Cultură

Două femei din comuna Șanț duc mai departe tradiția costumului popular autentic

Două femei din comuna Șanț, Ileana Roman și Oltița Dănilă, duc mai departe arta confecționării costumelor tradiționale. Pentru una, cusutul a devenit un hobby descoperit în urmă cu câțiva ani, pentru cealaltă, o îndeletnicire deprinsă încă din copilărie, continuată de-a lungul unei vieți întregi.

Într-o lume în care hainele se produc în serie, iar imitațiile costumelor populare se găsesc la tot pasul, două femei din comuna Șanț demonstrează că adevărata valoare a portului tradițional stă în migala fiecărei cusături, în răbdare și în respectul pentru lucrurile moștenite de la înaintași.

La Târgul Meșterilor Populari, Ileana Roman și Oltița Dănilă au venit cu costume populare lucrate manual, dar și cu povești despre felul în care tradiția poate fi păstrată și transmisă mai departe.

Ileana Roman: ”Costumul popular rămâne din generație în generație”

Ileana Roman este asistent medical de profesie, însă, de aproximativ patru-cinci ani, și-a descoperit o nouă pasiune: cusutul costumelor populare. Face ii, poale, pieptare și ștergare, lucrând exclusiv cu acul.

”Eu nu țes, doamnă. Colega de la Șanț, doamna Dănilă, ea țese. Eu numai cos cu acul și atât”, a spus Ileana Roman, care nu ascunde faptul că această îndeletnicire a apărut din dorința de a găsi un nou rost unei pasiuni mai vechi. A mai lucrat goblenuri, dar, pentru că acestea nu se mai caută la fel de mult, s-a reorientat. Un rol important în această schimbare l-a avut Oltița Dănilă, pe care o numește cu drag ”doamna profesoară”.

”Doamna colegă de la Șanț, pe care eu o numesc doamna profesoară, m-a inițiat. Am mai cusut, am făcut goblenuri, dar fiindcă nu se mai cer, m-am reorientat. Și atunci doamna m-a inițiat și mi-a plăcut, mi-e drag. Și cos”, povestește Ileana Roman.

Ceea ce a început ca un hobby s-a transformat treptat într-o activitate apreciată și solicitată. Cele două lucrează costume tradiționale la comandă, iar cererea pentru ele a început să crească.

”De o bună bucată de vreme încoace, da, să știți că se cer. O perioadă nu a fost cerere, a fost cumva dat deoparte. Acum se reintroduce moda: la nunți, la botezuri, da. Se îmbracă costumul popular. Chiar am văzut multe nunți în stil tradițional, să știți”, spune meștera.

A lucrat costume pentru nașe, nuntași și români stabiliți în străinătate, inclusiv pentru prieteni din Germania. În opinia ei, interesul pentru portul tradițional este în creștere, iar oamenii încep să înțeleagă diferența dintre un costum autentic și unul realizat industrial. ”Acum, știți, sunt fake-uri o grămadă, dar costumul popular, într-adevăr, e un pic mai scump, dar rămâne din generație în generație”, afirmă Ileana Roman.

Prețul unui costum complet, fără năframă, poate ajunge la 5.000-6.000 de lei sau chiar mai mult, în funcție de complexitatea modelului, de cusătură, de ornamente și de materialele folosite.

”Dacă e cu mărgele, dacă doamna țese pânzăturilesau catrința; depinde cum e modelul, cât e de încărcat. Undeva la 5.000-6.000 de lei costă un costum întreg”, explică aceasta.

Chiar dacă prețul poate părea ridicat, meștera consideră că un costum lucrat cu grijă este o investiție în patrimoniul familiei. Iar tradiția, cel puțin în zona Șanțului, are încă viitor.

Oltița Dănilă: ”Dacă m-ar opri din lucru, cred că n-aș rezista”

Dacă Ileana Roman este la începutul acestui drum, Oltița Dănilă (74 de ani) are în spate aproximativ 15 ani de activitate ca meșter popular și o pasiune care datează încă din adolescență. Originară din comuna Șanț, a lucrat în comerț, iar după pensionare a avut mai mult timp să se dedice lucrului de mână. Însă dragostea pentru costumul popular nu a început odată cu pensionarea. A fost prezentă încă din copilărie, fiind o tradiție de familie.

”Lucrez costume tradiționale de la… cum s-ar spune, începând de la căciulă până la… opinci nu știu să fac. Aș vrea, dar nu mai are rost. Așa, în rest, de la pânzături, cu tot ce ține de costumul tradițional, le fac”, povestește meștera.

Primele costume și le-a lucrat singură pe când avea doar 13-14 ani: ”Mi-a fost drag de mică să-mi fac. Când eram la o vârstă foarte fragedă, la 13-14 ani, am început să-mi lucrez singură costumul tradițional. Era tradiția la noi, că atunci copiii mergeau cu ouă, cu asta… Da, și trebuia să fie, într-adevăr, «în temeiul legii», cum se spunea pe vremuri; costumul nu lipsea din nicio casă. Copiii aveau ceva nou, mai ales de Paște, care era sărbătoarea copiilor.”

La Târgul meșterilor populari de la Centrul Județean pentru Cultură, ea purta cu mândrie o cămașă lucrată chiar de mâinile sale, veche de aproximativ 60-70 de ani.

De-a lungul activității sale, Oltița Dănilă a participat la numeroase expoziții și manifestări dedicate portului popular, atât în țară, cât și peste hotare. A expus la Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti” din București, la Muzeul Țăranului Român, la Sibiu, la Muzeul ASTRA și la Bistrița. A prezentat costume tradiționale din județul Bistrița-Năsăud și în Germania, Elveția, Italia și Macedonia.

Când are multe comenzi, meștera este ajutată și de femeile din familie, fiica și nora: ”Noi lucrăm pe crem, pe bej, pe astfel de nuanțe. Depinde de fiecare zonă, chiar dacă suntem din același județ.”

Dincolo de costume, meștera păstrează și alte elemente ale universului tradițional: cergi, năframe, ștergare, covoare și țesături vechi. Sunt obiecte care, în multe gospodării, au devenit decor, dar care continuă să aibă o valoare sentimentală și culturală deosebită.

”Sunt foarte mulți care țin la lucrurile pe care le-au avut de la bunici, de la părinți, și cel puțin, dacă nu, au o pensiune, o cameră. De exemplu, eu mi-am făcut un muzeu în casă. Acolo mi-am ținut, separat, lucrurile, pentru că nu mai vreau ca copiii în casele lor să le arunce. Am farfurii, ștergare, tot ce ține de casa tradițională mi-am făcut. N-am lăsat, că am zis că după ce voi pleca eu, le vor arunca. Cel puțin într-un colțișor să rămână ce am lucrat. Majoritatea e lucrată de mâna mea. Pentru mine, lucrul manual este o terapie, să știți. Dacă m-ar opri din lucru, cred că n-aș rezista. Am o voință extraordinară. Am 64 de tablouri cusute, toate numai pe diagramă, nu pictate. Plus că am mai făcut și cadouri. Chiar dacă eram la serviciu, când veneam, timpul mi-l ocupam imediat. Pentru mine, sincer, e o terapie. Și asta mă menține.”

Comuna Șanț este una dintre localitățile cu un bogat patrimoniu tradițional din zona Văii Someșului și a Munților Rodnei. Tradițiile sale sunt strâns legate de viața satului de munte, de credința ortodoxă, de ocupațiile oamenilor și de obiceiurile transmise din generație în generație. Portul popular din zona Șanțului se înscrie în specificul etnografic al Țării Năsăudului. Se poartă cămașa tradițională cusută cu motive ornamentale, pieptarul și țesăturile din lână, cioarecii și elementele vestimentare bărbătești, zadiile și poalele, podoabele tradiționale. Costumul popular este purtat mai ales la biserică, la nunți, la jocuri și la marile sărbători.

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.