Când şcoala te învaţă să furi

Întâmplarea face că astăzi, de dimineaţă, m-a sunat un domn dintr-un sat de la munte să mă roage să accept să avem o discuţie despre nişte probleme de la şcoala din sat. M-am dus, deşi nu credeam nici că-l pot ajuta, nici că voi scrie despre „subiect”. Iată că scriu după ce am aflat cum „proful” din Năsăud trimitea SMS-uri elevului să-şi ia bacalaureatul fiindcă mi se pare că avem de-a face cu un tablou la care trebuie să ne uităm cu atenţie.

Domnul respectiv cu care m-am întâlnit azi dimineaţă mi-a relatat că are un băiat în clasa a IX-a la şcoala din sat. Copilul a rămas corigent după ce profesoara de română i-a dat o notă de patru (sau în orice caz sub cinci) într-o zi în care l-a pus şi absent, o anomalile pe care chiar şi un om simplu de la ţară a sesizat-o. O altă profesoară, prietenă cu cea de română, i-a dat şi ea media patru la Filosofie parcă, aşa că băiatul a rămas repetent.

Pe un alt copil, „dinţos”, cum mi l-a descris domnul cu pricina, aceleaşi profesoare l-au lăsat repetent pentru că „rânjeşte”. Interlocutorul meu, om cu respect faţă de şcoală şi profesori, era pur şi simplu stupefiat. Mi-a spus că nu are un copil silitor şi e conştient de asta, nici unul foarte cuminte, dar nici nu poate accepta ca un profesor să-i dea nota patru în ziua în care lipseşte. Am început să-i explic faptul că e posibil să fie o greşeală, că se face evaluarea continuă şi că profesorul are un caiet cu multe note, face media lor şi astfel are imaginea a ceea ce ştie elevul. Se întâmplă să treacă notele din caietul lui de profesor, la pachet, în aceeaşi zi, în catalog şi să nu observe că l-a trecut absent, că e omeneşte să greşeşti. M-a ascultat, i-a fost mai greu cu evaluarea continuă, dar părea să înţeleagă că noul sistem e diferit de cel în care a învăţat el. Era şi de acord că e păcat să-i dai patru unui copil care nu ştie când îl întrebi, că e mai sănătos să-i dai trei note şi să faci din toate una. După ce am terminat de explicat toată metoda modernă de predare şi evaluare continuă, s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus: „Poate aici, la dumneavoastră, la oraş, aşa se face. La noi, la ţară, copiii fac rezumate în caiete, profesoara stă la catedră şi apoi le dă note şi îi lasă repetenţi”.

Am vrut să intervin să-i spun că nu doar la ţară se face aşa, că mai sunt destui profesori care nu s-ar deranja să scrie un cuvânt pe tablă de teama prafului de cretă, profesori sictiriţi şi sătui de materiile lor, care au o singură dorinţă, să se termine odată oră şi să vină vacanţa. Când mă gândeam că ar fi cazul să-i spun, omul îmi întrerupe şirul gândurilor şi zice: „Nu ar trebui ca profesorul să-l facă pe copil să-i iubească materia? Nu ar trebui să fie aşa de bun încât toată lumea să-l asculte cu drag şi să înveţe din plăcere?”.

Ba da, ar trebui, evident că ar trebui şi nu ar trebui să-i trimită SMS-uri cu răspunsuri la examene. Ce îi transmite un astfel de profesor elevului? Că nu are rost să înveţe din moment ce au învăţat alţii înaintea lui, nu-i aşa? Părerea mea este că nu are rost nici să mai lucreze fiindcă şi aşa e plătit prost şi, în fond şi la urma urmei, de ce să mai muncească unii să ne plătească şi nouă pensiile? Mai bine să stea că vom lucra noi pentru ei.

Şi într-un caz, al profesoarelor din sat, şi în celălalt, al profesorului ce dă SMS-uri, cred că astfel de oameni nu au ce căuta în învăţământ. E o mare responsabilitate să creşti un om fie şi de la catedră. Cine nu şi-o poate asuma e mai bine să-şi caute altă meserie. Lucrurile nu se vor schimba de la tribuna Parlamentului sau în timp ce ne uităm la televizor. Se vor schimba doar dacă generaţiile actuale vor învăţa, vor alege drumul greu în viaţă, cu şcoală multă, ani de trudă şi vor accepta să trăiască pe măsura pregătirii lor.

Un profesor mi-a dat cndva de gândit cu următoarele vorbe: în funcţie de cât înveţi în tinereţe, aşa se trezeşti dimineaţa pentru restul vieţii. Nu ai şcoală, ajungi măturător şi te trezeşti la 4. Ai puţină şcoală, eşti muncitor şi te trezeşti la 5. Ai ceva mai multă şcoală, te trezeşti la 7 ca să mergi la serviciu. Ai multă şcoală, te trezeşti când vrei.

Poate că în zilele noastre reţeta lui nu mai e valabilă 100% sau nici într-un caz mot-a-mot, dar are sâmburele ei de adevăr ce ne face să medităm asupra lucrurilor clădite în ani de trudă. Scurtăturile, şmecheriile, frauda, nu au cum să ţină indiferent dacă, pe moment, par de un imens succes. Orice balon se sparge, iar unul de săpun cu atât mai repede.

Cristiana Sabău