Gestul pe care l-a făcut un bărbat, în incinta unui supermarket din oraș unde s-au dus la cumpărături pentru refugiați elevi de la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu” din Bistrița, i-a impresionat peste măsură pe copii. Bărbatul a băgat mâna în buzunar și le-a oferit 200 de lei.
”Copiii au strâns diverse produse, inclusiv au donat bani și au cumpărat ceea ce au știut ei că este necesar: pături, apă, conserve și batoane de ciocolată pentru că cei de la Asociația Impact ne-au anunțat că acestea sunt produsele către care ar trebui să ne orientăm. Copiii de la clasele primare au fost impresionanți, au venit fiecare cu ceea ce au simțit că pot dărui, inclusiv jucării pentru copii. Pe mine m-a impresionat foarte mult un elev de clasa a IX-a care a ținut să lipească pe pachetele de dulciuri un mesaj de susținere în limba ucraineană și stegulețe în culorile steagului Ucrainei. Și m-a mai impresionat și emoția elevilor de clasa a XII-a care s-au dus să facă unele cumpărături în Selgros. Mi-au spus că un domn care făcea cumpărăturile acolo, văzând că au cantități mari de produse, le-a dat 200 de lei din partea lui pentru a completa cumpărăturile. Au fost emoționați ei și m-au emoționat și pe mine pentru că mi-au spus că nu au crezut că oamenii vor reacționa așa văzându-i”, a spus prof. Monica Halaszi, director.
”Cred că datoria școlii este, dincolo de a livra niște conținuturi și a forma niște competențe, de a merge spre zona valorilor înalte. Solidaritatea este una dintre valorile umanității și probabil că nu prea avem timp să exersăm solidaritatea. Din păcate, trebuie să se întâmple așa ceva ca să demonstrăm și să vorbim mai mult despre nevoia de a-ți ajuta semenii nu doar de Crăciun, de Paște sau de alte sărbători. Ceea ce simt eu că ar trebui să facem este vorbim mai mult despre istoria vecinilor noștri. Are Matei Vișniec o piesă de teatru care se numește Nu am citit nimic scris de un scriitor ucrainean care vorbește despre faptul că noi, cei din Balcani, din estul Europei, privim mai degrabă spre Occident, spre SUA pe care le luăm ca reper inclusiv la nivel cultural și nu privim în jurul nostru, nu știm nimic despre vecinii noștri. Asta am constatat discutând și cu elevii că nu știm mai nimic despre istoria Ucrainei și poate de aceea sunt unii care nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă sau emit anumite judecăți de valoare”, a adăugat ea.
Mai multe despre acest subiect puteți citi AICI.
Este lăudabilă inițiativa oamenilor, dar lanțurile de supermarketuri pot face mai mult.
Eu văd cum ajuta refugiații supermarketurile in străinătate:
– donează produse
– donează bani
– reduc prețurile produselor, in magazinele din apropierea graniței cu Ucraina.
Cum ajuta Kaufland, Lidl, Carrefour, Profi, Atlantis? Au donat ceva? Au donat bani? Au redus pretul alimentelor n Maramureș, Suceava, etc?
Sau poate că ajută, dar nu știu eu.
Ar fi nobil sa existe acelasi trend de turma si pentru cei de ai casei, pentru romanii ingenunchiati de soarta. In timp ce se desfSoara toata nebunia aceasta, care nu e rea! Sunt copii care adorm flamanzi si indura frigul. E putin penibil fenomenul generalizat in toata tara. Acest gest insa e frumos, iar domnisoarele sunt foarte frumoase!
“Are Matei Vișniec o piesă de teatru care se numește Nu am citit nimic scris de un scriitor ucrainean care vorbește despre faptul că noi, cei din Balcani, din estul Europei, privim mai degrabă spre Occident, spre SUA pe care le luăm ca reper inclusiv la nivel cultural și nu privim în jurul nostru, nu știm nimic despre vecinii noștri.”
Febletea pentru americani si pentru cultura lor rurala…
vine din frustrarea conștientizarii propriei noastre obarsii rurale (neinsemnate) si dintr o lipsa de distinctie ereditara. Sa nu uitam ca americanii sunt taranoi in insusi obarsia lor. La fel si romanii. De aceea exista o imitare si inca nebuna inclusiv in mediul religios, in biserica.
Obsesia pentru ziua onomastica, decorarea flamboaianta a casei, dezgustul fata de pastrarea a ceea ce este vechi, etc… toate acestea datorate taranimii hidoase si a unei lipse de bun gust.
Gest frumos din partea acestor oameni!
Cand se fac astfel de gesturi, se fac cu sufletul, nu prin lentila aparatului de fotografiat si textul aferent. Avem si noi nevoiasi, nu trebuie sa fie uitati – chiar si in astfel de momente. 🙂