Văd că am supărat foarte mulţi oameni scriind despre rezultatele unor elevi de la examenul de bacalaureat şi am devenit, peste noapte, dintr-un ziarist, vezi Doamne respectat, o sinistră care nu înţelege nici măcar cuvântul „performanţă”. De ieri de la prânz se tot găseşte ba câte o mămică afectată, ba câte un copil distrus că nu l-am băgat în seamă să mi-l tot traducă. Aşa că am decis să vă spun părerea mea despre acest examen banal pe care îl ia majoritatea.
La fel ca şi Evaluarea Naţională, Bacalaureatul este un examen de final de ciclu şcolar cu subiecte făcute să le ştie toată lumea, adică de nivel mediu. România nu a fost capabilă nici după trei decenii de la Revoluţie să organizeze un examen diferenţiat: de tip A pentru cei care vor să meargă la facultate, de tip B pentru cei care se opresc la nivelul şcolilor postliceale şi de tip C pentru „performerii” care cred că e o mare minune că ai terminat liceul. Aşadar, avem un examen pentru toţi, nediferenţiat, cu subiecte să le ştie şi A, şi B, şi C. Cei capabili să susţină un examen de tip A, de regulă iau note de la 9 în sus. Nu se ştie însă dacă ar fi la fel de mari dacă dificultatea subiectelor ar fi alta, dar nu despre asta vorbim aici. Un lucru este cert: în condiţiile actuale, doar cei care au trecut ca vodă prin lodobă prin şcoală au probleme să promoveze Bacalaureatul. Aşa cum puteţi vedea din statistică, peste 70% dintre elevi îl iau din prima, iar restul în toamnă. Unde e performanţa? A, dacă iei 10 pe linie, ca Antonia, fetiţa din Maieru, atunci, da, admit că e o performanţă. Dacă ai luat un zece la o materie şi la celelalte alte note, iar în final ai media 9 nu ştiu cât e bine, desigur, dar nu e nicio performanţă.
Până la urmă, chiar nu pricep de unde încrâncenarea unora legată de poziţia în clasamentul general, de a treia cifră din notă. Contează undeva al câtelea eşti? V-a întrebat cineva vreodată în viaţă ce medie aţi luat la Geografie la Bac sau 9 virgulă cât la Română? Pe mine nu, vă spun sincer. La facultate am intrat dacă am ştiut la examenul de admitere unde eram mai mulţi pe un loc şi era nevoie de departajare. Acolo a început să devină complicat. Apoi, odată intrată, niciun profesor de la facultate nu m-a întrebat despre media mea de la Bacalaureat. Dacă am ştiut la materia lui am trecut, dacă nu am repetat examenul. Simplu ca bună ziua.
Cu atât mai puţin au fost interesaţi de medii angajatorii mei. Nici măcar pe cea de licenţă nu s-a uitat vreunul. Pentru ca să mă titularizez în învăţământ am dat examen cu alţi zeci, ştiind că, dacă nu voi avea o medie între primele trei, pot pleca acasă. Atâtea catedre libere erau la Bistriţa. Ulterior, în presă, diplomele nu au mai contat nici atât, ci ceea ce ştiu să fac. Chiar nu a interesat pe nimeni la ce olimpiade am fost, ce note am luat, cine a scris despre mine în ziare, dar absolut pe nimeni. Azi, când sunt pusă în situaţia să-mi aleg colaboratori, ştiţi pe ce criteriu îi aleg? Al disponibilităţii. Vrei să lucrezi şi sâmbăta, şi noaptea, şi de Revelion? Eşti dispus să laşi totul baltă când avem o ştire? Dacă da, vreau să lucrez cu tine indiferent ce medie ai avut la materia X sau la purtare. Dacă îmi arăţi diploma şi-mi spui că tu nu lucrezi numai până vineri la ora 15.00 fiindcă ai luat 10 la Bac, nu am decât un singur îndemn: du-te cât vezi cu ochii şi plăteşte-ţi facturile cu diploma!
Performanţă faci în momentul în care faci ceea ce îţi place şi mai ajungi să fii şi plătit pentru asta.
