Biblioteca Județeană ”George Coșbuc” a găzduit luni seara lansarea cărții ”Istorii neștiute, istorii uitate” scrisă de Mircea Gelu Buta, o carte care adună între coperțile ei informații interesante despre locurile în care trăim, dar și fotografii de colecție.
La eveniment a participat primarul municipiului, Ioan Turc, membrii Clubului Rotary Bistrița și numeroase alte personalități locale.
”Pe copertă este Regele Mihai, la Bistrița, în 1997. Are un plasture pe mână. În casa unde a fost cazat se stricase clanța și l-am găsit reparând-o și s-a lovit la mână și și-a pus un plasture. Volumul de față pleacă de la întâmplări pe care le-am trăit. Am încercat să reconstruiesc trecutul fără ură, fără părtinire, cu respectarea adevărului istoric tocmai pentru a putea să clădim o lume frumoasă în viitor. Mulți sunt eroi, fiecare țară, fiecare neam are eroii săi. S-au scris cântece, s-au ridicat monumente, poate nu câte am fi vrut noi, iar povestea lor este chiar subiectul acestui volum”, a spus dr. Buta.
În primul capitol, autorul a abordat tema prezenței la Bistrița a lui Petru Rareș, cel care a ”protejat” cu familia sa, cu tatăl lui Ștefan cel Mare, timp de aproape 100 de ani această parte a Ardealului.
”Acestei familii i se datorează intrarea religiei ortodoxe în zona noastră. Au fost timpuri în care oștenii Moldovei care au trecut peste munți“, a relatat Mircea Gelu Buta care a avut ideea amplasării unei statui a lui Petru Rareș în piața care îi poartă numele.
Alt capitol este dedicat generalului Basta care a asediat Cetatea Bistriței. În baza unui acord cu generalul, secuii au părăsit cetatea, dar au fost atacați și omorâți cu toții. În amintirea lor, comunitatea maghiară a ridicat un monument în Cimitirul Evanghelic, iar în 24 februarie, an de an, îi comemorează.
Alt episod pe care îl putem regăsi în carte este execuția a o sută de bucovineni la Bistrița.
”Colonelul Fisher – austriac – care conducea Jandarmeria din Bucovina a fost cel care a dispus uciderea lor. Are un monument impunător în Austria. În perioada lui, un lot de 100 de români bucovineni sunt aduși în spatele frontului, la Bistrița, și executați. Au fost cazați în școala generală de pe Odobescu de unde i-au evacuat pe elevi. Bucovinenii au fost executați pe Valea Căstăilor, unde e Rombat, alt loc de execuție este Spitalul TBC de pe Valea Ghinzii. De aceea am făcut acolo o biserică”, a mai relatat Mircea Gelu Buta.
În carte se amintește și despre monumentul ridicat în cimitirul militar din Pasul Rotunda, unde își dorm somnul de veci militari din toate armatele care au trecut pe acolo, gardieni și prizonieri totodată: ”Moartea te unește. E excepțional ce este acolo. Vă propun să mergeți la Rotunda, e o zonă frumoasă, și o mică bisericuță”.
De asemenea, dr. Buta îl prezintă în carte și Laurențiu Onea care a semnat actul Unirii. ”Era un avocat din Sângeorz-Băi, avea acolo o vilă. Avea și la București un imobil care i s-a confiscat și a murit în pivnița lui”.
În anii nazismului, Bistrița a fost ”legată la ochi”, a mai spus autorul: ”La Liceul Liviu Rebreanu erau parade naziste, a mai fost și deportarea evreilor, o realitate, martirii bârgăuani, exodul unei părți a populației din Bistrița care a fost nazistă, îl mai vedeți într-o fotografie și pe primul maior rus care a condus orașul. Iată-l pe stadion: masele sunt cu tine când ești puternic, apoi te lasă. Este o realitate”.
În ce privește faptul că la Dealul Negru s-a semnat actul de retragere a trupelor rusești, autorul a descoperit că acesta este un mit, actul cu pricina fiind semnat la București.
”La Dealul Negru, Nikita Hrușciov a fost adus la o vânătoare, drept recompensă. Am și citit o carte că Nikita e de-al nu știu cui din Ruștior, dar nici vorbă despre așa ceva. E adevărat însă că i-a plăcut vinul Steininger”, a mai spus dr. Buta.
Tot în acest volum găsim informații interesante despre ultima vizită din 1989 a lui Nicolae Ceaușescu la Bistrița, perioadă în care stadionul era în reparații.
