Timp de gândire

Ce mai înseamnă sărbătorile

Mai întâi, o goană nebună după cumpărături, aglomeraţie de nedescris prin oraşe şi aprovizionare excesivă cu mâncare, ca şi cum ar veni foametea. Mai înseamnă, mai nou, o sumedenie de videoclipuri făcute de nişte oameni adesea lipsiţi de simţ estetic pe care le distribuie nişte naivi ca şi cum ar fi primit o misiune sacră. Dacă nu dai lumina mai departe, desigur că rămâne universul în întuneric. Şi, nu în ultimul rând, sărbătorile înseamnă alcool, teribilism şi accidente cu victime.

De sărbătorile astea, am încercat să evit supermarketurile, chit că, în general, îmi place să mă amuz studiind mormanele de stupizenii din coşurile fiecăruia. “Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, prostia nu”, zice Umberto Eco. Mi s-a întâmplat totuşi să asist, într-o zi, la minunatul supermarket cu produse proaspete sau fresh cum îi place să-şi spună, la cum învăţa o fătucă să tasteze la casă pe seama a 20-30 de oameni care stăteau la coadă. Întreba la fiecare pătrunjel cum să facă ba pe colega din dreapta, ba pe cea din stânga. Vă daţi seama cam câte întrebări a avut de adresat la câte produse erau în coşul fiecăruia. O tută probabil repetentă pe care nu au vrut-o nici măcar străinii să le facă ordine şi curăţenie în casă. Biata casieră este imaginea a ce a mai rămas în ţara asta: multă, infinită prostie pe care unii o tolerăm pentru că nu avem încotro, iar alţii pentru că suntem buni sau aşa ne place să credem.

Tot de sărbătorile astea am evitat şi bisericile pline până la refuz de oameni care cred că nu eşti creştin dacă nu mergi măcar de Crăciun şi de Paşti la biserică, îmbrăcat cu ceva nou, că aşa spune tradiţia. Mor după tradiţiile astea. E amuzant să ne imaginăm că există undeva un catalog, în ceruri, unde Dumnezeu face prezenţa de Paşti şi de Crăciun. Lipseşti? În iad cu tine! Nu eşti îmbrăcat cu ceva nou de Paşti? Aşişderea. A, să nu uit şi de spovedania dinainte. Şi asta trebuie făcută obligatoriu înainte de Paşti. „Ai furat? Ai minţit?”, te întreabă popa repede, grăbit că mai are o sută la uşă. Şi tu zici „Nu”. Pentru că furtul înseamnă, în percepţia majorităţii, să dai buzna în casa altuia şi să-i iei banii şi lucrurile, iar minciuna de asemenea ceva neapărat brutal. Fiind aşa mare grabă şi nevoie de iertare colectivă înainte de Paşti, nimeni nu are vreme să se gândească la nuanţe, la cum poţi fura din cifre, la cum poţi minţi pur şi simplu prezentând o altfel de realitate, deformată, sau pur şi simplu ascunzând-o de alţii şi poate chiar de tine. Nu spun că toate spovedaniile sunt ca şi ştirile pe scurt şi nici că nu ar fi nevoie de ele. E mare nevoie de descătuşare, de eliberarea gândurilor prizoniere care ne fac adesea mult rău, însă e limpede că suntem foarte departe de ceea ce ar trebui să fie confesiunea sau discuţia sinceră cu un psiholog sau psihoterapeut. La felul în care sunt bifate majoritatea spovedaniilor înainte de Paşti, în opinia mea nu au nicio valoare. E doar pierdere de vreme şi încă o minciună la activ: aceea că eşti curat şi poţi întâmpina Sfintele Paşti privind cumva de sus restul lumii, într-o superiorioritate a curăţeniei pe care singur ţi-ai atribuit-o.

În realitate, adevărata curăţenie o faci când te uiţi adânc în inima ta şi afli cine eşti. E o muncă teribil de grea şi nu o poate face nimeni în afară de tine, niciun preot, nicio haină nouă. E posibil ca acolo, în interiorul plin de cotloane, să dai peste Dumnezeu şi atunci nu vei mai pune deloc preţ pe nicio zumzăială fără rost. Dacă v-aţi uitat aseară la reportajul făcut de Alex Dima la Muntele Athos, probabil că aţi aflat deja asta. S-a vorbit mult şi bine acolo de cât de grea e lupta cu tine însuţi până dai de pace. Nici măcar izolarea de restul lumii nu te ajută prea mult, nici rugăciunile predefinite. Cu atât mai puţin simpla prezenţă la o slujbă.

Un semn pentru mine că oamenii, în marea lor majoritate, nu sunt preocupaţi de călătoria asta interioară, că nu dau de nicio urmă de pace, e agitaţia continuă chiar şi în zile de sărbătoare pe care pretind că le-au aşteptat postind, cu gândul la spiritualitate. Am primit zeci de mesaje video, în fapt aproape acelaşi, de la toţi, oameni buni, cărora le pasă de cât de fericite sunt sărbătorile altora. În realitate, nu pot sta o clipă cu ei înşişi, bucurându-se de pacea lor. Dacă magazinele se închid măcar pentru o zi, ei nu încetează să distribuie, să share-uiască, să posteze fotografii cu ouă, cu cozonaci, cu fericirea din familie, cu tot felul de nefericiri care ar trebui să ne facă să credem exact contrariul.

