Ce mai face familia Petrescu? Pardon, mult prea inutila Gardă de Mediu!

Fireşte că e o întrebare la care nu voi primi niciun răspuns fiindcă instituţia cu pricina pare a bate recordul în materie de tăcere. În timp ce gunoaiele ies afară din pubele, în timp ce Vitalia se preface că se ocupă de colectarea selectivă şi în timp ce rampa de gunoi a Bistriţei, vechea, e la locul ei, Garda de Mediu e ca şi inexistentă. Nu am auzit nicio reacţie din partea instituţiei care ne promitea cu gura comisarului şef Maxim Pop că va tăia şi va spânzura dacă va mai vedea vreun deşeu aruncat aiurea după implementarea sistemului de management integrat al deşeurilor.

Domnule Maxim Pop, am o înregistrare audio cu dumneavoastră din 15 septembrie 2014 în care băteaţi câmpii lăudându-vă cum veţi face şi veţi drege. În schimb, ce văd eu la fiecare pas? Gunoaie peste gunoaie, oameni care habar nu au unde să arunce PET-urile, unde hârtia, unde mixtul, sticla. Ce faceţi dumneavoastră, celebrii comisari puşi să apăraţi mediul? Vă spun eu ca să nu cumva să trebuiască să vă gândiţi la un eventual răspuns alambicat: nimic! Luaţi salarii de pomană, staţi degeaba în birouri, vă lăudaţi cu nişte denumiri pompoase – nu ştiu cine a avut o idee atât de tâmpită încât să ducă în derizoriu total funcţia de comisar – iar oraşul şi judeţul e o groapă de gunoi de la un capăt la altul.

E adevărat că abia ieri, pe înserat, s-a trezit şi ADI Deşeuri precum Frumoasa din Pădurea Adormită – după o lună – şi a recunoscut că are grave probleme cu deşeurile în tot judeţul. Soluţia? Ne răspunde la telefoane, dar numai între anumite ore. În rest, angajaţii sunt liberi şi ei, obosiţi de atât de multe frunze tăiate la câini. Dumneavoastră, gardienii, văd că dormiţi în continuare. Probabil că nu a trecut niciun prinţ prin zonă sau nu aţi găsit niciun broscoi pe care să-l sărutaţi pe gură să se transforme în prinţ. Mă simt obligată să fac apel la basme fiindcă am 100% convingerea că trăiţi în ele, convinşi că jilţurile vă fac împăraţi în lumea voastră dacă nu deranjaţi pe nimeni.

Eu, în calitate de cetăţean care vă plătesc salariile, simt însă nevoia să vă spun că atât de inexistentă ca şi acum nu a fost Garda de Mediu de la înfiinţare. Nu am scris nicio ştire generată de Garda de Mediu de anul trecut când ne-aţi spus, domnule Maxim Pop, cum v-aţi dus până la Colibiţa şi nu aţi constatat nimic. A trecut un an în care aţi luat, în continuare, lună de lună, salariu de pomană. Chiar azi dimineaţă m-a întrebat o doamnă la ce număr de telefon să sune la Garda de Mediu ca să sesizeze o problemă de mediu de pe strada pe care locuieşte. Habar nu am avut. Eu, ziarista care ştiu pe de rost numele de mobil ale unora şi le pot reproduce şi noaptea în somn, nu am ştiut ce să-i răspund: nu aveţi site, nu aveţi Facebook, n-aveţi nimic. Cum e posibil ca Garda de Mediu să nu aibă un număr de telefon scurt pe care să-l reţină toată lumea, un soi de 112 sau 911? Cum e posibil să nu ştie omul cui să se adreseze când are o problemă de mediu? Uite că este posibil din cauza dumneavoastră, nişte politruci care habar nu aveţi ce instituţii conduceţi, care nu faceţi altceva decât să staţi cu fundul încleştat în jilţuri ca nu cumva să vă schimbe cineva şi să pună pe alţii. De-asta nu faceţi nimic, fiindcă nimicul vă scoate din impas: nu atrageţi atenţia asupra dumneavoastră, nu supăraţi pe nimeni, nu sunteţi incomozi.

Din păcate, incompetenţa dumneavoastră are repercusiuni asupra vieţii noastre, a tuturor. Trebuia să fiţi primii pe capul ADI Deşeuri şi să întrebaţi cum au fost tocaţi banii care trebuiau folosiţi pentru informarea populaţiei în legătură cu noua colectare selectivă, trebuia să daţi amenzi operatorului cu ifose de mare companie care a ştiut licita la jumătate preţul ca să scoată de pe piaţă firme locale – minţind agenţii economici că vor plăti mai puţin, deşi le-a dublat preţul – trebuia să fiţi comisari, nu slugi care-şi apără jilţurile.

Ruşine să vă fie! Gunoaiele nu ar trebui aruncate lângă containele ultra pline, ci la sediul dumneavoastră, pe scări, să nu puteţi intra în birouri de putoare şi lehamite.

Cristiana Sabău