A existat tot tacâmul unui mini puci, mai puţin un lucru la modă în aceste zile, celebrul cvorum. Aşa că acţiunea s-a tranformat într-un mare ”fâs”. Să-i fie de bine.
Din fericire, tot ieri am asistat la întâlnirea micilor blandieni cu Blandiana lor. Am văzut copii frumoşi, deştepţi şi talentaţi, care fac un lucru atât de rar azi. Scriu poezie. O fac din suflet, sincer, fără nimic ascuns, sunt superbi. Oare ce blestem pe ei, să respire acelaşi aer cu aceste ”accidente ale naturii” care se cred buricul pământului. Care cred că pot înlocui munca într-o organizaţie, cu mâzgălirea într-un CV a menţiunii ”2008-2012 fost vice, fără nici o realizare”. Având ca singură calitate inspiraţia de a fi spus la momentul oportun ”Da şefu’, sunteţi genial”.
Asemenea ”cantităţi neglijabile” sunt dovada vie a ”revoluţiei incompetenţilor”, care ne-a adus în situaţia de a fi ceea ce suntem. ”Nesemnificativilor”, un pic de ”penitenţă” poate curăţa organismul, pentru suflet este nevoie de mult mai mult. Blandienilor felicitări, nu vă lăsaţi impresionaţi de ”nesemnificativi”” sunt un accident al naturii, o cantitate neglijabilă.
Personajul la care fac referire este atât de ”nesemnificativ” încât nici nu merită să-i rostesc numele.
Cristian Munthiu
daca nu i-ati pomenit numele,nu se intelege nimic din ce ati vrut sa transmiteti,oameni ca cei din exemplul dvs sunt ft multi,din pacate,singurul lucru pe care l-ati transmis a fost respectul fata de blandieni si fata de copiii care inca mai scriu poezie,daca tot aveti puterea cuvantul aici,faceti-o pana la capat,poate noi,muritorii de rand vrem sa vedem exemplele negative din aceasta societate,ca sa stim de cine sa ne ferim…cu respect…
Mai bine nu scrii decat sa iti reversi oful pe cineva si doar acel cineva, eventual, sa priceapa. Scrieti-i lui personal ca e mai corect asa. Eu nu am inteles nimic din textul publicat de dvs. Imi pare rau ca mi-am pierdut timpul parcurgandu-l.
E bine când textele mele crează dezbatere. Scopul articolului nu este de a nominaiiza unul dintre multii „incompetenți” aleși sau numiți. Oricum mai devreme sau mai târziu ei vor deveni istorie. Relevantă era antiteza intre micimea celui al carui nume vreti să-l aflați și frumusețea copiilor despre care făceam referire în text. Recunosc că este vorba despre frustrare, dar nu legat de personajul „nesemnificativ” ci de ignorarea celor care contează cu adevărat. Acei copii minunați cărora le arătăm zilnic „nesemnificativi” pe post de modele de viață.
Sper sa aveti dreptate si increderea sa ne revine in curind sau pe termen.
Iar cel tirziu in momentul cind copii nostri vor fi in locul nostru, imi doresc sa nu faca parte de asemenea jocuri si societate sa fie progresata.
Slab, chiar nesemnificativ. Fotografia, culmea, se potriveste!