DUREROS Nici zece la sută dintre nevăzătorii bistrițeni nu-și permit aparatura care ar putea să le facă viața mai ușoară

„La filiala noastră predăm gratuit scrisul și cititul în alfabetul Braille tinerilor care din diverse motive nu sunt cuprinși în școlile special pentru nevăzători. Cei care vor pot să se înscrie la aceste cursuri. În luna septembrie vreau să-i inițiem pe nevăzători în domeniul IT”, a spus el.

Iacob Pop a adăugat că și nevăzătorii lucrează pe computer, fără monitor și fără mouse, prin combinație de taste cu acea voce sintetică.

„Adaptăm calculatoarele să vorbească cu nevăzătorii. Laptopul meu vorbește, ceea ce puteți face dumneavoastră pot face și nevăzătorii. Mai adaptăm un soft pentru telefoanele mobile pentru nevăzători, le facem și pe le să vorbească. Avem și aparatură tiflotehnică, tensiometre, termometre care vorbesc, ceasuri care vorbesc, aparatul colorino, care detectează culorile, fiind foarte necesar pentru nevăzători la sortarea rufelor pentru mașina de spălat sau pentru a se îmbrăca”, a spus el.

Întrebat cât costă aceste aparate, Iacob Pop a spus că mult prea mult pentru ca nevăzătorii de la noi să și le permită.

„Din nefericire, nu ajung banii, nevăzătorii primind niște indemnizații foarte mici, la gradul grav 293 de lei, la gradul accentuat 234 de lei, la gradul mediu 33,5 lei. În toate țările UE, statele respective suportă 70 la sută din costurile aparaturii tiflotehnice. La noi, statul roman nu suportă aceste costurile acestei aparaturi, de care nevăzătorii depind în totalitate. O parte dintre nevăzători fac eforturi foarte mari pentru a-și cumpăra această aparatură indispensabilă pentru un om cu probleme de vedere, dar și acele bastoane pliante albe. Aparatura este scumpă datorită adaptării”, a spus el.

Ceasurile care vorbesc au fost comandate în Austria de către Asociația Nevăzătorilor din România. Comanda fiind foarte mare, aceste ceasuri costă 10 euro bucata. Pentru aparatura IT, se cumpără aparatura obișnuită care se găsește pe piață, apoi se adaptează la ele acea voce sintetică. Un tensiometru costă 105 euro, aparatul colorino costă 155 de euro.

„Aparatura e foarte scumpă, unii nevăzători au făcut împrumuturi la bănci. Din nefericire, destul de puțini nevăzători își permit să cumpere chiar și termometre. Avem cântare de bucătărie, de baie, cântare pentru diabetici. Cam zece la sută dintre membrii asociației își permit să cumpere aparatură, foarte puțin”, a spus Iacob Pop.

Asociația bistrițeană numără peste 1000 de membri.