Un cititor pe care îl suspectez că e un tânăr ce tocmai a luat note mari la Bacalaureat mă acuza într-un comentariu că nu promovez toţi elevii care au făcut „performanţă”, ci doar pe unii cu părinţi cunoscuţi şi că m-aş face vinovată că nu apare nicio schimbare în România nonvalorilor. I-am răspuns că atunci când am învăţat, am făcut-o strict pentru mine, pentru cât de confortabilă vreau să fie viaţa mea, pentru cum vreau să trăiesc. Nu am învăţat nici pentru ai mei, nici pentru profesori, nici pentru România. Nu am aşteptat să fiu felicitată şi nu am avut nevoie să scrie nimeni că am luat cea mai mare notă la un examen banal. Mi-am văzut de drumul meu care a presupus, după absolvirea liceului, ani mulţi de muncă, examene foarte grele, alegeri dificile. În ce priveşte schimbarea în România, aceasta se face prin vot. Cei care am luat mai demult Bacalaureatul ştim. Dacă veţi începe să înţelegeţi şi voi, „performerii” de azi, poate nu vor mai pune ştampila pe tot felul de odioşi nişte babe senile şi nişte moşi care cred că e o mare minune că li se dă un leu în plus la pensie.
Dacă începem să ne felicităm copiii că au absolvit grădiniţa, apoi clasa a IV-a şi a VIII-a, să le organizăm petreceri cu toate aceste prilejuri este evident că suntem o naţie bolnavă care pare să nu mai ştie sensul cuvântului „performanţă”. Poate că acesta este motivul pentru care cei cu adevărat performanţi pleacă din această ţară şi îşi fac un rost acolo unde valoarea lor e cu adevărat recunoscută.
Foarte bine punctat Dna Sabau. Promovarea BAC-ului nu este si nu a fost niciodata o performanta. Indiferent de nota cu care absolventul a promovat. In schimb, mai nou, este un criteriu foarte important de departajare la inscrierea la facultate. Personal, cred ca prea multa atentie dam acestei generatii care vine. Pe de o parte e normal, pe de alta nu ii poti preaslavii pentru orice „performanta”
citat din articol „Dacă începem să ne felicităm copiii că au absolvit grădiniţa, apoi clasa a IV-a şi a VIII-a, să le organizăm petreceri cu toate aceste prilejuri este evident că suntem o naţie bolnavă care pare să nu mai ştie sensul cuvântului „performanţă” ”
ok, deci în articolul la care se face referire singura performanta în discutie era asa-zisa celebritate a parintilor.
care au ajuns acolo unde au ajuns (si) datorita faptului ca unii au fost oportunisti si cu coate ascutite.
Eu nu fac referire la niciun articol, ci la numeroase plângeri cu care m-am ales în urma publicării lui, dovadă că foarte multă lume suferă de sindromul nebăgării în seamă. Însă, pentru a fi băgat în seamă trebuie să faci mai mult decât să susţii un examen banal pe care bag seama că nu îl iau decât cei care au intrat cu 1,2 şi 3 în liceu, locul lor fiind, de altfel, în nişte şcoli de meserii. Sistemul însă are nevoie de tot felul de neputincioşi care intră la facultăţi doar cu diploma de bacalaureat. Nu ştiu nicio facultate serioasă care să nu dea examen, dar ştiu numeroase alte fabrici de diplome care se îmbogăţesc de pe urma unor naivi care nu reuşesc nici măcar atât să înveţe: să-şi evalueze limita competenţelor.
Draga doamna CRISTIANA SABAU . Nu va intristati. Impostorii e multi si vreau sa performeze dupa retete proprii. Multi nu stiu definitia PERFORMANTEI si tocmai datorita vremurilor strambe in care traim, ei cred ca performanta se iveste asa deodata din tufe.Marele pacat vine tocmai de la televiziunile nationale care nu au timp si nu isi propun sa descrie si sa explice cum vine PERFORMANTA. Cu mici exceptii desigur. La TVR 1 la emisiunea PROFESIONISTII a doamnei Eugenia Voda, iti este mai mare dragul sa te uiti. Aici se poate vedea adevarata valoare umana si rolul parintilor si a scolii in viata unui copil si a unui tanar. Dar sa revin acasa , si sa multumesc si ziarului TIMP ONLINE care este un adevarat balsam pentru mine ca cititor si fan. Asta ma face sa imi spun ; Nici o zi fara TIMP ONLINE !!! Si daca se poate de trei ori pe zi, asa ca doftoriile de inima !
