Industria lemnului, extrem de blamată în ultima perioadă, este mai atractivă pentru tinerii din Franţa care vin, an de an, în practică la fabricile MIS Grup, în timp, spre exemplu, elevii care învaţă la Colegiul Silvic „Transilvania” din Năsăud niciodată nu şi-au arătat interesul să facă practică şi să înveţe cum se prelucrează superior lemnul, spune Virginia Farcaş, managerul financiar al grupului de firme.
„Lemnul e o resursă ca oricare alta care trebuie fructificată indiferent de conjunctură, iar în industria asta, regulile uneori vin prea târziu şi atunci bumerangul îl suportă toată lumea. Indiferent cât de blamată este acum industria lemnului, ea reprezintă o resursă ce a dus la dezvoltarea zonei noastre de sute de ani. Mai mult, localnicii au apărat această resursă – pădurea – toate zonele grănicereşti fiind împroprietărite cu păduri, iar preţul plătit a fost unul mare la vremea respectivă. Vorbim de nişte vieţi pierdute pe munţii respectivi unde au fost apărate nişte valori. Ar fi anormal ca această resursă să nu o putem valorifica superior, să nu creăm plus valoare la locul unde creşte ea. Noi spre asta ne-am îndreptat de la început. Valorificăm tot ce ne dă pădurea şi facem asta importând forţă de muncă. În investiţiile pe care noi le-am făcut am adus oameni din străinătate la locurile noastre. Am făcut investiţii mari pentru a prelucra superior resursa. Am avut sprijin, pe parcurs, prin fondurile europene, dar, până la urmă rămâne un efort propriu foarte mare. Suntem la un capăt de judeţ unde suntem vitregiţi de infrastructură şi vrând, nevrând am avut nevoie de forţă de muncă calificată care depăşeşte potenţialul zonei. Am adus să muncească pentru noi nemţi, norvegieni, unguri, austrieci, parte din ei mai vin şi acum periodic pentru unele situaţii punctuale. Mai aducem şi bistriţeni”, a spus Virginia Farcaş.
Având în vedere criza generalizată a forţei de muncă, şcolile profesionale au un rol foarte important.
„Dacă vrem să avem şi producţie, nu doar servicii şi consum, fără şcoli profesionale nu vom reuşi să facem performanţă. Noi facem produse pentru export. Concurentul nostru e neamţul, italianul, norvegianul. Dacă produsele noastre nu se ridică la standardul lor, nu vom avea piaţă, indiferent cum ne numim. În contextul acesta, şi muncitorul nostru trebuie să fie competitiv. Dacă noi nu îl pregătim pentru producţie, fie va pleca, fie vom omorî industria prelucrătoare, indiferent cum se cheamă. La noi se cheamă industria lemnului, la alţii industria metalului. Toţi avem aceleaşi probleme. Nu pot fi doar managerii vinovaţi că productivitatea muncii e slabă. Şi uneori nici pe angajaţi nu îi poţi blama că nu sunt suficienţi de buni să concureze cu cei de afară. E un lanţ unde fiecare trebuie să îşi aducă o contribuţie. Altfel, copiii noştri în continuare vor pleca, produsele noastre vor fi slabe calitativ şi necompetitive. E nevoie de aceste şcoli de meserii”, a adăugat ea.
Aşa se face că, de câţiva ani, MIS Grup are un parteneriat cu o şcoală silvică din Franţa care trimite anual, în fiecare vară, studenţi în practică.
„Vor veni şi vara aceasta. Muncesc cot la cot cu muncitorii noştri. Noi avem parte de o evaluare din partea lor, noi le dăm o evaluare, profesorii care îi însoţesc, la rândul lor fac evaluări, şi per total fiecare are de învăţat câte ceva. Produsul numit absolvent la ei e departe de cel numit absolvent la noi. Aşa cum se ştie, avem Colegiul Silvic Transilvania din Năsăud, avem facultatea de silvicultură de la Braşov care sunt mult mai aproape decât şcolile din Franţa. Nici într-o vară nu am avut studenţi interesaţi să vină în practică, interesaţi să înveţe. Dacă nu îi obligă sistemul, de bună voie nu vin. Şi totuşi francezii vin. Acum vor veni pentru al patrulea an dacă nu mă înşel. Ei vin să înveţe, pentru asta au bugete, toată această practică se face pe banii şcolii franceze, nu pe banii noştri”, a adăugat Virginia Farcaş.
Managerul financiar al grupului de firme MIS a mai spus că nu i se pare rea ideea ca oamenii de afaceri să se implice în înfiinţarea de şcoli profesionale.
„Nu o îmbrăţişez în totalitate pentru că noi plătim impozite şi taxe pentru a primi un produs numit absolvent. Cei care gestionează bugetele trebuie să fie atenţi să ne dea acel produs în parametri. Nu putem face şi şcoală, şi producţie, toate verigile unei industrii. Cred că fiecare dintre noi are deschidere să investească în zona aceasta de resurse umane. Putem aloca fiecare din consumatorii mari bugete pentru a sprijini aceste şcoli, dar iniţiativa trebuie să vină de la Ministerul Educaţiei”, a spus Farcaş.
Virginia Farcaş, care e fiica omului de afaceri Emil Iugan, fondatorul grupului de firme MIS, a participat la dezbaterea organizată de Camera de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud având ca temă femeia antreprenor şi provocările ei.
