Fă-te intelectual, Săndele, ți-o fi zis și mama și bunica, și lumea te va respecta! Ar trebui să-ți spună însă, să nu fii țăran. Și lumea te va respecta!
Dacă intelectual vine de la intelect, atunci există o diferență clară între țăranul-intelectual și intelectualul-țăran.
Asupra acestuia din urmă ne vom opri preț de câteva rânduri, nu de alta, dar nu merită mai mult.
Cine se iluzionează cu ideea că intelectual fiind, nicio pulsiune interioară nu va ieși la suprafață? Niciodată nu se va enerva zgomotos în public, nu va adresa injurii nici măcar în particular, va uita că a învățat vreodată ( printre primele cuvinte de altfel) pe acelea cu p… și nu le va folosi niciodată, nu va fura/minți/înșela în virtutea unor principii morale care, nu-i așa, îl caracterizează pentru simplul fapt că a aderat la statutul de intelectual…va prețui femeia ca dătătoare de viață și mamă eroină…va petrece timpul ascultând doar muzică de calitate, iar emisiunile de televiziune îi vor rămânea străine atâta timp cât Liiceanu sau Pleșu nu vor fi pe-acolo…
Pe principiul lui “câtă luciditate atâta dramă”, gândiți-vă la astea:
Câți intelectuali nu fac crize de gelozie în public, nu devin răzbunători și în caz de vreun divorț nu scot la iveală toate detaliile intime din acea relație?
-Câți intelectuali nu ies cu prietenii la bere unde spun bancuri și-n câte alte contexte în care cuvintele cu p…sunt la ele acasă?
-Câți intelectuali nu își sapă colegii prin minciuni și alte înșelătorii pentru a obține un post mai bun, atunci când doar propriul orgoliu contează?
Câți intelectuali nu consideră femeia inferioară lor și nu sunt misogini?
-Câți intelectuali nu iubesc femeia, ci o consumă, cu privirea măcar, când le răsare într-o fustă, în față?
De ce i-ar fi intelectualului străină condiția de om, care le cunoaște și acceptă ca date pe toate cele de mai sus?
Pentru că te aștepți să se uite la picioarele tale ca oricare altul, dar de la el ai vrea, și speri, să fie capabil s-o facă fără să se vadă de la o poștă. Cu atât mai puțin, să facă remarci publice pe această temă.
Și pentru că, da, a purta șosete albe la costum e o chestie de țăran pentru un intelectual. Dar e cea mai inofensivă.
Andreea Coroian
http://andreeacoroian.blogspot.com
Ai perfecta dreptate…Sunt foarte multi intelectuali-tarani, chiar pot spune prea multi, chiar depasesc numeric celelalte categorii de oameni tarani-intelectuali si intelectuali,dar cel mai deranjant lucru e ca ne privesc de sus fara sa se uite sau sa ia in considerare comportamentul lor inadecvat unui stil „inteligent,elegant si cu bun simt”. . . Fii de „ling-jeleu”.Trist dar advarat.
investiseți …o conjugare noua ? / poa’ una din variantele urmatoare: aţi investit; investirăţi; investiserăţi; veţi fi investit s.a.m.d. In rest nu stiu ( despre ) ce mai scrie in articol – nu ma bag.
într-adevăr, forma verbală a lui a investi-perfect simplu, pers a II a pl este „investirăți”. Cumva mi-a scăpat, dar asta nu e o scuză.
Cine nu munceste nu greseste. Mesajul e important.
Am reusit 🙂 sa parcurg tot articolul acordandu-i, in avans !, credit. Deceptie – este atat de concentrat pe cativa indivizi incat se poate potrivi oricarei categorii sociale. Nu are dram de evaluare sanatoasa. Adica o constructie sustinuta. Mai saptamanile trecute, o colega de redactie a domnisoarei Andreea C. scria un articol asemanator ca fond si forma. Sustinuta efervescent si de omul ei.
Pe scurt: teoria de fata este una particulara, periculos de speculativa, pripita si nicidecum una generala. Acest tip de demers duce la auto-sanctionarea autorului/autoarei si decredibilizarea lui/ei pe viitor.
