Merele românești costă mai mult decât cele din import, însă nu fără motiv. Pomicultorii de la noi nu sunt sprijiniți la fel ca și cei din alte țări europene. Costurile mari cu energia, transportul și cu forța de muncă sunt cele care trag mult la cântar în prețul final al fructelor.
Ing. Octavian Drăgan, care deține o fermă pe 33 de ha la Ghinda, majoritatea livezi intensive și superintensive, a declarat că povara pe umerii pomicultorilor este tot mai mare, așa încât, deși există fonduri europene pentru înființarea de noi plantații, acestea nu sunt accesate decât într-o mică măsură.
”În alte țări subvențiile sunt mai mari și își permit să vândă fructele ieftin. Piața e invadată de mere din Polonia unde sunt subvențiile mai mari. Acum vin mere și din Republica Moldova, TIR-uri întregi, însă ajutorul acesta pe care îl dăm țării vecine ar trebui să-l împărțim pe numărul de locuitori. Dacă numai noi, pomicultorii, trebuie să-l suportăm – fiindcă pe umerii noștri cade presiunea să scădem prețurile ca să putem vinde merele – înseamnă că nu e tocmai corect. Pentru pomicultorul român sunt multe costuri. Curentul (pentru asigurarea temperaturii optime în depozit, iarna- n.r.) este scump, transportul merelor este extrem de scump, costă 40 de bani/kg. Costă alți 40-50 de bani ambalajul, nu mai spun de forța de muncă necesară pentru pregătitul merelor pentru ambalare. Și așa ajungem să explicăm de ce sunt merele românești așa de scumpe: pentru că astfel ajungem la un leu și ceva în plus față de merele pe care le vând polonezii. Noi am vândut merele la 3,2 lei kilogramul, dar au intrat aici toate acele costuri suplimentare: 30 de bani transportul, 40, 50 de bani ambalarea, sortarea. Dacă le scădem pe toate acestea, în fapt noi, producătorii, rămânem cu 2,2 – 2,3 lei/kg”, a spus Octavian Drăgan.
O altă provocare cu care luptă pomicultorii este vremea, în fiecare an diferită și provocatoare pentru livezi: ”Fiecare an în agricultură e altfel. Anul acesta ne-am trezit că a pornit vegetația cu circa 3 săptămâni mai devreme. Sunt multe lucrări pe care nu le-am putut face pentru că ne-am trezit la jumătatea lui februarie cu muguri umflați și cu călduri. Muguri de rod sunt, sperăm să fie o producție bună anul acesta la măr. În privința cireșilor, în ultimii ani au cam înghețat și am avut probleme, dar sper să nu mai fie la fel. Noi avem reputația că livrăm pe piață cireșe de calitate și ne-am dori să o putem face și anul acesta”.
Florin Barbu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a anunțat că instituția pe care o conduce vrea să elaboreze un proiect de act normativ conform căruia adaosul comercial al retailerilor pentru produsele româneşti să nu depăşească 20%.
Conform Direcției pentru Agricultură Bistrița-Năsăud, în județ, livezile de meri se întind pe circa 5000 de ha, producția fiind de 12,5 tone la hectar, de peri pe 127 ha, de pruni pe 824 de ha, de cireși pe 312 ha, iar de nuci pe 114 ha.
Mai multe despre ferma Drăgan de la Ghinda puteți citi ⤵️
Mai apare și concurența neloială, adică sunt piețari care cumpără din depozite mere din import, infestate, stropite și tratate cu tot felul de soluții toxice, apoi vin în piață, pun eticheta ,,mere românești” și vând sub prețul adevăratelor mere românești. Dar și în acest caz, tot insituțiile statului trebuie să intervină. Ce-i regretabil, e faptul că dintr-un județ cu mare potențial pomicol, care exportam anual mii de tone de fructe, am ajuns să importăm cantități uriașe de fructe, multe otrăvite. Felicitări celor care încă mai rezistă, pe o piață incorectă și produc fructe românești, sănătoase și gustoase. No, numa zâc!
Ce mai vorbim despre guvern, autoritățile naționale că pe plan local nu se sprijină.Anul trecut când sa asfaltat în Ghinda drumul care duce spre ferma nu a fost făcut, așa că în urmă cu câteva zile un Tir nu a putut urca.