Cont deschis la Remat şi marş pentru salvarea locomotivei de patrimoniu din Bistriţa

”Am fost cu domnul Radu Bellu la domnul primar. Am constatat cu bucurie că deţine şi el poarta sentimentală pe care o tot cântăm, refrenul cu locomotiva. Domnul primar a gândit chiar mai curajos în privinţa viitorului spaţiu unde locomotiva ar putea fi amplasată: Piaţa Mihai Eminescu. E solidar cu noi în această încercare de recuperare matrimonială. Credem în capacitatea bistriţenilor de a se solidariza, nu cerem niciun ban Primăriei pentru a recupera locomotiva. Am identificat trei soluţii pentru a putea scoate de la Remat această piesă. Vineri la Hotel Metropolis este un concert extraordinar, biletul de intrare – 50 de lei, banii strânşi vor merge la locomotivă, să ne asigurăm că măcar stă acolo şi am început recuperarea ei. Vom realiza un cont la Remat şi orice bistriţean poate duce surplusul sau fier vechi, să se contorizeze pentru locomotivă. Contul va fi numărul locomotivei, 50645. Anul viitor, până în vară, vom organiza un marş, de pe bulevard pe centură, la Remat, cu oale, cu tigăi, era să zic şi cu furci, şi sper ca acela să fie ultimul gest necesar. De asemenea, vom purta negocieri cu directorul Remat pentru a vedea care este exact suma necesară, cantitatea totală de fier la care trebuie să ajungem” – Dorin Dobra

”Locomotiva are 90 de tone de fier, ea trebuie pusă acolo unde e un circuit de protecţie. Dacă nu e păzită 24 de ore, o să ne pomenim că într-un an rămân doar roţile. Eu de 15 ani insist să iau locomotiva de acolo. Deşi a fost în curte, păzită, s-au furat toate plăcile de identificare. În Gara Bistriţa, pe şină, este locul ei. Locomotiva face parte din cea mai puternică serie de locomotive destinate remorcării trenurilor grele de marfă. Prima locomotivă de acest fel a fost botezată în 1927 de Regele Ferdinand I, s-au făcut aproximativ 800 de astfel de locomotive iar acum avem mai puţin de zece. Face parte dintr-un model german, primele 247 de locomotive au fost cumpărate de statul român de acolo, apoi Malaxa a cumpărat licenţa pentru fabricarea lor. În 1934 a ajuns la depoul din Turnu Severin. După ce au început să apară locomotivele Diesel, în anii 1959-1960, locomotivele cu aburi şi-au pierdut funcţia. De la Turnu Severin a ajuns la Târgu Mureş, în 1984 a fost trimisă în economia naţională. A ajuns astfel la CPL Bistriţa, fiind folosită pentru abur şi apă fierbinte pentru prelucrarea mobilierului. Nu a fost vândută de Căile Ferate, ci dată în administrare. Un şef de locomotivă de la Mopal a cumpărat locomotiva, care în 1995 a ajuns la Remat. După restaurarea ea ar putea fi introdusă şi într-un circuit turistic, un tren de epocă pe Valea Bârgăului spre exemplu. Starea ei tehnică nu mai permite lălăiala. Eu unul vreau să o văd pe şină în Gara Bistriţa” – Radu Bellu

Expertul în patrimoniu Radu Bellu, care luptă pentru salvarea locomotivelor de epocă, a absolvit Facultatea de Transporturi, a fost şef de gară (Târgu Secuiesc, Predeal, Sfântu Gheorghe), a lucrat în proiectare şi în serviciul tehnic al CFR, iar acum la divizia de patrimoniu a CFR Braşov. A scris 54 de volume despre trenuri şi istoria Căilor Ferate din România şi a înfiinţat două muzee ale locomotivelor cu aburi, la Sibiu şi Sinaia.

”Bistriţa, salvează-ţi locomotiva!” este tema principală a Festivalului studenţilor – StudFest 2013.