Bârgăuanii stau întreaga dimineaţă de Paşti pe la porţi să îi vadă pe copii venind şi să le iasă în întâmpinare, pregătiţi cu multe ouă roşii şi turtiţe. Coşuleţele sau plasele devin astfel mai grele de la o casă la alta.
Originile „umblatului după ouă” sunt vechi şi fac trimitere la veacurile precreştine în care Anul Nou era sărbătorit primăvara, la începutul lunii martie, conform calendarului lunar. Oul, considerat prototipul seminţei, vopsit în culoarea sângelui viu, simbolul vitalităţii, al sănătăţii şi al regenerării, avea rol de mesager al începutului unui nou ciclu de viaţă şi al unui nou ciclu agrar. El era dăruit, purtând toate aceste semnificaţii, membrilor familiei şi apropiaţilor, mai ales copiilor, în multe comunităţi arhaice de pe cuprinsul Europei, spun etnologii care au studiat fenomenul.
Simbolismul regenerator al oului roşu este transferat, în ziua de Paşti, copiilor – fiinţe pure, menite să asigure perpetuarea propriului ,,neam” şi a comunităţii în care s-au născut.
Chiar dacă anul acesta numărul copiilor care au umblat după ouă a fost mai mic, totuşi tradiţia nu a dispărut.
Reteta de turtite va rog