”Se turnase tribuna, se închisese potcoava și se jucau meciurile la Năsăud. Forțați de situație, au deschis stadionul să îl primească pe Nicolae Ceaușescu, dar tribuna nu era întărită și, din această cauză, e covățită pentru că s-a pus o supragreutate pe ceva neconsolidat”, a explicat autorul, care a mai scris în carte și despre cele două vizite ale familiei regale în județ din 1997 și 2007.
”Pentru vizita din 1997, primarul de atunci al Bistriței, Pavel Popescu, secretarul municipiului din vremea aceea, Mica Oprea, și fostul consilier al primarului Traian Săsărman sunt cei care au mers la Versoix să-l invite. Era perioada în care țara era condusă de Convenția Democrată”, a explicat el.
A doua oară când Regele Mihai I a vizitat județul a venit și cu membrii familiei regale.
În ultimul capitol, autorul tratează evenimentul canonizării sfinților martiri năsăudeni.
La evenimentul de lansare a cărții a participat și primarul Bistriței, Ioan Turc.
”Nu am ascuns niciodată că îl apreciez și îl admir pe domnul doctor Mircea Gelu Buta. Reprezintă o parte consistentă a realității culturale a comunității noastre. (…) Această carte este un efort de recuperare a memoriei noastre comune. Se vede o muncă asiduă pe care domnul dr. Mircea Gelu Buta a făcut-o”, a spus primarul Ioan Turc.
Despre volumul ”Istorii neștiute, istorii uitate” a vorbit și preotul Ioan Pintea.
”Cartea este surprinzătoare. Are câteva capitole care m-au interesat foarte mult. E vorba de Petru Rareș, apărător al moștenirii bizantine, un capitol pe care îl știm poate nu foarte bine, iar autorul reușește să ne aducă în față documente, mărturii despre legătura lui Petru Rareș cu Bistrița și nu numai, un capitol dedicat ororilor Primului Război Mondial, dar și unul dedicat cimitirului militar de la Rotunda unde, prin grija lui Mircea Gelu Buta, s-a ridicat un monument, ne vorbește și despre Laurențiu Oanea, notarul Unirii de la Alba Iulia, despre vânătorile prezidențiale de la Dealul Negru, despre vizita Regelui Mihai și a Reginei Ana în nordul Ardealului, un alt capitol important: Martirii năsăudeni, etc. E o carte de istorie nu numai locală, ci cu repere naționale. Sunt și multe fotografii cunoscute, mai puțin cunoscute sau absolut inedite”, a spus managerul Bibliotecii Județene ”George Coșbuc”.
Tot cu acest prilej a fost prezentat și volumul ”In honorem Mircea Gelu Buta”.
Uite ca maestrul este mare filozof si mai pune de cate-o lansare de carte. Face foarte bine si asta se vede limpede. Pacat ca a manageriat atat de slab spitalul, dar cat de bine ca acum spitalul arata a spital nu a wc. Totusi, se pare ca preotii sunt mai presus decat orice categorie sociala incat ii vedem peste tot, imbracati in straie preotesti. O fi facut festanie?
Un om sănătos la cap s-ar întreba cu o persoana poate și are timp sa scrie 100 de cărți!???!!! Nu vorbesc de conținut pentru ca din punctul meu de vedere conținutul nu poate fi decât unul extreme de slab!
Vânătoarea cu Hrusciov și Gheorghiu Dej a fost la cabana Aluneasa nu la. Dealul Negru. Acolo la Aluneasa nu a fost semnat documentul de plecare a Armatei Roșii din RPR dar Hrusciov a promis retragerea. Vinul Steiniger original este din Viisoara restul făcătură. Toată producția a fost dată și dusa în Rusia timp de mai mulți ani până a fost Hrusciov la putere. Pe vremea aia la Dealul Negru nu era aproape nimic construit. Armata Roșie a plecat din România cu ajutorul vinului Steiniger, vin al sașilor din Viisoara, vin de piatră un loc cu un microclimat și condiții de sol deosebite. Ăsta este adevărul!
