La Piovra bistriţeană cu ale ei mizerabile tentacule

Dosarul poliţiştilor corupţi ne arată, încă o dată dacă mai era nevoie, că instituţiile statului sunt foarte departe de a fi în slujba cetăţeanului câtă vreme în fruntea lor sunt numite diverse slugi ale oamenilor politici şi afaceriştilor, că oameni de afaceri nu le pot spune.

În mod normal, numărul de telefon al şefului Poliţiei nu ar trebui să-l ştie nimeni în afară de poliţişti şi procurori, să nu se formeze, ca să zic aşa. În Bistriţa-Năsăud, chiar şi patronii de crâşme îl aveau, iată! Pentru că a băut cu nu ştiu cine şi probabil că nici nu a plătit se simţea obligat să răspundă la telefonul crâşmarului şi să „rezolve” te miri ce dosare. Atât de jos s-a putut ajunge, la nişte amărâte de beri pentru care marele şef al Poliţiei, cu salariu de 6000 de lei lunar (adică 60 de milioane de lei vechi) nu s-a îndurat să bage mâna în buzunar şi să le plătească. Situaţia ridică nişte mari semne de întrebare. Ce anume nu mai plătea domnul Ioan Ovidiu Mureşan şi ce era capabil să facă pentru un plin la BMW X3, roţi de iarnă, revizie, facturi la vilă? Poate că vom afla din următoarele stenograme şi file din dosar. Nu că ar fi amuzant, dar măcar Roberto Hasnăş se vindea ceva mai scump: pe nişte butoaie de bere!

Se spulberă misterul şi în privinţa cercetării în stare de libertate a adjunctului Ciprian Buta. Omul nu era „maleabil” şi nu făcea parte din gaşcă, aşa că Mureşan a încercat să scape de el prin intermediul primarului din Năsăud, Mircea Romocea. Abia acum înţeleg şi eu de ce într-o anumită perioadă, mort de grija unui cetăţean „bătut” cică de Ciprian Buta la drumul mare, domnul profesor Romocea umbla pe la ziare să plaseze „o reclamaţie” a bietului cetăţean. Trebuia să-l discrediteze pe adjunctul IPJ, să dea un print la un ziar şi să-l trimită mai departe, pe la „minister”. „Uite, vedeţi ce a făcut!”, de-astea. Cred că numai bunul Dumnezeu ne fereşte de tentaţia „exclusivităţii” făcându-ne să avem rezerve şi să nu publicăm momelile otrăvite ale politicienilor mai mult sau mai puţin independenţi.

Să vă fie ruşine, domnule Romocea! Am fost convinsă încă de la început că aveţi un interes în toată această chestiune şi, iată, timpul mi-a demonstrat care a fost acela. E ruşinos pentru un om care se pretinde profesor să facă ce aţi făcut dumneavoastră! E cea mai bună dovadă că nu trebuie să vă mai întoarceţi niciodată în învăţământ. Există riscul să infectaţi generaţii cu lipsa dumneavoastră de caracter. Când îmi amintesc faptul că aţi fost inspector general-adjunct mi se urcă sângele în cap. Dacă tot cu astfel de lucruri v-aţi ocupat, ar trebui să părăsiţi de urgenţă funcţiile publice şi să faceţi orice v-ar mai putea linişti conştiinţa. Încă mai aveţi timp.

Ce să mai zic de acel domn Gheorghe Buta, consilier PSD care şi-a aranjat dosarul accidentului în care i-a murit soţia? Sunt convinsă că domnul comisar şef Ioan Ovidiu Mureşan pretinde că a vrut să-l „ajute” într-un moment greu. Din păcate, din dosarul DNA reiese că a vrut mai degrabă să se pună bine cu PSD ca să fie apărat de umbrela marelui partid. Nu de alta, dar din spate veneau nişte urmăritori: Sidor Bodescu, Marius Linul. Nu vi se pare absolut revelatorie fraza asta: „Scrie despre Mureşan Ovidiu, scrie şi despre prim procuror, cum scrie despre primarul din Năsăud scrie şi despre preşedintele Consiliului Judeţean”? Dincolo de exprimarea tipic poliţienească, oarecum în afara gramaticii, e clar că omul era profund îngrijorat şi încerca să le atragă atenţia protectorilor lui din PSD că sunt cam în aceeaşi oală. Concomitent însă Mureşan servea şi partea adversă “fără niciun fel de reţinere” pentru că nu se ştie niciodată, nu-i aşa? Altfel cum să explicăm delaţiunea din „dosarul comentatorilor” care-l făceau pe Ioan Oltean, pe bună dreptate, „învăţător ratat”. Ce altceva e? Dacă nu îşi rata vocaţia de dascăl, l-am fi găsit şi acum la catedră, nu prin dosarul retrocedărilor.

Când mă gândesc la scrisoarea deschisă pe care i-am scris-o fostului inspector şef în cazul Monica Săsărman mă apucă sila de mine şi-mi vine să nu mai ies din casă. Eu chiar am crezut că omul acesta îşi face datoria. E adevărat că nu am prea înţeles de ce simte nevoia să fie un poliţist drept de la volanul unui BMW X3. M-am uitat însă la declaraţia sa de avere şi m-am gândit că având nişte venituri lunare în familie de peste 10.000 de lei nu e chiar aşa de complicat să-ţi iei o maşină bună la mâna a doua. Să zicem că ai cheltui 5000 de lei lunar şi tot rămâi cu 5000. Azi însă îmi dau seama că oameni de felul acesta nu numai că nu cheltuiesc 5000 de lei lunar, nu concep să cheltuiască absolut nimic. Se cred atât de puternici şi de neatins încât nu consideră că trebuie să-şi achite nici măcar berea.

Înţeleg că noul şef al IPJ Bistriţa-Năsăud e chiar duşmanul de care se ferea Mureşan: Marius Linul. Nu îl cunosc personal, însă oameni în care am încredere mi-au spus că e un om corect. Sper să fie aşa şi să taie răul de la rădăcină. E clar că această caracatiţă are tentacule mizerabile întinse peste tot. Cine ştie ce vom mai afla şi în zilele următoare? Vine cam târziu curăţenia aceasta, dar e bună şi acum. Mie mi-ar plăcea ca toate bunurile acestor oameni să fie puse sub sechestru, iar în vilele lor să fie aduşi oamenii străzii. Ar fi un fel de dreptate până la capăt. Mi-e teamă că nu vom avea parte de ea, însă, dacă scoaterea la lumină a acestor fapte ar semăna frică printre alţii din aceeaşi „gaşcă” odioas, tot am rezolvat ceva.

Cristiana Sabău