P.S.1 Atentie la neatentie, Cristiana ! Frecvent, in raport si in contact cu secolul 21, multe din expresiile celebre de peste timp se schimba, isi pierd sau isi castiga reversabilitatea ori, socant, isi ratacesc farmecul, sensul, directia, forma si publicul tinta.
Adeseori, spulberand ultimele sperante, se anuleaza.
” Mai bine niciodata decat mai tarziu „- sa zicem.
P.S.2 Pe de alta parte a discutiei, nu ar fi rau sa te apleci, draga Andreea, peste legendele urbane in care s-au imbracat de-a lungul timpului ( doar ) cei doi intelectuali de care amintesti. Si pe care, imi dai impresia, ii recomanzi subtil drept exemple pozitive. Paradoxal, unul a fost ( mai este ? ) dezinhibat iar celalalt plin de neimpliniri. Te las sa-i descoperi.
P.S.3 Marturisesc, sincer, ca trec cu vederea trecutul si multe din carentele fizice plus de caracter ale unor persoane care, cu masura experientelor proprii, ma binedispun si modifica, in pasi fericiti, etaloanele cu care operez in stil gratuit. Sau viata li se incheie cu o morala ce, ulterior, da motive de reflectie si reflexie.
P.S. 4 Impardonabil, cateva aprecieri, sunt trageri la tema devenind tipice lui S. Freud. Vorba lui Ludwig Wittgenstein – daca nu ar fi existat, macar !, teoriile neuropsihiatrului cu pricina si am fi fost mult mai usurati. Psihologii n-ar fi avut de unde sa se inspire atunci cand iau bani pentru consultatii.
Domnisoara Andreea Coroian a scris acest text pe blogul dansei, iar noi l-am preluat cu acceptul ei. Nu face parte dintr-o anumita redactie. Este studenta si concentrata acum pe pregatirea ei profesionala. Are dreptul ca orice om sa spuna ce gandeste, iar noi avem dreptul sa fim sau sa nu fim de acord cu ea.
Pe de alta parte, sunt de acord ca lucrurile se schimba, dar la fel de acord si cu faptul ca, de fapt, se schimba perceptia noastra asupra lor mai mult decat ele insele.
V-as propune, cu drag, sa va expuneti criticilor la fel cum a facut si Andreea. Timp Online va sta la dispozitie si va gazduieste opiniile. As fi incantata daca v-ar placea provocarea. Singura mea cerinta este sa semnati si sa va asumati textele. Multumesc
Doar pentru că Timponline propune o invitație la dialog, idee la care am subscris dându-mi acordul să se preia articole de pe blog aici, o să mai ofer un răspuns.
Articolul a fost declanșat de o experiență pe care a trăit-o intens o prietenă bună la un colocviu național de Literatură Română, întâmplare la care am asistat cu ochi critic. Nu se face referire la niciun intelectual din orășelul nostru mic în care ajung atât de rar încât am pierdut legătura cu el.Dacă ați identificat referire la cineva, asta nu face decât să demonstreze că ceea ce expun acolo este cu adevărat o tipologie.
Spre deosebire de alții care se ascund în spatele unor formulări care nu spun nimic decât autorului atât de incifrate sunt ( nu știu de ce mai fac obiectul unor comentarii), nu am nicio problemă să numesc persoanele la care mă refer, atunci când mă refer la cineva anume. Sunt prea tânără și prea înafara oricărui cerc de interese, ca să am ceva de pierdut făcând-o.
P.S. Unul și bun: Dacă doreați să îmi comunicați ceva și v-ați incifrat mesajul doar pentru că într-un mediu public, folosiți adresa mea de e-mail pentru a pune lucrurile într-o lumină clară. Altfel, cred că nu aveați nimic de spus.
Nu vreau sa dau cu maceta in „macete”, dar, daca tot e sa fim critici, ii dau cu „reversabilitatea” in cap autorului/ autoarei comentariilor cam ireverentioase de mai sus la adresa d-soarei.
