Containere pentru bogaţi într-un oraş sărac. Bistriţa, o groapă de gunoi de la un capăt la altul

Azi-mâine se împlineşte o lună de când Vitalia a preluat colectarea gunoaielor din oraş, o lună de mizerie, de neputinţă din partea celor care s-au lăudat că vor face şi vor drege, o lună în care nu numai că nu se face colectare selectivă, parcă nu se face colectare deloc. În tot acest timp, am încercat să înţeleg ce se petrece fiindcă e evident faptul că nu doar lipsa de civilizaţie a noastră e cauza principală a dezastrului. Poate că sunt mulţi oameni necivilizaţi, dar eu, personal, am văzut mult mai mulţi care se îndreptau spre punctele de colectare cu trei pungi, se chinuiau să afle care o fi containerul potrivit fiindcă deja au dispărut de pe unele abţibildul (nu ştiu de ce nu au putut fi inscripţionate sau scrise măcar cu vopsea), iar unii mai făceau încă un drum spre alt loc de depozitare dacă acela unde au venit prima oară era plin.

Aseară însă, nu a fost chip să mă apropii de niciun container la mai puţin de 10 metri decât dacă mi-aş fi dorit să vomit instant. Fiind week-end şi lumea acasă, toate erau pline cu vârf, iar în jurul lor erau mormane de gunoaie care duhneau îngrozitor. Trebuie să recunosc faptul că nu m-am întors înapoi, în casă, cu gunoiul, aşa cum ne-a sfătuit primarul fiindcă stau la bloc, iar în spaţii închise gunoiul menajer începe să miroasă. Dacă mi-ar fi cerut cineva 10 lei să-l ducă într-un container în care încă mai încăpea, i-aş fi dat. O mega prostie să plătim „de trei ori mai puţin” ca să nu avem parte de nimic. Mai bine plăteam de trei ori mai mult şi era curat în casele noastre, prin oraş, în jurul blocurilor, pe străzi. Iată unde ne-au adus marile economii. Toate coşurile de gunoi stradale sunt pline cu vârf, în jurul lor e mizeria cât casa. Mai murdară de aşa nu a fost Bistriţa niciodată.

Este mai mult decât evident că cei care au gândit actualul sistem de colectare a gunoiului erau duşi cu pluta şi că nu au ţinut nicio clipă cont de realităţile din România. Cred că nu au citit nici măcar studiile de piaţă făcute de marii retaileri care au ajuns la concluzia că în ţara noastră mai degrabă vând borcane decât mâncăruri congelate care să fie dezgheţate la microunde. Pentru că noi, românii, gătim acasă, ne place sau suntem nevoiţi să facem zacuscă, să punem murături pe iarnă, să ne mai chemăm din când în când prietenii să le arătăm cât de gospodari sau gospodine suntem. Aşadar producem mult gunoi. Ca să nu mai zic despre faptul că avem o pasiune înăscută să reparăm, să spargem prin casă, să trebăluim. Puţini sunt cei care cheamă firme specializate care să facă totul ca la carte, iar la final să care şi gunoiul rezultat din operaţiune. Fiecare se descurcă aşa cum poate şi, din nou, produce mult gunoi.

E de ajuns să vă uitaţi, la prânz, în restaurante, şi să vedeţi câtă lume ia masa în oraş. Puţină. Majoritatea fie dă o fugă acasă să mănânce din ciorba gătită cu o zi înainte, fie îşi ia de mâncare la pachet pregătită tot acasă. Câştigăm prea puţin ca să ne permitem să ducem o viaţă 100% urbană. Containerele semingropate nu sunt pentru noi, suntem pentru vienezi, pentru berlinezi sau parizieni. Ei nu curăţă tone de cartofi pentru masa de duminică – o iau cel mult semipreparată şi o încălzesc la microunde, nu aruncă saci de resturi de la gogoşari puşi pe iarnă – îi cumpără gata muraţi din hipermarket şi aşa mai departe. Noi, chiar dacă am vrea să procedăm ca ei, nu ne permitem. Câştigăm prea puţin ca să trăim în felul acesta. Dar poate că nu vrem fiindcă ne place să ştim ce mâncăm, ce am pus în supă şi în murături. De ce să nu fim lăsaţi să trăim sănătos? De ce să nu ne creeze autorităţile condiţii pentru o viaţă civilizată românească şi nu vieneză?

Aşa cum ştie deja toată lumea, orificiile prin care pot fi puse deşeurile în containere sunt extrem de strâmte. În cele pentru plastic nu încap bidoanele de 5 litri decât dacă le presezi, în cele pentru hârtie nu poţi pune o cutie nici cu Poliţia, iar de cartoane mari nici nu poate fi vorba, containere pentru sticlă nu există – eu, una, nu am văzut niciunul – , în cele pentru mixt nu încape mai nimic. Aşa că toată lumea aruncă gunoiul pe unde poate, cu regret, dar o face fiindcă, altfel, s-ar asfixia în apartamente de la mirosul de ceapă curăţită sau usturoi pisat. Focare de infecţie sunt la tot pasul, în preajma locurilor de joacă, sub geamurile unora care nu au nicio vină, la colţ de stradă. În curând estimez că vom vedea şobolani alergând de la un punct de colectare la altul.

În aceste condiţii, întrebarea care se impune este: cine se face vinovat pentru tot acest dezastru? Ştim că există un dosar anchetat de DNA care are ca obiect multiplele şpăgi care s-au luat pentru implementarea acestui proiect, însă vedem că acuzaţii care au defilat cu cătuşe la televizor se plimbă liniştiţi în libertate şi, mai mult, s-au reapucat de politică. Mai ştim şi că implementarea a durat un deceniu şi că ar trebui să fim probabil mulţumiţi că nu a durat două sau trei. Cu toate acestea, putem vedea fără prea mult efort ce soluţie proastă a putut fi aleasă, ieftină, dar extrem de proastă.

Aş vrea să-mi răspundă şi mie marii consultanţi din proiect ce fac dacă mi se strică un scaun din casă, unde îl duc? Dar dacă mi se rupe o uşă de la dulap, ce fac cu ea? Un covor destrămat unde să-l pun, dar o oală spartă? Niciunul dintre aceste obiecte nu încape în niciun container. Sunt de bună credinţă şi vreau să le depozitez corect. Nu deţin camioane ca să le duc direct la groapa de la Tărpiu şi habar nu am dacă se poate să te duci aşa, cu gunoiul, ca şi cum te-ai duce pe stradă. Actualul sistem de colectare a gunoiului e un dezastru de la un capăt la altul, iar, din ceea ce văd eu, Vitalia nu a făcut altceva decât să pună mâna pe un contract pe care să nu îl poată lua alţii fără să aibă vreo soluţie la toate aceste probleme. Nişte oameni care şi-au bătut joc de vieţile noastre ar trebui să ajungă cât mai repede după gratii, iar cei responsabili să găsească soluţii. Altfel, Bistriţa-Năsăud va deveni cel mai murdar judeţ din România care a cheltuit, degeaba, peste 30 de milioane de euro. În sfârşit, vom fi şi noi pe locul întâi, într-un top: al ruşinii!

Cristiana Sabău