„Desigur…. Ştefan cel Mare şi‑a coordonat uneori acţiunile diplomatice, politice şi militare cu cele ale Regatului Ungariei, ale Veneţiei sau ale Sfântului Scaun, însă eforturile sale antiotomane au însumat doar 13 ani (1473–1486) din îndelungata sa domnie de 47 de ani. Adesea se trece cu vederea, mai mult sau mai puţin intenţionat, că domnul Moldovei a fost aliat cu sultanul Imperiului Otoman, ajutându‑se reciproc în diverse acţiuni militare. Altminteri, tocmai această colaborare moldo otomană a dus la „războiul sfânt“ din toamna anului 1497, în timpul căruia Jan Olbracht, regele jagiellon al Poloniei, a încercat să‑l înlocuiască pe Ştefan cel Mare cu Sigismund Jagiello, fratele său, pentru a atrage potenţialul militar al Moldovei în lupta pentru recuperarea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă din mâinile otomanilor.” Liviu Cîmpeanu despre „Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului 1497“ la Cluj. Dr. Liviu Cîmpeanu este absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2006). În cadrul aceleiaşi instituţii a absolvit masteratul cu specializarea: „Studii Medievale Central-Europene” (2007) şi a obţinut titlul de doctor în urma susţinerii tezei „Universitatea Saxonă din Transilvania şi districtele româneşti aflate sub jurisdicţia ei în Evul Mediu şi Epoca Modernă” (2011).
„Pe 12 iulie 1475, a fost semnat tratatul prin care Ştefan îl recunoştea drept suzeran pe regele Ungariei. Acesta se obliga să-i ajute pe moldoveni mai ales în cazul unui atac otoman. De cealaltă parte Ştefan cel Mare se obliga să acorde ajutor coroanei maghiare împotriva oricărui duşman, mai puţin împotria polonezilor. La fel ca şi în cazul Poloniei, Ungaria s-a achitat prea puţin de obligaţii faţă de Ştefan cel Mare. Ajutorul militar, dat la Vaslui de exemplu, a fost şi în cazul Ungariei infim. În 1489, Matei Corvin trecea în stăpânirea Moldovei, Ciceul şi Cetatea de Albă, ambele din Transilvania.”
„Petru Rareș profită de situație pentru a redobândi tronul Moldovei cu sprijin otoman și în 1541 familia domnească părăsește Ciceul. Pentru cetate, însă, sfârșitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, dieta dispune demantelarea acesteia în 1544”
1544-1489 = 55 diferența până la 100 se completează pe bonul fiscal și se bagă în buzunarul halatului
Ce stiti voi pigmeilor cata informatie de valoare se prezinta in cartile lui MIRCEA GELU BUTA un adevarat bistritean care isi iubeste nespus orasul in care s-a nascut.
Mai avem nevoie si de carte intr-o lume globalista lacoma si proasta.
Lumea buna si dornica de informatie, istorie si adevar a fost prezenta in numar mare.
Felicitati draga MIRCEA BUTA !
Cum de în timp ce acuzi pe alții de lăcomie, nu vezi ca tocmai persoana pe care o lauzi e chiar simbolul lăcomiei, domnule Bălan?
Iar în ceea ce privește dragostea de urbe, mai mult o iubește unul care o curata, o matura dimineața decât unul care face blocuri pe centura în sensul giratoriu.
Oricum ii doresc maestrului sa ajungă ani mulți, sa apuce sa primească tot ce a oferit bolnavilor cât a fost medic și director! Binecuvântările mamelor sa îl ajungă!
O carte necesara si atractiva insa m-am frecat la ochi citind ca, potrivit distunsului domn doctor Buta, din Bistrita a fost evacuata doar populatia cu simpatii naziste. Este oare o eroare de transcriere sau vorbire? Realitatea istorica asupra careia exista un banal consens este ca a fost evacuata intreaga populatie, cu exceptii rarisime. Las aici o sursa care nu ia timp de citit, caci altfel este un raft de carti si studii. Tragedia imbratisarii nazismului de catre o parte a sasilor nostri este imensa, la fel de imensa ca tragedia imbratisarii legionarismului si proiectului genocidar antonescian de catre populatia romana din Romania ramasa neocupata. Au fost ani rusinosi in Europa si insinuarea ca sasii bistriteni erau niste nazisti in masa este bazata pe umori nationaliste nu pe fapte, umori care explica pana la urma putina apetenta de a valoriza interculturalitatea spatiului in care ne aflam. Voi citi cu interes cartea si voi reveni. Sunt convins ca are virtutile ei. https://www.academia.edu/5315092/Tragicul_destin_al_sa%C5%9Filor_din_jude%C5%A3ul_Bistri%C5%A3a-N%C4%83s%C4%83ud_la_sf%C3%A2r%C5%9Fitul_celui_de-al_doilea_r%C4%83zboi_mondial_%C5%9Fi_%C3%AEn_anii_comunismului
Multumesc pentru acesta remarca.
Evident, scaparea respectiva poate sa ne faca sa credem ca toti sasii au imbratisat nazismul si ca atare au primit o pedeapsa. Lucru ridicol, de altfel.