Daca mai vrea, ii propun sa ne combatem in particular, in termeni vernaculari, cu sabiile scoase la ceas vesperal. Vorba unui ilustru: This visage, no mere veneer of vanity, is a vestige of the vox populi, now vacant, vanished. However, this valorous visitation of a by-gone vexation, stands vivified and has vowed to vanquish these venal and virulent vermin van-guarding vice and vouchsafing the violently vicious and voracious violation of volition.The only verdict is vengeance; a vendetta, held as a votive, not in vain, for the value and veracity of such shall one day vindicate the vigilant and the virtuous. Verily, this vichyssoise of verbiage veers most verbose…
Secventele tip cliseu, unele ne-justificari ingenioase iar altele vagi grimase puerile, care formeaza opinia dumneavoastra se regasesc lesne in paginile efervescentei carti ” Ghidul nesimtitului ” pastorita de Radu Paraschivescu.
Aici ele par stationari inutile pe stari de fapt neconvingatoare.
Legat de codul in care presupuneti ca mi-am transmis comentariul tin sa va contrazic ca el ar exista cu adevarat.
Nu ma intereseaza genul de performanta fara scop, dialogul in limbaj dublu, usor interpretabil sau cu intentii subliminale.
Printre altele, a fost vorba de articolul Veronicai Petrut din observatorulbn.ro, intitulat – foarte asemanator cu al dumneavoastra – ” Toparlanul intelectual „, si de sotul permanent iritat al acesteia.
Trag nadejde ca mediul incarcat de irascibilitate sa nu-si puna amprenta pe cei care strabat redactia cardinalului.
Mai aminteam acolo de tineretea scandaloasa si plina de pasiune / dar nu de condamnat / consumata de Andrei Plesu.
Punctam faptul ca, inainte de a-l traduce, lui Gabriel Liiceanu i s-a sugerat sa-l si citeasca pe Martin Heidegger.
L-a tulburat si-l urmareste teribil acest repros public.
Diverse detalii si multe altele trebuie sa va comprime insistenta cu care dati verdicte.
Pana la urma e viata lor.
Constatarile usoare nu trebuie sa fie viciate de rezistenta cu care le aparati.
Ele se evapora si pot suferi transformari ciudate de-a lungul timpului.
Nesiguranta unora nu este rezultatul influentei celor din jur ori a mediului in care se manifesta.
Nu am inteles de ce n-alegeti ca subiect partea frumoasa intalnita la intelectuali lasand la o parte carentele de care toti suntem plini si, pe deasupra, satui.
Ca sa va desavarsiti nu aveti de nevoie decat sa deveniti autodidacta.
Vom prezenta garantii suficiente atunci cand ne apucam de scris dupa ce am terminat de citit.
Dar nu link-uri :O).
Ma indoiesc ca aveti o experienta practica suficienta si necesara pentru intretinerea tipologiei propuse.
Rezultatul stradaniei, in plan sincer si nevinovat, poate fi afectat neplacut din acest motiv.
Desigur – nu va pretinde nimeni sa ma luati in seama.
Asa e mai simplu – nu trebuie sa-mi retrag cuvintele :O).
Ma tin spontan si nevinovat.
Dar tacerea consimtitoare nu e scuzabila si nici nu cred ca tineti mortis la vreun compliment :O)
De un singur lucru sunt sigur: atmosfera viciata regasita in jurul celor tineri, corespondentele nefinalizate, vanitatea, ipocrizia si confuzia sunt generate de complexe si urmate automat de prejudecati.
E o alta discutie si un demers pretentios.
P.S. Doamna Cristiana Sabau – nu renunt la uniforma anonima pentru ca microscopia atomica, practicata de unii pana la despicarea dureroasa a atomului ( sa nu zic pana in stra-fund ) si incriminarile constante vor conduce la intensificarea violentei verbale ( instaurata si certificata ).
Din pacate si la consumarea ideilor provocatoare.
Zat – pentru un A ( de la arici pogonici ) caraghios dar inflamat in pur stil caragialian: ” Cum le zici dumneata, bibicule, / de pe internet / mai rar ! ” ( ii recomand o V-espasiana – cu caldura / adica in miezul verii / ).