Dl Bălan,
Emisiunea Profesioniștii?
Urmăriți pe cea în care apare Emilia Șercan și dl Tolontan.
Trei jurnaliști.
Puteți face o listă cu criterii transparente și clare de evaluare a rolului unui jurnalist în societate. Nu e domeniul meu de activitate, dar cred că așa subiectiv printre altele ar fi câteva capitole, Informare publică, Conștiință publică(e ceva mai mult decât a oferi informații) , Divertisment etc.
Acum între Emilia Șercan și Eugenia Vodă, preferința mea ar fi modelul Emiliei Șercan. A făcut greșeli, le regretă sincer, le-a asumat și continuă demersurile excepționale de a demasca documentat impostura la nivel academic. E una dintre puținele persoane care a reușit să fie obiectivă în privința evaluării plagiatelor.
Însă am găsit comportamentul uman, deontologic și profesional a dnei Vodă execrabil. Manipulativ, lipsit de sensibilitate și respect.Asta urmărind explicațiile a celor două părți privind emisiunea respectivă…..trebuie să o vinzi dar nu la orice preț.
FELICITARI!!!! Si absolventilor de liceu care si-au luat bac-ul(marea minune), dar mai ales dvs pentru curaj, pentru ca spuneti lucrurilor pe nume.Asa este ….traim intr-o societate al naibii de bolnava si din pacate fara sanse de insanatosire….si stiti de ce ? Pentru ca romanul nu vrea….e multumitor pentru cei mai multi asa. Dar boala nu vine doar de la nepasare,ci mai degraba din ura adanc inradacinata in om si cum ati punctat f b -sindromul nebagarii in seama . E greu pentru majoritatea sa inteleaga sensul cuvintelor-ma refer aici la „comentatori”. Doar toate articolele le scrieti clar,citet si in limba romana.Ar fi multe de spus-scris , dar vreau doar sa ma rezum la ….stimabililor -toti cei celebri sau mai putin celebri- comentatori e nevoie de mai putina ura si de mai multa bunatate,iubire si intelegere ca lucrurile sa mearga bine in lumea asta.Si e atat de simplu…dar toate astea nu vin decat din interiorul nostru.Multumesc-atat am avut de spus.
corect. foarte corect ce ati scris dna Sabau.
DA…eu am recunoscut intr-un comentariu anterior ca ma simt lezat de faptul ca aprecirile sunt doar pentru copii celebrii cu parintii si mai celebri si repet ma simt a nu stiu cata oara calcat in picioare de un sistem bugetar celebru, in calitatea mea de umil angajat al mediului privat. In ceea ce priveste evolutia intelectuala a fiecaruia, consider ca ar trebui sa avem o anumita discretie, exceptand cazurile de adevarata performanta. In urma cu ceva timp ajunsesem la portile deschise ale lotului national de fizica, iar in presa locala a aparut consemnate doua , trei randuri, pe ultima pagina, dupa importantele evenimente politice. Apreciind cu sinceritate aproape tot ceea ce scrieti, am fost negativ surprins de acel articol cu parintii celebri ai Bistritei. Eu as sugera un articol cu copii care si-au facut parintii celebrii. In fine , este doar parerea unui umil inginer, economist sau jurist din acest oras, care nu a avut sansa sa ajunga in CJ, prefectura, primarie, sau alte institutii de STAT si munceste pe un salar, decent, ce-i drept, pentru o multinationala si nu are timp sa-si vada copii crescand si nici sa pozeze pentru presa si nici macar sa se bucure prea mult de succesele lor. Inca o data, va apreciez sincer, dar va rog insistent, nu contribuiti si dvs. la conturarea acestui statut de celebritate, pentru anumite nonvalori cu situatii conjuncturale…in rest Felicitari !
