Ioan Gaftone: Năsăudenii și bătălia de la Arcole. Avem vocația fundăturii

În 15 noiembrie se împlinesc 219 ani de la bătălia de la Arcole. Grănicerii năsăudeni erau cătane imperiale și în contextul geopolitic generat de Revoluția Franceză au avut de înfruntat în nordul Italiei pe generalul Napoleon. Această bătălie le-a oferit năsăudenilor o vizibilitate europeană. În istorie sunt victorii care te umilesc și înfrângeri care te înalță. Grănicerii năsăudeni au fost învinși cu greu de Napoleon, dar aprecierile viitorului împărat despre felul în care s-au bătut i-a înălțat pe soclul gloriei eterne.

Năsăudenii și podul de la Arcole s-au constituit în simbolul vitejiei, curajului și al calităților morale greu de atins. Monumentul înălțat de francezi, la Arcole, pe malul râului Alpone, de peste 200 de ani vestește trecătorilor calitățile de luptători ale năsăudenilor. Faptele lor s-au constituit în pilde și îndemnuri pentru toți cei care în fuga timpului s-au oprit și au luat act despre vitejia lor. Grănicerii năsăudeni erau atunci actori în ecuația de putere a Europei. Urmașii lor din Brigadă 81 Mecanizată de azi, păstrând vie amprenta genetică, sunt actori în ecuația de putere a lumii noastre. În 1996, după 200 de ani de la data bătăliei, francezii au organizat la Arcole împreună cu italienii o ceremonie militară în cinstea victoriei obținută atât de greu. Românii nu au participat pentru că nu știm să ne cinstim faptele de arme și să ne  punem în evidența conduitele exemplare din împrejurări excepționale.

Uităm prea ușor că dincolo de vestoanele austriece băteau inimile românilor încorporați din dorința de libertate. Nu știm să ne asumăm gesturile europene ale înaintașilor, nu ne identificăm cu faptele lor înălțătoare preferând umilința și mlaștina scandalurilor interne. Avem vocația fundăturii. Ridicăm de fund pe toți străinii, ne căciulim în față lor, le înălțăm monumente, le organizăm sărbători, iar peste faptele glorioase ale înaintașilor noștri apăsăm lespedea grea a uitării, ignoranței și a nepăsării.

Ca ardelean, urmaș de grănicer și educat în liceul grănicerilor, în atmosfera și disciplina năsăudeană, mă simt dator să îndepărtez praful de pe mormintele uitate și necunoscute ale grănicerilor de la Arcole. Îmi lipesc sufletul de acest loc cu gândul de a primi dojana blândă a lor pentru faptul că i-am uitat. Mă simt mândru de moștenirea pe care mi-au lăsat-o. Militarii din județul nostru sunt descendenții profesionali și purtătorii de tradiție a faptelor de arme săvârșite de năsăudeni la Arcole. Generalii care s-au împotrivit lui Napoleon la Arcole erau tot ardeleni. Generalul Alvinczi era din Vințu de jos, iar generalul von Melas  era din Sighișoara. Virtuțile românilor și ale dacilor constituie fondul nostru genetic și avem dovada vie  că militarii de azi ai Bg. 81 Mc. le-au făcut cunoscute în cealaltă parte a lumii, în teatrele de operații din Asia. Orașul Năsăud ar face bine dacă s-ar înfrăți cu localitatea italiană Arcole. Ar fi și mai bine dacă, anual, de Ziua Eroilor o delegație a comunelor grănicerești  s-ar deplasa la Arcole și împreună cu urmașii grănicerilor care lucrează în nordul Italiei ar arăta lumii cine suntem. Nu ar fi decât educativ dacă o stradă din Năsăud ar primi numele Arcole, iar o replică a monumentului înălțat de Napoleon pe locul bătăliei ar fi dezvelită în orașul Năsăud, transmițând din generație în generație faptele mărețe ale înaintașilor, săvârșite din dorință de libertate. Numai așa viitoarele generații din comunele grănicerești vor fi însuflețite și înflăcărate de exemplul înaintașilor. Numai așa vor trăi sentimentele mândriei și demnității, atât de necesare în contextul vieții de azi și de mâine.

Ioan Gaftone, consilier județean