Va propun si eu un material deosebit, lucrarea „Punct crucial in Ardealul de Nord”, publicata dupa teza de doctorat al regretatului Alexandru Pintelei si intregita de reputatul istoric originar din Livezile, Horst Gobbel.
Lucrarea poate fi consultata la sediul Forumului Democrat German de pe Bulevardul Republicii.
In 1940 anul infiintari grupului etnic german sub conducerea lui Andeas Schmidt ,ginere de ofiter nazist cu grad inalt la Berlin,comunitatea germana din Romania confor statisticilor numara in jur de 740.000 de persoane.Grupul etnic german avea in jur de 500.000 de membri ,deci o mica parte.
Si Romania a avut 4 milioane de membri PCR.
Si daca nu ma insel, Romania a fost aliata Germaniei Naziste pana in 44.
Putem trage ceva concluzii de aici?
Incercati sa mai cititi despre Grupul etnic german, pentru a vedea cum statea realitatea.
PCR a avut 4,8 milioane de membri.Astia cam 3 milioane au fost oportunisti ,restul beneficiari directi ai calitatii de membru pcr.Printre acestia au fost si destui etnici germani ,avand membri in comitetul central ,ministri,primi secretari de judet ,primari.Comunistii romani au avut influenta nefasta asupra Romaniei.Nazistii germani au distrus un continent si in urma razboiului declansat de ei au rezultat vreo 60 de milioane de morti,plus executii in masa a evreilor,si ale altor grupuri etnice.Asa ca ,,realizarile” glorioase in numele ideologiei ale unora sunt net superioare .Ce concluzii se pot trage de aici?In rest de zcord cu dv…Antonescu a facut erori grave prin alianta cu nazistii ,erori care au costat enorm Romania si atunci si inca vreo cateva zeci de ani dupa.Desigur au existat dizidenti din randul etniei germane ,la alinierea alaturi de nazisti.Printre ei a fost fostul presedinte al partidului germanilor din Romania ,un anume Roth din Sighisoara ,precum si o serie clerici ai biserici evanghelice si catolice si un numar inselnat de intelectuali germani,profedori,juristi scriitori.
Grupul etnic german a devenit cu complicitatea statului roman stapan peste tot ceea ce a insemnat presa de limba germana, scoala de limba germana, biserica evanghelic luterana, institutii de cultura si de orice alt fel de institutii ce apartineau de etnia germana. Acest grup a luat nastere cu putin timp inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. E bine sa plasam corespunzator actiunea in timp.
Ca in oricare razboi, cam trebuie sa alegi o tabara. Unii au ales-o de nevoie, altii s-au impotrivit cat s-a putut, altii au ales chiar ideologic, nu contesta nimeni.
Lucrurile sunt un pic mai complicate decat par si in niciun caz, exodul sasilor nu a fost o pedeapsa a celor care au imbratisat nazismul, cu certitudine.
Ati subliniat corect …,,cu complicitatea statului roman” care atunci era reprezentat exclusiv de Antonescu aliat cu nazistii germani, sprijinit de legionarii romani (pe astia pana la urma i a casapit ,lucru continuat de comunisti duoa 1946)care emitea decrete contrasemnate de regele Carol II.Deci nu cu complicitatea poporului roman nici macar cu complicitatea dezavuatilor comunisti.Dar discutand de membrii pcr…Eu nu am fost membru ,ba mai mult m au exclus si din utc pt ca nu am vrut sa particip la , ,,premilitaria” aia cu uniforma albastra si la defilari aniversare ale statului comunist.Dv …domnule,ati fost membru al pcr?
Eu aveam 16 ani in 1989, deci nu era cazul.
Parintii mei insa nu au fost membri PCR, tata dand astfel cu piciorul unei posibile avansari pe scara ierarhica si unui posibil doctorat in chimie. Dar daca sunteti bistritean, nu aveti cum sa nu il stiti pe tatal meu, care printre altele a pregatit pentru admitere la medicina o mare parte din medicii bistriteni contemporani cu autorul acestei carti. Inclusiv pe dansul…
Si ca sa incheiem acest dialog in termeni amiabili, eu nu am acuzat poporul roman ca ar fi pactizat cu nazistii, doar pe conducatorii vremelnici. Rationamentul cred ca se pliaza intr-o mai mare sau mica masura si in alte spete.
Aceasta carte face pasi prea mari prin istorie, de la al Doilea Razboi Mondial la era Ceausescu din anii ’70. Crimele, persecutiile comunismului de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial sunt infinit mai numeroase si adesea neglijate. Mi-ar fi placut sa aud despre istoria nestiuta a anilor de inceput ai comunismului in Bistrita, despre famillie terorizate de acest experiment social esuat, despre bistritenii care au avut de suferit in inchisorile de la Gherla, Aiud, Pitesti, etc.
