Chiar nu vă e ruşine?

Dar prea puţini dintre parlamentari pot să ne dea răspunsul la întrebarea simplă: Ce naiba ai făcut tu pentru noi de te plătim lunar cu cel puţin 6000 de lei salariu, de vorbeşti la telefon pe banii noştri, de te plimbi săptămânal la Bucureşti cu avionul gratis, de îţi permiţi să ai cea mai scumpă maşină, să-ţi faci vilă? Pentru simplul motiv că nu a făcut niciunul mai nimic. Şi atunci, ca să ne spună totuşi ceva, vin în faţa noastră şi îşi cer unii altora diverse linguri şi furculiţe cu care să înfulece mai uşor din farfuria cu bunătăţi intitulată putere, se somează, adresează întrebări, tot ei îşi dau răspunsurile, destul de agramate, ce-i drept, se acuză, se scuză, umplu văzduhul cu nimicurile lor infinite. Başca mai găsesc şi câte un cor de bocitoare care să intervină când solistul ia o binemeritată pauză, obosit fiind de atât de multă lucrătură sau „maşinaţiune” – spuneţi-i cum vreţi – din propriul partid. Nu vă e ruşine, nesimţiţilor?

O statistică arată că unul din zece parlamentari e condamnat sau trimis în judecată pentru fapte de corupţie. Şi când te gândeşti câte ne-au spus alde Ioan Ariton, Elena Udrea sau Varujan Vosganian, câte lecţii ne-au mai dat ei din televizoare, pe bloguri şi pe Facebook de la înălţimea sacilor de bani pe care i-au adunat în timp ce duceau ţara de râpă. Şi când te gândeşti că indivizii de genul acesta au învăţăcei prin Bistriţa-Năsăud, “copii de suflet”, plângăcioşi, „lucraţi” în propriile partide, dar în acelaşi timp şoferi de Merţan, mai că îl înţelegi pe omul care a dat în judecată Parlamentul României şi îţi vine să te duci şi să stai lângă el în sala de judecată ca să nu fie singur din moment ce toţi gândim la fel.

Constat de câteva zile că aceste căpuşe numite parlamentari – mai mari sau mai mici – nu numai că nu fac absolut nimic pentru ca ţara noastră să aibă legi bune, să putem trăi şi noi în ea fără să ne chinuim lună de lună, dar ne mai şi sfidează zi de zi, iar noi stăm şi îi ascultăm. Nu îi întrebăm: Ce cauţi, mă, ţâcă – vorba lui Moromete – , azi, acasă, când tu trebuie să fii la serviciu? Nu îi spunem că nu ne interesează care e mai tare în gaşca mafiotă intitulată partid, nici că puţin ne pasă de lacrimile lui de crocodil, ci vrem să ştim ce naiba a făcut pentru noi, care e poziţia lui faţă de justiţie, de ce crede el că noi l-am trimis acolo să facă zid în jurul corupţilor şi de ce nu pleacă acasă dacă nu e în stare să reprezinte pe cei care l-au ales.

Am consumat ieri timp, nervi şi benzină să mă duc să ascult un astfel de individ smiorcăit, cum bine i-au zis şi alţii. M-am dus să-i ascult marile dezvăluiri, nişte nimicuri penibile, nişte banalităţi care nu interesează pe nimeni. Mă doare fix în cot cine e dulăul şi cine e căţelul în PNL, de-aia nu mai pot eu de cine îl sapă pe senator şi de cine face parte din corul de bocitoare, dar nu pot rămâne indiferentă când văd cât ne-a costat “prezenţa” unuia ca el în Parlament. M-am uitat în declaraţia de avere şi am văzut că omul a încasat anul trecut lunar 6000 de lei numai din indemnizaţie (nu se pun aici sumele forfetare că alea se decontează pe cabinet), nevasta angajată la Prefectură alţi 3500 de lei, tot de la buget. În total, familia bugetară ia suta de milioane, fraţilor, vă puteţi imagina aşa ceva? De când e mare senator al României şi face zid în jurul corupţilor deţine două maşini Mercedes, şi-a luat casă nouă, e aranjat, ca să zic aşa. L-a ajuns din urmă pe Oltean şi pe alţi parlamentari cu state vechi, „îmbătrâniţi în rele”.

Păi nu vă e vouă ruşine să mai veniţi în faţa mea şi să bociţi că nu ştiu care vă sapă? Chiar credeţi că suntem atât de proşti încât să nu ne dăm seama că vine 2016, că mai vreţi încă o dată? Că v-aţi obişnuit voi să stai cu linguroiul în borcanul cu miere şi tare v-ar place să nu vă îndepărtaţi de el? Că nu vă place să lucraţi nimic şi tare aţi mai fi fericiţi să mai staţi patru ani de pomană prin cafenele la bârfe în timp ce vă intră zecile de milioane pe card? Ce maşini bengoase v-aţi mai lua, ce frumos v-aţi muta voi la vilă din penthouse, ce vacanţe minunate v-ar aştepta dacă insistaţi să ne prostiţi. Ştiu că sunt mulţi fraieri care înghit găluşca asta cu lucratul în partid, cu victimizarea, cu ce vreţi, dar aş vrea să vă asigur că nu fac parte dintre ei, nici eu, şi sper că nici cititorii acestui ziar.

Până la încheierea mandatului, domnule senator, vă voi cere, de fiecare dată când ne vom vedea faţă către faţă, să demisionaţi dacă pretindeţi că aveţi onoare pentru următoarele motive: nu aţi făcut nimic pentru cetăţenii din Colegiul 1 Senat, i-aţi minţit şi i-aţi sfidat, nu le-aţi răspuns la nicio întrebare şi aţi stat acasă – fără motiv – în vreme ce ei munceau să vă plătească îngrozitor de nemeritatul salariu de parlamentar.

Cristiana Sabău