Imnul migraţiei politice? „Tot aia e!”

Aşa cum bine ştiţi, Consiliul Judeţean are 31 de aleşi de la PSD, PNL,PP-DD, PC şi PDL. De la PSD are iniţiative şi vorbeşte numai preşedintele Radu Moldovan şi din când în când, însă doar ca să explice una alta, vicele Alexandru Pugna. De la PNL nu a vorbit nimeni până ieri când s-a trezit din adormire Samuel Coman, iar de la PDL cuvântă următorii: Monica Săsărman, extrem de mult şi fără rost, Eugen Curteanu adesea pe lângă subiecte şi Florin Urîte doar pe teme economice. PP-DD ce să ne zică? Că e toamnă afară, poate. În rest, nu se aude în acest extrem de important for de dezbatere al judeţului decât expresia „aviz favorabil” exprimată de preşedinţii de comisii. Înainte să-mi sară toată lumea în cap vă voi spune că ştiu care e scuza: adevăratele dezbateri sunt în comisii, însă eu nu am asistat la lucrările niciuneia dintre ele şi nu cred o iotă până când nu văd cu ochii mei şi nu aud cu urechile mele.

Întâmplarea face că tot săptămâna aceasta am asistat la o altă întrunire, tot la Palatul Administrativ, dar la Prefectură, în care doi consilieri judeţeni, Mirela Cârcu şi Mircea Mereuţă, ne explicau de ce se simt obligaţi moral să adere la PLR (partidul lui Tăriceanu), cel rămas lipit de umărul PSD. Ne spuneau cei doi în nişte discursuri lungi, sticloase şi aproape imposibil de urmărit că sunt proiecte importante pe care se simt obligaţi să le susţină şi că, o eventuală trădare a proiectului USL din 2012, ar pune în pericol aceste proiecte majore. Personal, am tot aşteptat joi să văd despre ce proiecte este vorba: Consiliul Judeţean al Tinerilor? Monografia militară? Eliberarea din funcţie a lui Frăsincari? Sunt decizii pe care le putea lua preşedintele singur. Nu avea nevoie nici măcar de ridicătorii de mâini (sau apăsătorii de butoane) de la PSD, cu atât mai puţin de trădătorii PNL. Să fim serioşi. Pe cine credeţi că prostiţi? Mirela Cârcu şi Mircea Mereuţă nu s-au remarcat cu absolut nimic din 2012 până în prezent. Nu au promovat niciun proiect liberal, nu au avut nicio iniţiativă demnă de partidul care i-a pus pe liste. Au apăsat butoane la comandă. Ca să nu mai vorbesc de Dorin Popescu, acest personaj trist care devine, pe zi ce trece, tot mai ridicol. În urma „vicepreşedinţiei” sale vor rămâne doar milioane de fotografii pe Facebook din stânga, din dreapta, din faţă, din profil, pe scaun, în picioare, lângă copac şi de la marginea drumului. L-aş fi înţeles dacă avea 25 de ani şi era în căutare de „cadâne”, dar aşa, nu e decât ridicol şi mă mir că nu-i atrage nimeni atenţia dacă singur nu-şi mai dă seama. Aşadar, nu aş deplânge deloc plecarea celor trei. Aş sărbători-o cu şampanie.

În ce-i priveşte pe primari, lucrurile stau puţin altfel. Într-o ţară precum România în care banii se dau numai pe criterii politice, edilii care vor să facă ceva pentru comunităţile lor nu îşi permit să aştepte cu anii ca liderii lor de partide de la Bucureşti să-şi schimbe aliaţii. Pe ei îi întreabă cetăţeanul de ce nu are asfalt, de ce nu are apă şi de ce şcoala cade pe copilul lui. În mod normal, primarul nu ar trebui să fie afiliat politic fiindcă el nu trebuie să facă politică, ci administraţie. Să nu vină acum PDL să mi se vaiete că nu ştiu ce primar trece din dreapta în stânga fiindcă îi voi scoate din arhivă domnului preşedinte Ioan Oltean ştirile despre repartizarea bugetului judeţean între 2008 şi 2012 când domnul ex-preşedinte al CJ Liviu Rusu, mare lider PDL la vremea aceea, repartiza câte 500 de lei la buget unor comune cu primari PSD. Dacă e cineva mega vinovat de radicalizare, de discriminare pe criterii politice, acela este PDL. Orice plânset şi orice jale de la ora aceasta mă lasă rece. Pentru că şi-a bătut joc efectiv de primarii de alte culori politice, PDL chiar merită să-şi piardă azi toţi primarii. Ar fi o lecţie în ceasul al 12-lea pentru un partid care, oricum, va dispărea pe uşa din dos a istoriei.

În ce priveşte trădarea, cred că nu este om care să o iubească în afară de trădători. Dacă vă uitaţi însă cu atenţie la fotografiile făcute în sala 15, la şedinţa aceea de constituire a PLR, veţi vedea nişte feţe lungi, ponosite. Concluzia? Nici trădătorilor nu le place postura. Din păcate însă, în România zilelor noastre, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, nu există stânga sau dreapta, există găşti adunate la un loc de interese comune, aşa-zisele partide, nu există valori, nu se respectă principii. Fiecare partid când e în opoziţie dă lecţii celui de la putere, dar când ajunge la putere face exact la fel ca şi cel pe care l-a criticat. Se învârt toţi de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga până nu îi mai putem urmări şi până când nu mai ştim de unde sunt, cu cine s-au aliat, pe cine susţin. Că o fac giraţi de lege, că ignoră orice lege, nici măcar nu mai contează. Tot aia e!

Cristiana Sabău