P.S. Domnule Roth, aveti dreptate, tatal dumneavoastra m-a pregatit si pe mine la Chimie in liceu. Un om exceptional, cu o istorie foarte interesanta. Daca bine tin minte din ce mi-a povestit, el a fost defapt o victima a comunismului in anii in care era student la medicina.
Eduard Fischer – austriac, așa cum îl prezintă dl. doctor pare un monstru. La fel de bine putem să spunem Ciprian Porumbescu, austriac sau Iuliu Maniu austriac. Eduard Fischer a s-a născut în Raionul Vinița, teritoriu care a făcut parte din Moldova și apoi din Regatul Romaniei, într-o familie evreiască și care s-a convertit la catolicism. Militar de carieră, s-a alaturat regimentului Bucovinean, a făcut scoala militară a fost avansat până la gradul de general și a condus jandarmeria Ducatului Bucovinei. A fost la fel de austriac ca generalul Leonida Pop din Nasaud, Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei.
La sfârșitul lunii, Bucovina a fost asediată de armatele ruse. Nordul Bucovinei și capitala Cernăuți au căzut într-o lună în mâinile rușilor. În numai câteva zile, Fischer a format și a condus o revoltă populară armată în Bucovina. Armata sa cuprindea nu numai trupele de jandarmerie din Bucovina, ci și numeroși voluntari de diferite etnii și meserii. Punctele cheie ale rezistenței au fost Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc. Trupele lui Fischer nu numai că au respins forțele inamice, ci au recâștigat și controlul asupra capitalei, dar numai temporar. Rușii, conduși de generalul Andrei Selivanov, au ocupat din nou Cernăuțiul la 20 noiembrie 1914. Fischer a reușit cu mai puțin de 10.000 de soldați, înarmați insuficient să țină la distanță timp de câteva luni trupele de elită ale generalilor Brusilov, Russki, Ivanov și Evreinov.
Reiese din tonul prezentării că e rău că generalul are monument în Austria. Pentru pravoslavnici era probabil mai bine ca Bucovina să fi fost ocupată de ruși.
Împăratul Carol I al Austriei l-a numit, începând cu 20 martie 1918, comandant al Galiției și Bucovinei. Este foarte posibil ca el să fi predat administrația Bucovinei autorităților Romaniei la sfarșitul anului 1918. La începutul anului 1919, autoritățile române l-au internat, împreună cu soția sa, într-un lagăr lângă Iași. Amândoi s-au infectat acolo cu un virus („gripa spaniolă“), iar soția sa a murit în urma acelei infecții. Generalul Fischer a fost eliberat în 1920 și expulzat în Austria.
Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer și-a făcut un nume răsunător în lumea savanților. Scrierile privind Bucovina și Moldova au stârnit un interes considerabil, mai ales în România. Pentru meritele sale a fost onorat cu titlul de doctor honoris causa de către Universitatea din Cernăuți. Ultima sa publicație a fost cartea de memorii „Krieg ohne Heer, meine Verteidigung der Bukowina gegen die Russen” („Război fără armată, apărarea Bucovinei de către mine împotriva rușilor”).
Limbă a fost prezent!
Despre „această familie” și religia ei ortodoxă.
Iliaș al II lea Rareș fiul mai mare al lui Petru Rareș și Domn al Moldovei (3 septembrie 1546 – 11 iunie 1551) a fost unul dintre puținii domnitori români convertiți la islam. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A fost bănuit de relații bisexuale.
Se duce la Constantinopol și se convertește la islam, luându-și numele de Mehmet, devenind pașă de Silistra în 1551. După trecerea sa la islam, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită și numele său din pisania bisericii de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (Roman) a fost șters după trecerea sa la islam.
E, dar după turcitul Iliaș a urmat un alt membru al familiei, următorul fiul a lui Petru Rareș, apărător și el al moștenirii bizantine așa cum reiese și din cronica lui Eftimie.
„Începu Stefan Voevod a calca pe urmele fratelui sau cu gândul si cu fapta, ba in unele chiar a-I întrece; adus-a cu el curve turcoaice și hogi turcești. Început-a a vorbi aspru cu oamenii și a înfrunta pe toți. Era turbat de nebun și fiindcă din turbare se naște pofta de lucruri necuviincioase, a împlinit cu vârf toate soiurile de răutăți, toate nedreptățile și schingiuirile; ucigaș fărădelege, sugător de sânge, era plin de mânia femeiască și bărbătească și toate necuviințele se spurca în curvăsării și hoții, în omoruri și mituiri și alte asemenea acestora.
Ucigător crud și mare, pe mulți cu felurite și nenumărate munci îi omora. Din pricina aceasta era oropsit și blăstămat de toți; că toți începură a se întoarce de la dânsul și a fugi de la el ca de la un șarpe îngrozitor. Pe mulți îi lipsea de vedere, altora le tăia nasul și urechile, pe alții îi arunca în afunzimile apelor. După ce a nesocotit astfel judecățile dumnezeiești și a călcat drepturile nepărtinitoarei judecăți și îndelungii răbdări, fu încercat pe drept de mânia dumnezeiască cea neprefăcută și neîndurată la podul de la Țuțora lângă apa Prutului, unde fu omorât de boieri și despuiat dintr-o dată de Domnie și viață. Astfel și-a luat după vrednicie răsplata răutăților sale și prin moartea rea și-a sfârșit spurcata lui viață în anul 7060 (1551), luna lui Septembrie. Domnit-a un an, două luni și două săptămâni”
Vrednic fuse!
Ca să spuneți/scrieți aceste lucruri trebuie să citiți cartea și să prezentați dovezi în sprijinul celor afirmate. Vă rog să o faceți, apoi să organizați o întâlnire și să vă prezentați unii altora argumentele.
„Istorii” cu pretenții de istorie. Interesul de a scoate din colbul cronicilor evenimente din trecutul locului în care trăim este lăudabil. Ca și intenția de a le populariza în rândul contemporanilor. Interpretarea a acestor fapte prin luneta deformatoare a prezentului și a intenției vădite a autorului de a afirma priorități presupuse, supremații, virtuți și acte de întemeiere este cu totul regretabilă.
Ca orice protocron dl. doctor păcătuiește prin a atribui alte valori și sensuri faptelor prezentate la istorie locală. Singura realitate istorică care reiese cu limpezime din lucrările proaspătului cetățean de onoare al municipiului este ascensiunea fără precedent în Bistrița și fără corespondent în România a protocronismului la începutul mileniului III. Atât.
Autorul pretinde că Petru Rareș a protejat împreună cu familia sa această parte a Ardealului aproape 100 de ani, mai mult chiar că acestei familii i se datorează intrarea religiei ortodoxe în zona noastră. Nimic mai puțin adevărat. Iată mai jos câteva extrase cu privire la subiect dintr-o lucrare a unui adevărat și mare istoric contemporan, dl. prof. dr. (în istorie) Adrian Andrei Rusu, cel care, printre altele a scris o foarte valoroasă lucrare despre Stefan cel Mare și epoca sa.
“Domeniile ardelene nu au fost dăruite statului, ci doar persoanei domnului. Nu erau deci un fel de „despăgubiri”, ci o garanţie pentru un previzibil exil, rezultat din turnura radicală a situaţiei politice din Moldova, cu concurs turcesc sau, de ce nu, chiar polon. Erau un dar personal şi asigurator, pentru viitorul în restrişte. Această semnificaţie a trecut sigur înaintea tuturor altora pe care prea zeloşi „istorici patrioţi” încearcă să le-o atribuie.”
…
„Ele, raporturile, nu au avut nici mai mult, nici mai puţin decât dimensiunea oferită de geopolitica vecinătăţii apropiate, …. Dar, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, nici una dintre realităţile secolelor naţionale nu funcţiona. Ştefan şi consilierii săi nu au promovat niciodată o „politică românească” nici măcar către Ţara Românească, darmite către Transilvania. O asemenea concepţie (şi, drept urmare, interpretare) ar fi fost de-a dreptul protocronistă. La fel de artificioase ar fi conceptele de „confederare sau „protectorat instituţional” practicat separat ori solidar de ţările din exteriorul Carpaţilor, faţă de românii ardeleni”
http://www.medievistica.ro/texte/istorie/cercetarea/stefan_trans_Rusu.htm
Adrian Andrei Rusu in Analele Putnei, I, nr. 2, 2005, p.91-122
Excelentă idea amplasării statuii lui Petru Rareș în piața care îi poartă numele. Poate dacă protocroniștii locali care au confiscat puterea politică în județ, nu ar fi fost atât de insistenți în a promova idea stăpânirii moldovenești a lui Petru asupra Bistriței, nu am fi fost preocupați de locul întâmplărilor pomenite în istoria adevărată a provinciei și timpului lor.