Şi, ca de obicei, sărbătorile înseamnă excese alimentare, exces de alcool, tineri îngrămădiţi în maşini care gonesc pe şosele şi se opresc în ziduri. Cu toţii caută ceva, iar mulţi chiar reuşesc să găsească, şi anume sfârşitul, adesea la vârste mult prea fragede. Aşa că tot ce-mi mai rămâne să vă spun sunt cuvintele lui Irvin Yalom, psihoterapeut: „Spiritul unui om este construit din opţiunile sale”. Să înţeleagă din asta fiecare ce poate.

8 comentarii

  • Neagu Giuvara despre Ionel Brătianu: Scrie ambasadorul Franței la București în memoriile sale că e mai deștept decât Clemenceau și Ministrul de Externe al Angliei la un loc. Iar Petre Țuțea: Eu nu pot să vorbesc despre acest om decât ridicat în două picioare, atât îi datorăm de mult. Și când te gândești că era doar inginer. Oameni ca ăsta au făcut România Mare. Urmașii celor care i-au exterminat familia ne propun astăzi România Mică. Până la aneantizare.

  • „O tută probabil repetentă pe care nu au vrut-o nici măcar străinii să le facă ordine şi curăţenie în casă.” Fals: În România de astăzi tuta nu poate rămâne repetentă. În cel mai rău caz tuta poate ajunge prim-ministru.

  • Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit de fiecare data sa evit aceste descrieri si am reusit sa fac cat mai mult posibil sa ma feresc de ele. In afara de traiul normal de zi cu zi , in aceasta perioada ma bucur enorm de florile mele de primavara de tot felul din gradina mea. Am si o fixatie; ofer aceste frumuseti tuturor amicilor care vin pe la mine, insotite cu multe povesti tot despre ele. Doamna Cristiana , se poate pana in final daca te straduiesti putin sa ocolesti cu buna stiinta aceste apucaturi de a fi in rand cu lumea nesatula si nefericita. Fericirea este in lucruri mici, aparent neinsemnate. O floare, o excursie,o vizita la prietenii de calitate din copilarie .Restul, toale si ce bagi in gura si mai ales ce scoti din gura nu valoreaza doi bani. HRISTOS a INVIAT !

  • Așa, și ?
    De constatat constată mulți, poate chiar și fata în mod jignitor și nepermis numită ”tută”, dar ce ne facem, care-i soluția ?
    Altfel Gică contra putem fi mulți, dar observația – chiar ascuțită – nu schimbă lumea.

  • Acuma na, casiera este imaginea a ceea ce a ramas.Foarte multa desconsiderare fata de cateva milioane care totusi se straduiesc sa traiasca frumos si la casele lor.Nu inteleg boala asta cu generalizarea, nimic nu mai este individual!
    Si „tută” este acea casiera anume ori sunt toti cei care fac aceasta meserie?Avem foste proprietare de saloane de coafor ajunse directoare AJOFM, pentru ca a cunoscut pe cine trebuia cand trebuia.Acestor gen de reusite le dedicati editoriale.
    Din pacate nu folositi aceaiasi unitate de masura, daca „tuta’ de la caserie se va marita bine, sigur va fi altfel tratata.
    Paștele lor de paște…….

  • Interesant si articolul si comentariu Silviei!
    Dar sunt foarte multa la casele de marcat cam prostute mna!
    Cat despre cele puse politic asta e alta mancare de peste de discutat!
    Trebuie insa sa spun ca articolul; e cam delicat, parca prin supermatket a trecut INVAZIA DE LACUSTE! Acuma sa-i vezi cum rabda dupa PASTE!
    Se va numi postul de dupa paste, bani ciuciu, facturile vin!
    Cateodata ii intelege cateodata nu pe concetatenii mei!
    Insa se stie ca multi din marile magazine nu sunt numai din municipiu!
    Foarte multi vin de pe Bargau, din Dumitra, cepari, etc
    Asa ca nu avem ce face, stam la cozi, si ne facem cruci ce vede si auzim!
    Imi plac foarte mult cei ce vorbesc un MIX de Italiana si Spaniola cu romana sau sunt HALADITI!
    Dna Cristiana e prea blanda cu unii care parca vin din grota, si ne povestesc ce au vazut eu dincolo!
    Rusinica!

  • Noi suntem NOI – fără a cere voie să fim așa de la cineva.
    Va place sau nu, asta e.
    Avem și noi – ca și voi – dreptul la un loc sub soare.
    Și noi ne-am putea mira de prostia voastră – deloc puțină – în alte privințe, din perspectiva noastră.
    Așa că nu vă erijați în judecători a tot și a toate.

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui Toma Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS