Conacul din Galații Bistriței în care a trăit ”poetul minerilor”, scos la vânzare

Conacul din Galații Bistriței în care a locuit ”poetul minerilor”, prezentat drept o ”bijuterie arhitecturală din secolul 19” – numai bună pentru a fi transformată într-un punct de atracție turistică – este scos la vânzare pentru suma de 95.000 de euro.

Clădirea are 250 de mp suprafață locuibilă, o pivniță de 200 de mp și este înconjurată de un teren de 7900 de mp. Pe site-urile de vânzări este prezentată drept ”bijuterie arhitecturală din secolul 19”.

”Acest conac, situat în inima pitorească a localității Galații Bistriței, este o proprietate plină de istorie și farmec. Construcția solidă din cărămidă și piatră, cu un acoperiș din lemn și țiglă, adaugă o notă de autenticitate și durabilitate acestei clădiri istorice. În această casă a locuit Lucian Georgiu (1912-1948), numit poetul minerilor. Proprietatea este înconjurată de un peisaj natural impresionant, oferind o priveliște pitorească și un mediu liniștit, ideal pentru relaxare. Beciul vast poate fi transformat într-o cramă de vinuri, păstrând tradițiile locale și oferind vizitatorilor o experiență autentică. Cu o poziționare strategică, la doar 20 km de Bistrița, acest conac se pretează perfect pentru a deveni un punct turistic atractiv, fie ca punct gastronomic unde vizitatorii să se bucure de preparate tradiționale, fie ca spațiu pentru evenimente culturale și sociale“, se arată în prezentare.

Fiu de preot, Lucian Georgiu s-a născut la Stoiceni, lângă Târgu-Lăpuş, în 1912. Pe când avea doi ani, familia preotului se mută în comuna Galaţii Bistriţei, unde Lucian Georgiu a urmat clasele primare. Gimnaziul și liceul le-a făcut la Bistriţa, unde l-a avut ca profesor de română pe Ştefan Lupu, o personalitate culturală a oraşului, mentorul său literar.

”În ultimul an de liceu, în urma unui conflict cu profesorul de matematică extrem de sever, Emil Domide, este nevoit să se transfere la Liceul Andrei Mureşanu din Dej, iar după absolvire, în urma unui eşec la admiterea în Şcoala de aviaţie, urmează cursurile Şcolii de tehnicieni minieri din Baia-Mare, moment biografic marcant în destinul său literar, pentru că de acum se va ataşa sufleteşte de această oropsită categorie de muncitori a cărei viaţă grea o va cânta în cvasi-totalitatea versurilor sale. A fost conducător tehnic minier în aproape toate exploatările miniere din ţară. În 1942, aflat temporar într-o exploatare minieră din Altân-Tepe, în Dobrogea, se căsătoreşte cu profesoara Florica Hubian. Este un adept hotărât şi convins al publicaţiilor muncitoreşti şi al ideologiei de stânga, dar boala de plămâni agravându-i-se, revine la Galaţii copilăriei sale, unde se stinge din viaţă în 1948, când avea doar 36 de ani”, potrivit unui articol scris în 2009 de Ioan Buziași.