Iată în link-ul de mai jos o excelentă lucrare marelui istoric Victor Motogna, conjudețean al nostru fiu de țăran din Breaza, pasionat de istorie, încă din copilărie ca urmare a faptului că în vecinătatea satului se aflau ruinele ruinele cetății Ciceului.
De la el aflăm că Petru Rareș nu a intrat niciodată în Bistrița și nu a stăpânit-o. Mai mult că a dus la dezastru Moldova datorită acțiunilor sale nechibzuite fiind pierdute de el tezaurul, teritorii și sabia tatălui său, după care a fost un supus fidel al sultanului care a zadarnicit orice șansă de politică românească în Transilvania prin prinderea și omorârea pretendentului român Stefan Mailat și care a lăsat după sine Moldovei pe fii săi despre care nu ne putem împiedica să nu reproducem din cronica lui Ureche preluată în lucrarea lui Motogna: Relațiunile dintre Moldova și Ardeal din sec. al XVI-lea:
„Iară de cele ce se cade pravoslavii, adecă legii creștinești depărtat era, că s’au arătat apoi cu lăcomie și asuprele, și curvie nestâmpărată era întru el. Nu se răbda de femei cu bărbați, nu rămânea fete fecioare nerușinate, nici jupânesele boierilor nebatjocorite;
Petrecând aceste nevoi multe boierii și locuitorii țării, despre Domnul lor, n-au mai putut suferi fără omenirea si răutățile lui.”
Este de mirare doar că pe lângă statuia lui Petru nu au apărut și statuile lui Iliaș și Ștefan Rareș într-atât de apropiate ni se par năravurile lor de cele ale cârmuitorilor din zilele noastre.
https://bcub.ro/lib2life/Relatiunile%20dintre%20Moldova%20si%20Ardeal_Motogna%20Victor_Dej_1928.pdf
Lansarea “Istoriilor” domnului dr. este fără îndoială un moment istoric care subliniază o seamă de realizări cunoscute ale conducătorilor județului, asumă și afirmă paternitatea ideologică a unor realizări și poziții în actualitate
La inaugurarea statuii s-a vorbit despre „lupta de veacuri a românilor din Transilvania împotriva Imperiilor din Vestul Europei”. Era 1918 și discursul oficial era cel al luptei de veacuri împotriva Occidentului. S-a marcat. La, fel s-a marcat stăpânirea românilor din Moldova (cărora nici prin cap nu le trecea că sunt români) asupra Transilvaniei. O altă aberație asupra căreia nu are rost să mai insistăm. Așa cum s-a spus și la dezvelirea statuii și s-a repetat la lansarea cărții ideologul a fost dl. doctor.
Apoi se vorbește despre un austriac care „a dispus uciderea a 100 de români bucovineni”. Cum si în ce condiții, rămâne să cercetăm. Ce e cert însă e faptul că generalul bucovinean s-a opus cu succes ofensivei rusești conduse de Brusilov, moment de cotitură în WWI. Rămânem cu impresia că e de rău. Mai bine era să ia rușii la 1916 Bucovina.
Impresie adâncită de afirmațiile făcute mai departe că populația Bistriței a fost nazistă.
Ne sunt restituite apoi cu o privire nostalgică amintirea primului maior rus care a condus orașul, fotografii cu Ceaușescu și, aflăm că Hrușciov era de-al nostru și că îi plăcea vinul Steininger. Autorul a încercat doar „să reconstituie trecutul fără ură și părtinire”. Frumos spus!
“Naziștii” sași din Bistrița și austriecii din Bucovina sunt reconciliați, din vorbe, cu rușii invadatori în pasul Tihuța în cheie pravoslavnică. Asta este “realitatea culturală a comunității noastre“ declamă primarul Turc (ce ironie). Desigur, doar a comunității lor, cea cocoțată la putere și nedespărțită în ultimii 30 de ani, reprezentată consistent la lansare. Dl. primar „național liberal” nu poate avea nici pe departe pretenția că realitatea culturală pe care o reprezintă domnia sa și participanții la eveniment este definitorie și atotcuprinzătoare pentru Bistrița.
Lângă noi, „fratele cel mare” de la Moscova în denazifică pe „fratele” mai mic ucrainean în numele aceleiași ideologii și propensiuni pravoslavnice. Morții civili de la Dnipro erau pesemne naziști și ei. Vom vedea noi după război cine vor fi eroi cui. În lipsa oricăror repere și într-un deplin relativism moral, autorul ne propune totuși un gând luminos: “Moartea te unește. E excepțional ce e acolo.”
Suntem contemporani cu ceea ce se intampla in ucraina, afganistanul, iugoslavia si totul e o minciuna …nu vorbim de schimbarea stapanilor din 89 din estul europei!!!