Perfect de acord cu perspectiva dvs asupra bac-ului. Un examen de nivel mediu banal chiar. Dacă dvs nu ați așteptat să fiți felicitată sau să scrie cineva că ați luat cea mai mare notă la acest examen banal, de ce pe anumiți elevi cu părinți de notorietate în remarcați pe timponline? „un adevărat balsam pt cititori și fani” ? dar îi omiteți pe cei notorii dar mai puțin ” performanți”. Adică pentru Ion din Prundul Bârgăului faptul că a luat peste 9 la Bac e o banalitate dar pt Tudor, fiul Cuiva , că a luat Bac-ul, este o știre pe care să o citească tot boborul de la primar la vânzătorul de legume.
Stimate domn, eu nu sunt mama dumneavoastră să vă educ, nici doamna profesoară să vă învăţ, sunt un om care am un business şi vând ştiri care se citesc.
Acest site este plin de articole despre evenimente culturale, dar cu greu trec de o sută de vizualizări. Articole de tipul celui incriminat sunt citite de mii.
În ce priveşte evenimentele culturale care presupun implicit promovarea valorilor acestei ţări, vă informez că majoritatea au loc seara târziu când dumneavoastră butonaţi telecomanda. Ca să scriem despre ele, noi suntem prezenţi la ele indiferent dacă ne plac sau nu. Constatăm apoi, cu regret, că nu interesează pe nimeni.
Dumneavoastră, cei care ne acuzaţi de ipocrizie şi de toate relele din lume pentru că nu ştiu ce facem şi ce dregem, ne arătaţi ce fel de marfă vreţi să „cumpăraţi”: ştiri cu accidente şi cu morţi, înmormântări, mondenităţi, bârfe.
Rolul ziarelor nu e să educe, ci să informeze. Un ziar e un business, vă repet. Degeaba vinzi orhidee dacă lumea vrea gladiole. Când voi vedea mii de vizualizări pe articole culturale şi zece pe cel despre care vorbiţi, vă jur că numai cronici literare scriu.
Pe de altă parte, eu nu am obligat pe nimeni să citească Timp Online. Cui nu-i place să nu citească. E plin netul de ziare, bibliotecile sunt deschise, luaţi de peste tot exact ce aveţi nevoie. Timp Online nu e lectură obligatorie pentru nimeni.
Aveti dreptate d-na Cristiana. Când intrarea la facultate se va face doar pe baza de examen atunci criteriul de promovabilitate nu va mai conta asa mult. Cine va dori sa facă carieră având studii superioare va trebui să învețe pentru a promova.
Da, şi mie îmi place Digi 24, de exemplu. Am acolo foşti colegi din trusturi în care am lucrat, oameni minunaţi, cu standarde. Doar că vă invit să citiţi ce scrie Cătălin Tolontan despre cum patronii vor să-l închidă. Are audienţă sub România TV la care eu, una, nu mă pot uita. Vă spun şi dumneavoastră ce am scris anterior: un ziar e un business. Ca să vă găsiţi busola în viaţă citiţi cărţi, studiaţi, învăţaţi limbi străine, creaţi-vă un sistem de valori. Niciun ziar nu va putea să facă aceste lucruri decât cu riscul de a se închide. Cu asta am încheiat acest subiect. Cine nu se adaptează moare.
cine nu vrea sa citeasca sunt si alte publicatiii nu asta era problema
la noi e incetatenita ideea ca daca e mara grangur e VIP……in america sau in alte state mai avansate nu exista VIp pentru toti trogloditiii…VIP-uri sunt MADONNA, GEORGE MICHAEL, BEYONCE, Alea sunt VIP-uri nu JEAN DE CA OLTENIA!
Probabil asta ii deranjeaza ca nu stiu ce cacacios de politician apare si el in mass media dar asta e la noi BIstrita e un catun mai mare!
Cat despre digii 24 e bun dar e de partea binomului se stie!
Există o caricatură care circulă online. Un munte cu doi versanți, pe o parte o persoană care ajunge în vârf călcând și împingând în jos pe alții, majoritatea sfârșind morți la bază din cauza competiției feroce , și acea persoană având eticheta de șef(cred că în viața reală cunoașteți zeci de personaje de acel tip) iar pe cealaltă parte, o altă persoană care a ajuns la jumătatea versantului și își oferă mâna celui care este dedesubt , toată lumea e încă în ascensiune.Persoana respectivă se cheamă un lider.
Întrebare: La ce folos să se promoveze o performanță(chiar școlară) în care cel care reușește este mai degrabă un psihopat social care calcă pe cadavrele altora cu ușurință, în stare să facă orice pentru o notă, titlu sau funcție? Alternativa ar fi promovarea unui învățământ unde ascensiunea se face în echipă. Poate un ritm mai lent dar toți ajung în vârf. E adevărat, că trebuie oferită șansa celor care merg prea repede să se integreze în alte echipe cu un alt nivel.
Despre examenul de bacalaureat.
Sunteți de acord, că există cunoștințe și competențe care nu pot fi evaluate de acest examen. Tendința în lumea civilizată e de evaluare a constanței în învățătură a mediilor anuale, a parcursului a atitudinii elevului, care trebuie să pozitivă, de ameliorare.
Examenul punctual e o etapă mai puțin sau mai mult obiectivă, copiii reacționează diferit sub stress. Sunt copii excepționali care au avut o zi proastă, sunt alții care sunt excepționali doar prin prisma faptului că s-au supepregătit pe cele câteva materii cerute printr-un unghi de abordare de memorare și reproducere a materiei.
Pun o întrebare.
Cât de pertinentă e o notă de zece la limba română a unui elev X care a învățat pe de rost Baltagul comentariile aferente prin prisma a ceea ce profesorii și criticii literari români ?Comparându-l cu elevul y pasionat de robotică sau informatică care a citit toți autorii SF preferați în limba engleză.
La nivel de creativitate,cunoștințe aplicate, pasiune, reușită în viață.. ultimul e capabil să ofere societății un retur la vârsta adultă de sute de ori mai mare ca și primul elev din exemplu care poate ajunge plafonat, nemulțumit pentru că nu înțelege că a făcut ceea ce i s-a cerut dar nu reușește așa cum ar dori el să fie răsplătit, doar a fost number one.
Există la ora actuală nenumărate studii, modele(aș pune linkurile de pe TED, dar cum ieri nu ați aprobat publicarea altora, consider că nu merită) .
Am discutat cu cei rămași în România și există o presiune nemaipomenită fără sens pe copii atunci când nu ar trebui să fie, la vârsta când copilul intră în contact cu școala, tot felul de diplome, mențiuni, concursuri, cunoștințe forțate când cele elementare nu sunt asimilate. E o greșeală. Urmăriți exemplul școlii findlandeze, japoneze veți înțelege. Într-adevăr o selecție și un standard trebuie urmate dar nu în rațiunea -păi dacă și ălalalt la fel de prost ca mine a reușit, eu de ce nu aș putea-(miile de absolvenți angajați la Stat trecuți prin facultățile no-name cu plată sau fără).
Filozofia mea de educație, îi expun pe copiii mei la cât mai multe activități, drumuri, sporturi…le ofer să vadă oportunitățile dar sunt ei care vor alege pe cel care vor continua. Le ofer suportul, dar nu le aleg calea.E mult mai important să-și urmeze pasiunea pe o viață decât să reușească forțat .
Sunt copii care chiar dacă nu au reușit Bacc-ul vor fi foarte bine în viață,la nivel material, deoarece de exemplu la sat au învățat zilnic competențe primordiale , să se scoale de dimineață (ca să mulgă vaca, să hrănească animalele) să facă activitate fizică(ce e primordială pentru un om productiv) să gestioneze situații complexe pe un teritoriu geografic mare(priorități cu munca pe câmp etc) să socializeze pozitiv și în întrajutorare cu ceilalți(când e nevoie)…chiar dacă la școală nu excelează în nota zece.
Vedeți cazul lui Tibi Ușeriu…:))
Va lansez o provocare, doamna Sabău, la sfârșit de iulie când examenele de admitere la facultăți s-au terminat, scrieți un articol despre cei care au intrat pe bază de concurs admitere( nu pe baza mediei de bac, concurs dosare). Lăsați o adresă de mail unde fiecare doritor poate să trimită link cu facultatea și media obținută.
