Dacă aş fi membru de partid şi aş fi în căutare de voturi la mine în cartier

Mi s-a spus că, fiind cetăţean european stabilit în România, am drept de vot pasiv şi activ, deci lucrurile arată altfel decât credeam. Din ziua respectivă, mă tot gândesc oare care ar fi mesajul meu politic şi care dintre partide ar fi potrivite, de stânga, verde? Aici care este partidul de adevărat verde? Care ar fi partidul de stânga fără rădăcini în comunism? Care ar fi partidul care cu adevărat doreşte să schimbe ceva nu doar să acţioneze în favoarea propriilor membri? Şi care ar fi partidul fără înclinaţii naţionaliste care să mă liniştească şi să mă scutească de amintiri cu bunicul meu care a trăit o vreme în KZ pentru convingerile lui politice? Care ar fi partidul care, după ce a fost votat, înţelege să aibă grijă de tot poporul, nu doar de alegătorii lui? Care ar fi partidul care, cu adevărat şi complet se delimitează de corupţia generalizată şi susţine şi întreprinderile mici şi iniţiativa în loc să o omoare prin controale şi cu birocraţie?

De Ziua Germaniei, l-am întâlnit la Consulatul German din Sibiu pe domnul Emil Constantinescu. M-a impresionat atunci, dar şi mai mult când s-a retras din politică zicând că nu are forţa să schimbe ceva profund. Până la urmă, cred că şi PNŢCD a fost alt partid cumpărat şi înghiţit. A apărut URR, aparent profesional, o speranţă, şi a dispărut, asimilat, cumpărat.

Felul în care s-a prezentat Traian Băsescu, m-a impresionat de asemenea. Poate el, fiind tot un fel de populist, dar cu principii, ar fi făcut mai bine să nu devină preşedinte, ci prim-ministru al ţării, un post, după părerea mea, mult mai important şi cu influenţă reală în dezvoltarea ţării decât cel de prim-gurist.

În străinătate, şi în Germania inclusiv, Băsescu are o reputaţie iresproşabilă pentru că, totuşi, România este una din puţinele ţări europene, la fel ca şi Germania, care are creştere economică. Doar că nemţii nu s-au uitat la populaţie şi parcă nu ştiu că măsurile luate în România sunt mai dure decât cele luate în Grecia, ţară aflată în cădere liberă şi într-un fel de război civil în care poporul luptă contra Guvernului. Aici, oile rămân calme şi spiritele se liniştesc uşor.

Acum PDL a eşuat din cauza scandalurilor de corupţie, a problemelor din administraţie, nu a ştiut să ţină populaţia de partea lui, are o imagine proastă şi e lipsit de şanse.

Local, toată lumea a cam văzut ce se întâmplă. Primarul Ovidiu Creţu conduce detaşat. Mie îmi e simpatic, a mişcat ceva, are unele viziuni corecte, dar ar trebui să îngrădească şi el clientelismul şi să nu mai apară în presă cu aceleaşi firme, aceiaşi parteneri, acelaşi interes şi aceleaşi proiecte. Nu toate sunt realiste. Nu îl prea auzi vorbind de proiecte mici pentru cartiere.

Aşadar care să fie preocuparea unui partid la care să vreau să devin membru? Parcă tuturor le lipseşte preocuparea pentru adevăratele probleme ale locuitorilor oraşului. Aş dori un partid cât de cât verde, dar şi destul de pragmatic să nu piardă perspectiva locurilor de muncă, un partid care să se ocupe şi de integrarea minorităţilor etnice şi sociale, a grupurilor care nu au voce în public, de cei cu dizabilităţi, cei vârstnici, tineri care încă nu votează, dar au nevoile lor, un partid în care, la conducere, să fie şi minorităţi, nu doar baroni locali de la o anumită vârstă în sus, un partid care este în stare să prezinte idei noi, să fie deschis, nici într-un caz naţionalist, deschis să integreze şi oameni veniţi din alte ţări.

Îmi doresc un partid pro european în sens cultural, nu pentru o Europă a concernelor, un partid căruia îi pasă de grijile mici ale cetăţenilor, care comunică cu ei, nu doar o dată la 4 ani, ci în permanenţă, îi implică în procedurile de pe parcurs, îi motivează să participe, îi face responsabili şi le acordă importanţă, un partid cu o concepţie clară de viitor pentru dezvoltarea locală, cu concepţie de transport public eco şi gratuit, pentru urbanism adevărat şi realist.

Foarte concret spus, pentru cartierul meu, Viişoara, unde zilnic am în faţa ochilor ce ar fi bine să fie, iată ce vreau:

1. Trecerile de pietoni să fie securizate şi iluminate noptea, făcute vizibile şi noaptea nu doar cu o lampă mai mult stricată, ci cu halogene. Trotuarul să fie vizibil de la 150 de metri distanţă.

