarea si autonomia locală;
-reforma morală, prin educatie care să promoveze meritocratia in functii publice.
Si mai e ceva. Escrocheriile PSD-iste prin care democratia fost pusă intre paranteze, a inceput in 2012 cu prevederea electorala nedemocratică de alegere a primarilor dintr-un singur tur, la care au pus botul si alte partide politice . A continuat apoi cu „ordonanta traseistilor” din anul 2014 care a scandalizat cancelariile lumii , prin care alesii locali puteau trece de la un partid la altul fără să-si piardă postul. Se vede clar inversunarea cu care s-a opus PSD-ul la modificarea legii electorale privind alegerea primarilor din doua tururi de scrutin, invocând recomandarile Comisiei de la Veneția, care spune că preferabil ar fi să nu se modifice legislația cu un an înainte pentru a proteja democrația. In fond, tocmai mentinerea masurii nedemocratice de alegere a primarilor dintr-un singur tur ameninta democratia.
Apoi, până la alegerile parlamentare ar trebui modificată constitutia prin introducerea sintagmei „Fără Penali în funcții publice”, rezultată din actiunea cetățenească inițiată de USR, pentru care au fost strânse peste 1 milion de semnături.
Numai asa hotia, coruptia si nepotismul pot fi, dacă nu stopate, cel putin diminuate la toate nivelurile.
Vezi si: https://www.youtube.com/watch?v=MLutG84S4Yk
Doua mandate sunt suficiente pentru orice ales ,fără exceptie. Dacă in 8 ani nu reusesti sa faci tot ce ti-ai propus ce mai astepti? Iar dacă ai realizat e bine să lasi locul pentru altul cu viziune mai mare