Suma este mare, ştiu. Vorbim de 100.000 de lei, dar în acelaşi timp mai ştiu că Bistriţa nu e la fel de cumpătată cu banii când iroseşte 30.000 de lei într-o singură zi, cea de 15 august, când a avut loc Festivalul tradiţiilor ţigăneşti. Nu spun că nu a fost interesant. A fost, dar am văzut pe scenă mai multe ansambluri de copii care s-au fâţâit preţ de câteva minute. Au cerut cumva onorarii? Sper că nu. La vârsta inocenţei aplauzele sunt mai mult decât suficiente. Aşadar, dacă avem 30.000 de lei pentru organizarea unui festival de două ore, în centru (şi nu în Heidenfeld aşa cum ar fi fost normal), festival la care nu au venit nici măcar cei cărora le era destinat (romii din Viişoara s-au dus la chef doar), atunci înseamnă că ne permitem să alocăm o sumă de trei ori mai mare ca să schimbăm destinul unui om care ne-a făcut cinste nouă, dar şi României şi Europei.
Nu mi-a plăcut deloc încrâncenarea din şedinţa Consiliului Local de azi în care s-a vorbit mult despre nevoia de cumpătare, de investiţii în infrastructură. Nu mi-a plăcut fiindcă nu am auzit niciun consilier care să pomenească despre miliardele înghiţite de Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei”. Îmi poate arăta cineva un singur turist care a venit la Bistriţa special pentru acest eveniment? Dacă nu, înseamnă că am aruncat banii pe fereastră şi nu ne-am plâns nici măcar o secundă că nu avem temei legal. Iar Zamfira nu e singura care înghite bani precum balaurul. Avem multe alte găuri negre, printre care şi Gloria, fireşte, unde se aruncă an de an miliarde fără să ştie cineva ce s-a făcut cu banii. Aşa că să mă mai lase cei care plâng de mila investiţiilor care au de suferit fiindcă i s-au dat alocat lui Răzvan Martin 100.000 de lei. Bine ar fi ca premiul să ajungă la om şi să nu se găsească diverse căi prin care să se invoce lipsa de legalitate sau alte minunăţii.
Şi dacă tot veni vorba de „măreţia” legilor interpretabile, fie ele şi cu caracter local, nu pot trece cu vederea faptul că secretarul municipiului Floare Gaftone a tăcut mâlc până a trecut proiectul de hotărâre prin care lui Răzvan Martin i s-au alocat 100.000 de lei şi abia apoi s-a pronunţat în legătură cu ceea ce numim cadrul legal şi nici replica arţăgoasă a primarului Ovidiu Creţu care părea mai decis ca niciodată să nu îi dea banii halterofilului. Îl înţeleg că e într-o situaţie cam penibilă fiindcă a trimis firmele să zugrăvească magherniţa (mă întreb şi eu ca şi Filip Moisil în limitele cărei legi) şi acum se vede în situaţia de a da casa altuia care nu merita, probabil, nici măcar o zugrăveală. Urât, urât, de trei ori urât!
Fireşte că am simţit că lucrurile nu mai merg strună în USL. Edilul şi-a permis, în văzul lumii, să eticheteze drept o „aberaţie” una din afirmaţiile viceprimarului Ioan Peteleu (PNL), colaboratorul său direct, care s-a exprimat decent şi politicos. Aş zice că aşa ceva nu se face decât dacă te lasă nervii, iar Ovidiu Creţu părea să se afle, joi, într-o astfel de situaţie generată de PNL care şi-a găsit un aliat rapid în PDL, pe fază să bage râca între guvernanţi. Nici discursurile infinite ale lui Alexandru Toniuc, nici fidelitatea unora de la alte partide mai mici nu i-au folosit primarului aflat într-o periculoasă minoritate în CL (periculoasă pentru că vorbim de un singur vot pe care liberalii au avut abilitatea să îl atragă de partea lor).
PNL a arătat, şi mi se pare că a vrut în mod expres să facă acest lucru, că, atunci când vrea, poate. Să fie oare perioada în care USL îşi stabileşte candidaţii pentru parlamentare? Întreb şi eu.
Cristiana Sabău
Foarte bun articolul. Bravo Cristiana.