2. Trecerea de pietoni de la blocurile la ANL să fie dotată cu semafor mai ales pentru copiii de la şcoală şi pentru vârstnicii care nu sunt în stare să fugă între două camioane grăbite.

3. Cameră video cu radar în zona de după benzinărie spre oraş pentru reducerea drastică a vitezei.

4. Panou care afişează viteza celor care vin de pe celălalt sens, montat înainte de magazinul Universal înainte de Biserica Adventistă, pe partea dreaptă, venind din centrul oraşului.

5. Sunt prea multe accidente în zonă şi toate din cauza vitezei şi neatenţiei şoferilor care au impresia că au cumpărat drumul şi le aparţine.

6. Renovarea grădiniţei de stat, amenajarea unei grădini proprii cu spaţiu de joacă, echiparea ei modernă.

7. Subvenţionarea sau susţinerea de acţiuni private în folosul public care practic substituie lipsa de servicii publice în domeniu

8. Convingerea bisericilor să folosească spaţiul verde din proprietate şi terenurile mari pentru activităţi de tineret şi cu oameni în vârstă, nu doar pentru fâneţe.

9. Subvenţionarea clubului pensionarilor şi extinderea activităţii lui. Aici sunt doar 15 persoane şi ar merita să mai vină şi alţii.

10. Introducere unui premiu ecologic pentru angajatori şi crearea de produse verzi sau locuri de muncă ecologice.

11. Parteneriat public-privat pentru amenajarea de spaţii verzi în faţa caselor de pe strada principală.

12. Deschiderea unei mici pieţe de legume, săptămânală, şi încurajaţi producătorii locali care deţin grădini să îşi vândă acolo produsele. Eu cred totuşi că oborul ar trebui redeschis, dar fără comerţ cu animale.

13. Cartierul Vii;oara este intrarea în oraş, portal al Bistriţei, şi necesită mai multă grijă pentru aspectul ei. În acest sens, ar trebui un cod de urbanism prin care să fie impusă o gamă de culori, de stiluri de construcţie şi o gamă de materiale dorite, respectiv o listă scurtă de lucrări interzise cum ar fi balustradele de inox, culorile strălucitoare sau panourile publicitare în anumite nuanţe stridente.

14. Ecologizarea zonei dintre Heidenfeld şi râul Bistriţa, adică îndepărtarea primilor metri de moloz şi gunoaie adunate acolo şi lângă apă de cel puţin 30 de ani şi amenajarea unui parc sau a unui bazin public de înot.

15. Desfiinţarea acelor clădiri aflate în paragină în zona respectivă, dezinfectarea locului şi desfiinţarea fabricilor care poluează râul Bistriţa.

16. Asfaltarea drumului paralel cu cel principal.

17. Introducerea obligatorie şi subvenţionată a apei şi canalizării în locuri unde, în prezent, e tehnic imposibil.  Apa din fântânile din zonă ar trebui interzisă consumului uman.

18. Pentru tineret acces permanent la un terenuri de sport. Înfiinţarea unui club cu asistent social.

19. Ar fi de dorit şi să avem un cabinet medical, cel puţin temporar, două zile pe săptămână. Să motivăm pe cineva să avem şi o farmacie. Să introducem sistemul de transport public complet gratuit măcar pentru elevi şi bătrâni.

20. Dispariţia şantului periculos, urât şi fără folos de lângă DN 17. Să fie acoperit ca să nu devină pubelă pentru şoferi necivilizaţi care aruncă gunoaiele din maşini deschizând geamul.

În momentul în care vom avea toate acestea, vom deveni un cartier adevărat al oraşului şi nu doar o anexă cunoscută pentru petrecerile din Heidenfeld. Am avea spaţii verzi frumos amenajate, locuri pentru tineri şi bătrâni, unde aceştia să se întâlnească şi să facă sport, iar Viişoara ar arăta ca un cartier dintr-un oraş în care îi poţi lăsa pe copii să treacă drumul fără să îţi fie frică. De asemenea, am avea nevoie de un poliţist care să aibă grijă ca cele create în timp să nu se distrugă.

Sigur că nu am habar dacă sunt realist sau visător, dacă ideile sunt realizabile sau fezabile sau dacă se potrivesc măcar cu vreun partid.

Poate că acest text este citit de cineva care este membrul unui partid şi care crede că punctele acestea se pot regăsi pe lista lor de lucruri care trebuie făcute. Poate că îi vine cuiva ideea să le adauge acolo sau poate că sunt abordat eu încă o dată şi chiar există interes pentru un dialog adevărat cu cetăţenii, indiferent dacă sunt din părţile locului sau din altă parte. Aşa că ideea a fost să vă dau idei constructive, nu destructive. Sper să aibă priză undeva.

Walter Born, cetăţean german stabilit la Viişoara