La Premiile Radio România Cultural, ediția a XVIII-a, Premiul pentru Poezie a ajuns la bistriţeanul Dan Coman, pentru volumul de poezie „Insectarul Coman”, apărut la Editura Charmides a Fundaţiei Culturale Societatea de Concerte Bistriţa.
„Două sînt liniile de forță care traversează Insectarul Coman, volumul prin care Dan Coman își marchează întoarcerea la poezie, după cîteva experimente în proză (Căsnicie fiind, în opinia mea, cel mai interesant): prima delimitează un spațiu în care se desfășoară aproape numai imagini ale alienării și ale vidului cotidian, un tip de disperare mută, ascunsă sub vălul cotidianului, cea de-a doua fiind populată de imagini ce par să conțină promisiunea fericirii, fiind iluminate de amintirea unei iubiri care pare să comprime spațiul: „tocmai ai împlinit 34 de ani/ și eu tocmai i-am luat-o înainte soarelui:/ mișcările mele sînt mai iuți ca el,/ am ajuns primul./ tu dormi la 500 de km depărtare și mintea mea/ luminează cu mult înaintea lui/ fereastra ta fără perdele, patul, jumătate de pernă,/ părul care a electrizat inima./ tu dormi și eu îți aud vocea“ (sezonul vară-toamnă). Numai că discursul îndrăgostit este, așa cum știm, „de o singurătate cumplită“. Interioritatea este sufocată de monotonia automatizată și precisă a cotidianului. Fenomenul de anesteziere este descris într-un limbaj rece, aproape utilitar, de vreme ce descrie o viață utilitară: „Apartament mobilat de la Ikea. Sex regulat. Cărți. Copii/ fericiți aplecați deasupra ecranelor. Pulpe de pui în cuptor./ Treizeci […]”, notează „Observatorul Cultural”.
Un profesor cu har, de la CNLR, care este placut de catre elevii sai (cei pe care ii cunosc eu).
Felicitari !
Pe asta o știți? Am citit-o pe undeva, cândva, mai demult:
Așa vrea să am pădurile mele …
(Ta-ca-ta, că nu mai țin minte)
Pădurile Coman să scrie pe ele
Și să le-mprejmui cu sârmă ghimpată…
Știu că mi-a plăcut mult.