Elevii francezi vin să facă practică la MIS Grup, deoarece la ei absolvenții sunt angajați pe criterii de competențe. Asta înseamnă, concret, ce știu să execute în domeniul lor de activitate, în timp ce la noi altele sunt regulile de angajare. Din câte am auzit, Colegiul Silvic din Năsăud i-ar fi adus pe elevii francezi la dumneavoastră. Când școala românească va avea mijloacele de transport necesare, vor veni atât elevii, cât și studenții din apropiere ca să vă caute.
„Produsul” de care vorbește dna Farcaș trebuie să fie meseriașul. De absolvenți cu diplomă, dar care nu știu face nimic, nu avem nevoie. Și meseriașul poate fi tâmplar, instalator, electrician, sudor dar și inginer, profesor, economist, etc. Îi plină țara de diplome, dar „meseriași” competenți mai puțini.
Este plină Europa de meseriași competenți proveniți din România. Când ești om politic ori numai politruc cu diplomă, te întrebi și de ce pleacă.
femeie in Franta se lucreaza tot automatizat ca si la Schweighofer si totul trece prin acte si se da cezarului ce e al cezarului,majoritatea sunt operatori ps. nu zilieri .In Franta nu se rad padurile si NU SE POATE FURA totul trece prin acte.Si padurari nu fac constructi
Dacă aș fi școală, i-aș scoate pe toți elevii la plantat, le-aș spune să planteze mult, mult, mai mult decât pot să doboare toți Iuganii și Larionesii la un loc, pe care i-aș invita să taie pentru că este de unde. Pe lângă asta, n-aș aștepta recunoștință de la nimeni. Până la urmă cine i-ar putea fi dator cu ceva școlii?
INTRE DOAMNA DIN POZA SI UN DIZAINER DE HAINE DIN PIELE DE CAPRIOARA!!!!!!!
care vrea sa faca in fiecare an tot mai multe….si mai multe haine!!!!
SI ORICE POLUATOR….INDUSTRIAL
…CU UN DRUJBAR
Voi luati oxigenul viietatile si tot ce are natura ,ce o sa zica strenepotii vostri ,ca bunici au distrus natura si de aceia suntem noi bolnavi.Ei sigur nu o sa mai teie padurile vor fi altfel de oameni.nu o sa taie cinci hectare sa mearga in concediu o saptamina
O scurtă aducere aminte și punere la punct.
Produsul școlii profesionale, tipic , e fratele dânsei, Iugan Octavian.
Care din câte îmi aduc aminte, nu a reușit examenul de admitere în treapta a doua la Liceul Silvic. Pe vremea când Liceul era unul dintre cele 5 în țară.
Și care se pare era un tip cam tot timpul cu mâna pe sus, când unii profesori puneau întrebări, dar tot de atâtea ori scotea câte o perlă istorică sau era fără răspuns odată ce avea cuvântul.
Și dacă era un răspuns din partea lui, era deseori o bâguială fără logică și inteligență..
Ba mai mult era și agresiv , se lua la bătaie cu ceilalți copii, nu o dată a trebuit despărțit.
Acum se pare, dă cu capul în gură pe la licitații.
Bun, în dezvoltarea personală se pare că a intrat și (in)educația de la tata, format la școala meșterilor de partid, se vedea… de atunci că era genul de lingău care juca la nivel psihologic cu interlocutorii -să facem bine comunității etc..
Problema e că în afară de fală, nu prea par că au substanță.
În afară de a cotiza la partid, a umfla conturile (ah da, sunt ahtiați după bani) n-au făcut nimic.
Să judecăm la rece.
Nici măcar o bursă generică la Colegiul Silvic unde Octavian a studiat. Nici o clădire, laborator, echipament subvenționat.
Oamenii care sunt plătiți să lucre, bineînțeles că sunt de pe plan local- cei care sunt plătiți ieftin, nu au altă alternativă…iar cei care vin din exterior vin pentru că sunt în general echipamente produse în exterior.
Ironic, familia Iugan așteaptă ca și Colegiul Silvic să plătească stagiul unor elevi(eventual Ministerul Educației să subvenționeze) sau să lucre de-a moaca voluntariat.
Problema e că decizia aparține acelor familii.
Spune totul despre filozofia lor. Noii stăpâni și milionari ai României.
Să nu spunem că o parte din capitalul lor cu care au demarat și dezvoltat afacerea, a venit pe filiera pocăiților.
Când nu ai nimic de spus mai bine taci din gură.
Singurul atuu pe care l-au avut,a fost și este , prețul ieftin a lemnului plus coruperea administrațiilor silvice locale. Materia primă locală , pădurea care cădea peste ei și oameni slabi.
Când nu o să mai fie, nici ei nu o să mai fie.
„Lemnul e o resursă ca oricare alta care trebuie fructificată indiferent de conjunctură”. Asta o spui tu, care ai taiat padurile ca sa faci bani si sa te lafai… Daca „de sute de ani” se taia padurea asa cum ati taiat-o voi, tu acuma erai casnica…
buna ziua
de ce nu se infiinteaza clase profesionale la Liceul CPL? se cauta in toate domeniile de prelucrarea lemnului meseriasi(de la tapiter,prelucrare lemn ,montaj,finisaj).