În ţara lui „nu ştim nimic”

În epoca în care Facebook e o bază de date mondială, la noi nimeni nu a avut interesul (fiindcă mă îndoiesc profund de faptul că nu s-a putut) să facă o bază de date naţională care să permită statului ca, în momentul în care tastează un cod numeric personal, să ştie tot despre persoana respectivă: de la cât câştigă în fiecare lună, până la ce amenzi a primit şi de ce boli suferă. Acest lucru ar fi, pe de-o parte în interesul statului, fiindcă ar şti ce impozite trebuie să perceapă respectivului, cât şi în interesul persoanei. În caz de accident, s-ar şti de ce boli suferă, la ce medicamente este alergic, cine e medicul lui de familie, care sunt ultimele analize pe care şi le-a făcut. I s-ar putea acorda un ajutor în cunoştinţă de cauză. Nu ar mai sta nimeni să caute acul în sacul cu fân.

Ca să ai o astfel de bază de date, ar trebui să ai mai întâi o lege, iar legile sunt făcute de politicienii din Parlament, mulţi dintre ei bugetari de când se ştiu, dar cu averi pe care nu le-ar putea justifica nici dacă ar trăi zece vieţi. Ce salariu are un parlamentar? În jur la 5000-6000 de lei lunar în cazul celor cu funcţii. La standardele de viaţă impuse de condiţia de demnitar (costume, telefoane, maşini, tablete, zboruri cu avionul, mese la restaurant, birouri etc.) aceşti bani abia dacă le-ar ajunge de la o lună la alta. Într-o proporţie mult prea nesimţită, parlamentarii au reuşit să adune averi uluitoare (ca şi cum ar fi cel puţin manageri de companii internaţionale), pe care nu le-ar putea justifica niciodată. Atunci cum să promoveze ei o lege care să ducă, în final, la confiscarea acestor averi? Nu au niciun interes şi probabil că nu o vor face mult timp de acum înainte. Adevăratul cancer al societăţii sunt ei, îmbogăţiţii peste limită (deşi mi-e foarte greu să înţeleg la ce anume le folosesc aceste nenumărate palate, maşini şi sume din conturi), vinovaţi de faptul că, în România, nu plătesc, de exemplu, asigurări de sănătate nici valutiştii invizibili pentru poliţişti nici alţi peste 50% dintre oamenii acestei ţări. Nu plătesc fiindcă nu vor, nu pentru că nu pot, dar au pretenţia ca, în caz de accident cu jeep-ul, să fie luaţi de SMURD şi duşi în cel mai bun spital din ţară dacă se poate şi cu elicopterul.

În ce priveşte listele electorale, probabil că şi acestea sunt la fel de clare ca şi tot ce avem în România. Dacă trebuie, sunt umplute cu nume de morţi probabil. Depinde de interes. Ce vor face primarii acum? Întrucât nimeni nu va putea să cheme om de om şi să verifice dacă acesta există cu adevărat (nu s-a reuşit nici la recensământ), probabil că se va încerca din nou vreo şmecherie sau mai multe. Din comunele conduse de primari PSD şi PNL vor dispărea şi cei vii de pe liste (că doar nu cer de mâncare), iar în comunele conduse de primari PDL vor apărea şi stră, stră, stră moşii celor care au stat acasă refuzând să voteze. Poţi estima gradul de creativitate al unui om? Nu cred.

Părerea mea este că preşedintele Curţii Constituţionale Augustin Zegrean şi restul judecătorilor CCR au ales să-i lase pe politicieni să-şi spargă singuri capetele timp de 40 de zile. În final, poate că unii vor ceda. Cum ar fi putut să nu îi dea dreptate lui Traian Băsescu un om numit în funcţie de preşedintele suspendat, şi mă refer aici la Augustin Zegrean, sau cum ar fi putut judecătorii sprijiniţi de PNL să-l oblige, azi, prin votul lor, pe Crin Antonescu să dispară din viaţa politică? Pentru ce primesc salarii de sute de milioane de lei vechi?

În calitate de arbitri ai acestui meci au decis să se retragă şi să-i lase pe cei implicaţi să lupte până la moarte. În fond, până la urmă, se vor alege cumva apele. Între timp, datornicii la bănci (acele bănci în care valutiştii schimbă mii de euro fără să-i întrebe nimeni de unde îi au) vor pomeni mult şi bine referendumul în care s-au tulburat şi mai mult apele şi nu se vede niciun liman.

Cristiana Sabău