Orice pe lume poate fi interpretat diferit in functie de ce fel si cat vin …ai baut!!!
Am citit cu interes articolul, dar și comentariile, toate pertinente, mai puțin a domnului Bălan, care începe cu jigniri ca de fiecare dată. E absolut normal să existe păreri contradictorii, dar exprimate argumentat, civilizat. Oricine scrie o carte, înseamnă că are ceva de spus, fiind convins că unii vor aprecia, iar alții vor critica. Eu îl apreciez tare mult pe omul, scriitorul Mircea Gelu Buta, dovadă că am și comandat cartea, online de la Libris. Puteți suna la tel 0800 472 956. Costă 60 de lei, plus 12 lei transportul. Felicitări tuturor, celui care a scris cartea, la doamna profesoară pentru articol, dar și celor care au comentat, de unde am aflat multe lucruri interesante.
Ma tem ca nenea asta scrie mai mult decat citeste. Asta daca le scrie el.
Google este mentorul sau. Un fel de „doctorat” actual. Ce sa facă omul, ca în meseria sa a cam dat chix.
N-am intrat incă în posesia cărții .
Normal era să comentez după ce-o citeam .
Totuși , o intrebare pentru cei ce au citit-o :
există în această carte de „istorii” un capitol dedicat revoltei bistritenilor din sâmbăta de 6 decembrie 1986 , așa zisa revolta de la Autogară, care fără fi avut amplitudinea protestelor ce au urmat la Brasov in1987 , a fost totusi un act de mare curaj impotriva regimului securisto-comunist , act care ar fi total nedrept să fie uitat.
Îl felicit pe autor dacă a consemnat acel eveniment deosebit din istoria recentă a Bistriței , iar dacă n-a făcut asta atunci nu pot decât să-i dau o mare bilă neagră ! Poți să scrii povești vânătorești cu ruși beți dar n-ai voie să omiți din istoria Bistriței singurului eveniment în care bistrițenii chiar au dovedit că au …ouă !
60 de lei plus 12 lei transportul? Nici cărțile reputaților istorici Antony Beevor sau Niall Ferguson nu costă atât . Cât despre conținut, revenim după ce o citim, probabil de la Biblioteca Județeană. Felicitări celor care scriu și emană cultură, atenți la conținut și la preț, mai ales pentru profesori.
Aia de care spuneti ca aveau oua erau de fapt bârgauanii nostri bravi.
Totul a început atunci când s-au saturat ca sa fie înghesuiti ca vitele niste sute de navetisti în doar doua autobuze (din alea articulate, ca vai de mama lor).
In momentul ala de revolta terasamentul caii ferate de lânga autogara efectiv s-a golit de pietre, iar chioscul de ziare comuniste a fost facut scrum.
Ca dovada ca unora le-au tremurat izmenele si s-au speriat de furia populara sta faptul ca luni dimineata totul era proaspat zugravit si autogara arata tzipla.
Eram copil si am trait live momentele alea.
Iar domnul asta care scoate câte doua trei carti pe an are un singur talent – ala de povestitor (de adormit copii) ca în cariera de medic si manager a cam a fost zero barat.
Unii sunt atât de bătuți în cap încât nici din cărțile cu foarte multe poze nu înțeleg nimic.
Alții nu au scris în viata lor nimic inafara de comentarii și se dau deștepți!
Va este ciuda dar opera lui Mircea Buta este incontestabila, începând de la Spitalul Județean pe care alții îl izolează și zugrăvesc a 3-a oară doar sa mai încaseze câte ceva pana la cercetările pe care le-a scris de-a lungul anilor!
Citiți și mai vorbiți, dar mai apoi!
Cat despre contradicții, pot apărea însă să se posteze în comentarii, este jenant..pentru cei ce fac asta!
Postacii ies ca la apel și dau cu hate, dar hate-ul provine din frustrare!
Lasa-ti frustrările oameni ca va îmbolnăvesc!
Te pomenești că a construit domnul dr. Spitalul! Păi, noi de ce n-am știut asta? Să scrie dl. dr. o carte despre cum a construit Spitalul Județean să afle lumea!
Domnule STEFAN SANGEORZAN.
Nu sunt jigniri ci constari fata de pigmeii fara nume si care neasumat jignesc un sciitor care are si multe alte merite.
Dumneavoastra oricum nu va incadrati aici deoarece aveti un nume asumat si va cunosc ca nu sunteti un impostor.Eu nu am facut altceva decat sa apar un bistritean de-al meu cu o mare reputatie.
O zi buna !