Sa dai lectii despre mai mult ca perfect mi se pare cel putin penibil cand tu insuti/ insati inventezi termeni cum e „reversabilitatea”, pe care acum il bagi sub presul betiei de cuvinte. Citatul era pentru cunoscatori (tot dintr-un mare anonim, cum tii sa ramai) si iti punea in oglinda deranjantul verbiaj, deloc cavaleresc, ce te caracterizeaza intr-o argumentatie cam fara miza. Sincer, discursul iti este prolix si pe alocuri frizeaza purismul unui anahoret al vocabularului livresc. Daca tot faci trimitere la Liiceanu si Plesu, te tine sa le atragi si lor atentia cand le mai scapa pedala chiar la mai mult ca perfectul pe care te-ai trezit sa i-l reprosezi d-soarei? Spune unui sudist ca nu e corect ”noi mancasem”, ci „noi mancaseram”, si o sa te manance instant cu dreptatea lingvistica in mana.
In plus, Andreea a recunoscut scaparea, dar vad ca ai continuat sa o lapidezi, in speranta nedisimulata ca o vei face sa regrete iesirea din granitele blogului in spatiul unde unii dau cu macete. Sau erau machete?
P.S.: Daca tot V e de baza, vezi ca mai ai de luptat cu punctuatia. Cu Virgula iti recomand chiar lupte libere!
Nu vreau sa fac pe intelectualul, insa Andreea…o mica intrebare( cu toate ca stiu ca in Codul bunelor maniere nu se face asa ceva) te intreb :”Cati anishoricei ai matale?”De ce?Intrucat simt in ceea ce scrii o imberbitate inocenta, un intrisec trist si secatuit de iubiri trecute. Don’t cry..baby!Iti jur ca atunci cand vei intalni pe acel cineva…toate trairile acestea ti se vor parea haioase, hilare chiar patetice pe alocuri.No offence, just a piece of advice!Priveste dincolo de nori, iar…de acolo de sus…copacii ti se vor parea niste miniaturi superbe!
Irinel , m-ai spart ! !? 🙁
Oho, ho, ho domnu’ Rad! Pe cand memoriile 😉 ?
Pentru confortul meu, nu-mi pun mintea cu un oxiur crescut in singuratatea maronie.
Cu cat ii dai mai mare atentie, cu atat te va cerceta mai mult.
E tot ce mai poti? La asta se rezuma dezbaterea cand esti dovedit ca PAMPAS? Profita la maxim, pana nu se prinde cineva ca trebuie sa te modereze. 😀
Daca ai problema de confort descrisa, cauta un proctolog. Oricum, in ce priveste limba romana, ai infrant!
Andreea Coroian e de decor sau zice ceva si ea, acolo…
Ce ma distreaza pe mine cel mai mult sunt comentarile la adresa domnisoarei Coroian si mai putin a textului in sine, pana la urma ce-i de inteles, criticam persoana sau articolul?
Pe *pulimociionline* il inteleg / e partenerul Andreei.
De viata, de drum, de camera etc.
Pe Andreea nu o simpatizez ( si nici nu o citesc =pe= mai departe ) pana nu spune ” vocabularului ” si nu ” la vocabular” – doar se prezinta viitoare profesoara de romana…
Un astfel de dezmat lingvistic e o periculoasa forma de atac pseudojurnalistic.
Whatever…
Limbricilor intelectuali bistriteni etalonati diform / neimplinitii profesori de matematicacare predau intr-un liceu de muzica plombandu-si etichete de cavaler bizar crescut in credinta bizantina (sic !) / controlori virtuali si fara substanta / adeptii schimnici ai unui pedelism activ, cu iz razbunator si, pe alocuri, mocanesc, deturnat din ideologiile feudalismului / cramponati intr-o virgula a V-ului consistent din filmele cu eroi uitati prin sertarele categoriei B / transpirati utopici ai reperelor cumplite agresiv-pasive / cititori in diagonala ori printre randuri / le reamintesc evenimentul secolului XXI: limba romana e vie si in continua transformare.
Ar trebui stimulata, intretinuta si cultivata (auto)protectia impotriva acestor nocivi si molipsitori hibrizi post-1990, lipsiti complet de exercitiul dialogului.
Cu un caracter orientat spre autoflagelare si martirizare exclusive.
La o mancarime avansata, antibioticul primitiv si practic e hartia igienica.
P.S. E o stiinta sau o sansa ca toti sa avem un flor mai mare si unul mai mic ?
P.S. 2 Pot fi trezit din somn pentru orice tip de confruntare…