Festivaluri sau şcoli?

Dacă vrem să avem măcar la orizont o rază de speranţă că lucrurile se vor îndrepta la un moment dat spre o direcţie bună în ţara noastră, trebuie să ne concentrăm pe educaţie. Nicio petrecere, niciun festival, nicio zi a comunei şi a oraşului nu vor aduce schimbările pe care le aşteptăm cu toţii, dar educaţia, da. E adevărat că, pe moment, nu vom vedea nicio schimbare radicală şi ni se va părea că tot ce facem e degeaba, dar, în timp, ne vom da seama că toate festivalurile au însemnat mai degrabă pierdere de timp şi bani câtă vreme tânăra generaţie nu a iubit şcoala, nu a fost însetată de cunoaştere, nu şi-a dorit să ştie mai mult, nu a tânjit după progres.

Inspectoratul Şcolar Judeţean a prezentat o listă cu 22 de primării care au lucrat masiv la şcoli vara aceasta. Nu mă voi referi la cele de oraşe care ştim că au bani mai mulţi, ci la unele comune. Să începem cu Rodna, despre care conducerea ISJ a spus că a făcut „cele mai mari investiţii” în şcoli, reabilitând corpuri întregi de clădire din temelii. Nu l-am văzut pe primarul Alexandru Năşcan tropăind la zilele comunei, dar aud că a refăcut instalaţiile termice şi că totul arată „impecabil”. Încă o dată e evident de ce oamenii îl realeg de fiecare dată, indiferent din ce partid face parte. Despre Nuşeni am mai auzit cuvinte de laudă, dar nici pe primarul Ioan Mureşan nu l-am văzut preocupat să caute formaţii care să cânte la zilele comunei. În schimb, văd fotografii pe pagina comunei cu drumuri asfaltate, aud că a făcut un centru modern pentru „School after School” şi multe alte lucruri bune. La Runcu Salvei am fost vara aceasta după foarte mulţi ani. Încă de la ieşirea de pe DN 17 D mi s-a părut că ies din România. Primarul Anchidim Pavelea a făcut minuni în comuna cu un singur sat. Efectiv a asfaltat toate uliţele, a modernizat şcoala, grădiniţa, primăria. Totul arată impecabil. Am fost uimită să constat că runcanii şi-au făcut case mai cu gust decât bistriţenii din Unirea şi Viişoara. Dacă oamenilor le asfaltezi strada, dacă le faci podurile şi le trimiţi copiii la o şcoală ca o bijuterie, parcă şi ei încep să ţină pasul. Vă spun cu mâna pe inimă, fiindcă am mai fost la Runcu Salvei când satul arăta în ultimul hal: Anchidim Pavelea a făcut minuni. Poate că e impulsiv şi puţin diplomat, dar e gospodar cu literă mare. Şi, apropo, nici la Runcu Salvei nu se ţin zilele comunei sau festivaluri.

Acelaşi lucru pot să-l spun despre Romuli, o comună care părea rămasă în altă epocă în momentul în care Ioan Moniţa a ajuns primar. Îmi aduc aminte ca şi cum ar fi fost ieri cum am urcat cu domnul primar în podul şcolii lăsată de izbelişte de fostul edil. Îmi atrăgea atenţia să am grijă unde calc să nu cădem cu tot cu tavan în vreo sală de clasă. Azi şcoala e o bijuterie, încălzită cu centrală pe biomasă, dar primarul nu stă să se uite la ea. Face proiecte, atrage bani, inaugurează piscină, bază sportivă cu vestiare încălzite. Nici vorbă de zilele comunei, nici măcar de tăieri de panglici.

M-am bucurat să-l regăsesc pe lista primarilor lăudaţi de ISJ şi pe Doru Crişan de la Prundu Bârgăului, un primar tânăr, la primul mandat, dar care nu stă o clipă. E adevărat că, pe la Prund, se mai face câte o sindrofie, ba cu bani privaţi, ba publici, dar comuna e mare, are firme care plătesc impozite consistente şi îşi permite. Totuşi, în paralel, se lucrează de zor. Am înţeles că toate clădirile în care funcţionează şcoli au fost izolate, zugrăvite, grădiniţa de asemenea. Şi primarul din Tiha Bârgăului, Vasile Dologa, e unul destul de discret. Nu cheamă lumea la tropăieli comunale, dar face treabă inclusiv la şcoală unde a făcut vara aceasta o clădire pentru centrala termică, grupuri sanitare. Sunt doar câteva exemple de primari pe care îi cunosc mai bine şi pot spune că am discutat de mai multe ori cu ei pe tema investiţii sau festivaluri, iar cu toţii le-au exclus pe ultimele până nu reuşesc să facă în comunele pe care le conduc lucruri utile şi necesare oamenilor .

În schimb, sunt comune care o ţin dintr-o petrecere în alta, dar nu găsesc (cazul Teaca) o sută de mii de lei să racordeze o clădire la curent electric, aşa încât elevii vor învăţa şi anul acesta pe bâjbâite. Alţi primari, cum e cel de la Livezile, au făcut vara aceasta nu una, ci două-trei petreceri, în timp ce sala de sport înţeleg că are toate geamurile sparte. E păcat, e trist, e revoltător că se întâmplă aşa. Personal cred că mai întâi îţi plăteşti facturile la întreţinere şi apoi pleci în concediu, mai întâi îţi fac ordine şi curăţenie în casă şi apoi te apuci să inviţi prietenii la o petrecere. La fel şi în cazul primăriilor. Toate zilele comunelor şi festivalurile finanţate cu bani publici sunt egale cu zero barat câtă vreme şcolile nu sunt gătite azi ca de sărbătoare ca să-i primească, luni, pe copii în templul cunoaşterii, iar ei să exclame din uşa clasei: „Cât e de frumos!”.

La fel cum s-a întâmplat la Runcu Salvei şi chiar pe Valea Bârgăului dacă ne uităm bine unde, după ce s-a modernizat drumul, toată lumea s-a străduit să-şi repare gardul, să-şi pună flori, şi copiii vor avea comportamentul schimbat de o şcoală nouă, curată, modernă. De ce să nu le dăm şansa să iubească învăţătura? De dragul fumului de mici de la tarabe, acelaşi oriunde te-ai afla?

Cristiana Sabău