Cred că ar fi mai simplu să scriem despre cei care au dat examen. Nu s-ar umple căsuţa de mail 🙂
Despre Bac-ul actual, pot spune doar ca e inutil. (perspectiva cuiva care l-a dat acum doua săptămâni)
Vorbind din unghiul profilului de mate-info, pot spune ca probele specifice profilului sunt aberant de ușoare (sub nota 8) iar „Marea” și „Obositoarea” Limba si Literatura Română e pusă doar pentru a pierde o luna tocind eseuri inutile pe care deja le-am sters din memorie. Nu pot decat sa-i felicit pe cei care se impaca cu aceasta proba, proba in care personal n-am reușit sa impresionez sau sa fiu impresionat de cineva.
Singura mea siguranță o reprezintă admiterea care macar atinge subiecte cat de cat serioase si specifice profilului.
Referitor la promovarea copiilor cu părinți faimosi, nu îl consider relevant deloc, dar nici lumea n-ar trebui sa reacționeze prea vocal deoarece nu afectează pe nimeni. Fiecare elev/familie e mulțumită/nemulțumită cu rezultatele si de-acolo viitorul.
Sunt întru totul de acord cu tine. Cred că, la un absolvent de mate-info, merită testată doar capacitatea de a vorbi şi scrie corect.
Doamna draga,nimic nu trebuie exagerat.dar acuma chiar sa facem caz ca de ce laudam un copil daca a trecut de un examen .eu zic ca toata lumea are nevoie de o apreciere in viata,chiar si dumneavoastra cred ca va simtiti bine daca vedeti ca articolele dumneavoastra sunt citite si laudate.
Felicitari doamna C Sabau pentru tactica de care ati dat dovada! Imi place mult cum ati schimbat repede subiectul si ati trecut de la promovarea celebritatilor, la a vorbi despre bacalaureat in sine, special pentru a primi cateva laude, necesare pentru stima dvs de sine, dupa reactiile negative de ieri. Tot raul e inspre bine pana la urma.
Nu obisnuiesc sa las comentarii, desi sunt la curent cu tot ce se intampla in mica presa bistriteana. Probabil veti spune din nou ca nu primiti pareri de la anonimi, insa, va spun din propria experienta, acesta este pretul pe care il platesti ca ziarist, degeaba veniti cu raspunsuri lungi. Sa citez cartea 1984, a CELEBRULUI autor George Orwell: „Big brother is watching you”.
Aş zice „neom”. Un om are un nume. E suficient de scurt răspunsul?
Un spectacol de cel mai prost gust jucat de părinți care habar nu au ce se intampla in sistem, promovat pe foarte multe canale media. Acest spectacol arata de fapt neancrederea copleșitoare pe care o încearcă sau au încercat-o protagoniștii.
Aproape totul despre bacalaureat:
Vezi:http://www.contributors.ro/editorial/ma-puteti-ierta-pentru-cele-300-de-milioane-de-euro-pierdute-din-cauza-mea/
Lucian,
Rolului jurnalistului nu este sa protejeze sau sa cocoloșeasca pe nimeni, la fel cum nici profesorul sau profesoara nu are aceasta responsabilitate. Cât despre Bacalauralul din România sa nu mai vorbim, este o prostie ca sint publicate notele ca sa le vadă toată lumea ca la târg. Am absolvit liceul in 1999 și am avut note decente ( examenele erau pentru toți la fel, inclusiv Matematica), dar pot sa acest ca notele de la BAC nu au contat nici in România și nici când m-am înscris la facultate in alta țară. Cât despre „inocenta asta care nu trebuie distrusă”… cred ca visam frumos când ne referim la acești adulți, care la 18 ani au deja independența și multe păreri, ca fiind foarte inocenti. Nu cred ca vorbim despre niște ființe firave, porțelanuri din vitrină.
Ăștia până la urma sunt viitorul țării noastre, conform comentariului dv. este mai bine sa-i lăsam sa viseze in continuare ? Acu’ mulți ani erau foarte căutați profesioniștii romani rezultați din școlile de medicina și inginerie românească… sper sa fie la fel in continuare, dar ma tem ca aceste ființe firave care încă mai inocenta și visează la cai verzi pe pereți nu o sa ajungă niciodată la același nivel…și atunci sa mai vorbim de performanța și de „băgarea in seama”.