Câţi suntem de fapt noi, cetăţenii români cu drept de vot? În principiu o operaţiune simplă, banală chiar, care implică doar adunarea şi scăderea. Dreptul de a vota în România nu este legat de domiciliu, stare socială, sănătate şi alte bazaconii discutate zilele acestea. Îl obţinem când se îndeplinesc succesiv două condiţii. Să fim cetăţeni români şi să avem 18 ani împliniţi în ziua votului. Acelaşi drept îl pierdem într-unul dintre următoarele cazuri: ne-am dat obştescul sfârşit, o instanţă a decis că ne restricţionează acest drept sau de bună voie şi siliţi de împrejurări am decis să renunţăm la cetăţenia mioritică. Asta e tot, “rien ne va plus”, vorba jucătorilor de ruletă.
Pentru a avea o situaţie clară ca lumina zilei ai nevoie de un progrămel de calculator în care să introduci fiecare cetăţean născut, să extragi fiecare cetăţean mort şi pe cei care au renunţat la cetăţenie sau le-a fost restricţionat dreptul de vot. Iar progrămelului sa-i dai indicaţii să-ţi selecteze toate persoanele care au peste 18 ani. Simplu şi clar, nu e ştiinţa rachetelor. Asemenea aplicaţii există în România şi funcţionează perfect mai ales în mediul privat.
Să vă dau un exemplu. Ieri am dorit să-mi fac un nou abonament de telefon mobil, când introducea datele mele în computer, la un micuţ distribuitor de cartier, acesta avea un istoric cu toată colaborarea mea “telefonistică” cu ei. Nu am putut să nu fac legătura. Cele două companii au împreună peste 11 milioane de abonaţi. Sunt convins că la cererea preşedintelui companie, pot genera în câteva secunde un raport cu numărul total de abonaţi.
De ce nu se poate şi la stat? Pentru că am avea surpriza să vedem dispărute o mulţime de locuri de muncă inutile. Am vedea câte proceduri tembele există şi de fapt câte jumătăţi de adevăr. În epoca în care baze de date cu câteva sute de milioane de utilizatori sunt frecvente în lume. O lume în care se ştie totul despre toţi, funcţionalul Ghiţă Pristanda, cu creionul după ureche, cu mânecuţe şi registru de intrări-ieşiri, este anacronic. Dar sunt convins că el există la Şopârliţa şi alte importante centre turistice din judeţele Olt, Teleorman, Vaslui şi Mehedinţi şi nu numai. Întâmplările din ultimele zile au deschis o cutie a Pandorei a inconsistenţei şi incompetenţei aparatului. Poate că însănătoşirea sistemului avea nevoie de un punct de pornire.
Cristian Munthiu
Un articol satiric foarte bun, in opinia mea! Lasand hazul de necaz la o parte, un aspect devine foarte important aici. Daca tot renumaram electoratul, sper ca vom face si analiza voturilor multiple din judetele „turistice” din Oltenia si Baragan.
Pentru ca aici sunt doua aspecte foarte importante. Ori aceste voturi au fost inventate ( dupa bunul meu simt, cea mai probabila varianta ), ori aceste judete au un turism infloritor, dar total in afara legii, nedeclarat, neplatitor de taxe.
Pentru ca sa ai in judete precum Dolj, Mehedinti sau Teleorman un numar de turisti comparabil cu cel din Constanta in plin sezon mi se pare o mare realizare si ar trebui sa compenseze la bugetele locale pentru seceta amarnica din acest an. Apropo de seceta, oare numai mie mi se pare ca guvernul se „face ca ploua” in aceasta privinta si nu ii acorda importanta cuvenita?
Avem o Autoritate Electorala Permanenta a carei treaba chiar asta e, sa mentina actualizate listele respective. Autoritatea e condusa, de ani buni de zile, de o fosta membra PDL, numita de actualul presedinte suspendat. Haideti sa nu dam vina pe actualul guvern ca nu a facut in trei luni ce nu a facut PDL in trei ani si jumatate.
Daca listele electorale ar fi fost actualizate, nu cred ca actualul presedinte suspendat ar mai fi obtinut al doilea mandat in 2009, iar fiica dansului nu ar mai fi fost europarlamentar.
Oameni buni, ușor cu pianul pe scări. Avem instituțiile pe care le merităm, nici mai bune nici mai rele. Când șeful unei instituții nu va fi a lui ăla sau celălalt ci al nostru, al beneficiarilor, alta ar fi problema. Articolul meu este despre prostia generalizată a modelului instituțional românesc, vechi de când lumea, nu de azi de ieri. Nu are legătură cu politica sau politicienii ci cu eficiența. Pe fiecare instituție apare și cuvântul România. Legat de numere, oamenii nu dispar în neant, ei se mută sau mor. Sporul negativ al populației nu este de 18% pentru 10 ani, asta ar fi diferenta între 23 milioane în 2002 și 19 de la recensământ. Cei din Spania, Italia sau Franța, recenzați sau nu, rămân cetățeni di RO. În rest, Pristanda rămâne la putere.
va felicit dl. Cristian ptr. felul in care ginditi. se pot numara romani peste 18 ani doar intr-o zi . eu daca asi fi ministrul de Interne asi face-o intr-o jumatate de ora. am spus 1 zi sa fie mai corect . dar …………………[si aici este un cuvint magic] ….nu se vrea !!! ma intelegeti ?????????? nu se vrea asta ./ simplu . ginditi corect , spuneti adevaruri….dar cam atit . noi nu insemnam si nu contam ptr. ,,ei,,!!! . momentan. dar , va veni si vremea noastra . sper. va salut cu respect !!!