Actualitate

Ioan Țintean: Bistriţa şi Biserica Evanghelică şi-au legat destinele într-un mod fără echivoc

Prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud, Ioan Țintean, a menţionat că ”destinul Bistriţei a fost să fie aidoma celorlalte burguri construite de saşi în Evul Mediu, şi anume acela de a-şi păstra frumoasa moştenire şi a construi în jurul acesteia”: ”De-a lungul timpului, Biserica Evanghelică a devenit un catalizator local, adunând energiile pozitive ale bistriţenilor, care au ajuns să o iubească”.

”Înainte de toate, salut prezenţa la Bistriţa, a tuturor partenerilor noştri din oraşele înfrăţite, oaspeţi dragi, care an de an ne arată respectul pe care ni-l poartă, fiindu-ne alături în cea mai importantă zi a urbei noastre, când sărbătorim Zilele municipiului Bistriţa.

De asemenea, doresc să le adresez un bun-venit acasă saşilor care au revenit pe meleagurile lor natale, pentru a se bucura de cele două mari momente pe care le celebrăm astăzi, Zilele municipiului Bistriţa, precum şi aniversarea a 450 de ani de la sfinţirea Bisericii Evanghelice, cu cel mai înalt turn din ţară.

Asocierea celor două evenimente nu este deloc una întâmplătoare, pentru că Bistriţa şi Biserica Evanghelică şi-au legat destinele într-un mod fără echivoc. Destinul Bistriţei a fost să fie aidoma celorlalte burguri construite de saşi în Evul Mediu, şi anume acela de a-şi păstra frumoasa moştenire şi a construi în jurul acesteia, întregind şi făcând, astfel, să strălucescă salba celor şapte cetăţi, aşa-zisele Siebenbürgen.

Constatăm, cu satisfacţie, asumarea afectivă a Bisericii pe care o celebrăm, de către toţi cetăţenii oraşului. În urma acestei asumări, Biserica Evanghelică, greu încercată, ni se prezintă acum la fel de frumoasă, poate, ca în prima ei zi de existenţă. De-a lungul timpului, aceasta a devenit un catalizator local, adunând energiile pozitive ale bistriţenilor, care au ajuns să o iubească.

Rememorând nefericitul eveniment din 11 iunie 2008, nu pot să nu vă împărtăşesc din emoţia încercată atunci când i-am văzut pe localnicii care au făcut scut în jurul bisericii lor plângând, văzându-şi simbolul în flăcări. Ceea ce a urmat a fost un exemplu de solidaritate demn de urmat, dovedind că oamenii, indiferent de naţionalitate sau apartenenţă religioasă, îşi respectă moştenirea istorică, fiind capabili să-şi unească eforturile pentru a ajuta la reconstrucţia bisericii lor, atât de dragi. Prin grija faţă de patrimoniul săsesc, nu am făcut decât să demonstrăm că aparţinem Europei, acel spaţiu multicultural în care respectul faţă de istorie, concitadini şi diversitate, creează o atmosferă prietenoasă, aşa cum găsim astăzi şi la Bistriţa.

Închei, dorindu-le saşilor reîntorşi acasă să retrăiască ceva din farmecul copilăriei şi adolescenţei lor, în timp ce vor străbate străzile minunatului nostru burg şi vor respira miresmele de altădată, iar bistriţenilor le doresc să se bucure de oraşul lor frumos şi să profite din plin de cele trei zile de sărbătoare.

La mulţi ani, Bistriţa, La mulţi ani, bistriţeni!”

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.