Lecția învățată în Spania, aplicată la Archiud. Povestea fermierilor care au tinerețea în suflet

Au venit cu ”un buzunar de bani” din Spania, dar și cu multe lecții învățate printre străini: ”trebuie să lucrezi și să fii serios, trebuie să-ți placă ce faci, să nu te descurajezi”. Deși au trecut amândoi de 60 de ani, Maria și Ioan Györke au o livadă de 5 ha la Archiud de pe care obțin tot felul de fructe, care mai de care mai gustoase.

Maria are 64 de ani și Ioan 67. Ea a lucrat în comerț, iar el a fost tâmplar la spital. Cu două luni înainte ca România să intre în UE, Nelu a plecat în Spania. La scurt timp l-a urmat și Maria pentru că unul dintre copii făcuse o bronșită, iar medicii i-au recomandat să locuiască o vreme într-o zonă caldă.

Maria a stat cu el când în Spania, când acasă, așa că nu mai știe exact cât timp a petrecut într-o țară și cât în alta, dar Nelu a muncit acolo într-un service auto timp de 8 ani și a strâns “un buzunar de bani”. A contribuit și Maria care a reușit să se angajeze la un almacen, ”șefă la ambalat legume”.

Amândoi recunosc că au învățat multe de la spanioli, care trăiesc într-o țară cu pământ arid pe care totuși cultivă atât de multe și au de toate. Au știut că, la un moment dat, se vor întoarce acasă și au început să-și facă planuri legate de satul lor de baștină, Archiud, din comuna Teaca. Și-au adus aminte că pe dealurile din jurul satului comuniștii plantaseră hectare întregi de livezi, dovadă că solul era potrivit pentru așa ceva, și le-a încolțit ideea să cumpere cât mai mult pământ. Mai aveau și ceva teren pe lângă Bistrița pe care l-au vândut și așa au ajuns să cumpere 7 hectare la Archiud cu gândul să planteze caiși.

”La Archiud au fost livezi înainte de Revoluție pe câteva sute de hectare. Am venit cu un buzunar de bani din Spania, am avut terenuri pe lângă Bistrița pe care le-am vândut și am investit tot la Archiud. Un an m-am tot documentat, am discutat cu specialiști. Toată lumea m-a descurajat când le-am spus că vreau să plantez caiși. Dar am fost încăpățânat și mi-am zis: sunt banii noștri: dacă merge bine, dacă nu, asta e. Am riscat banii noștri, nu ai altora. Am investit foarte mult”, spune Nelu.

”În Spania am învățat că trebuie să lucrezi și să fii serios, trebuie să-ți placă ce faci, să nu te descurajezi”

Maria

”Noi ne-am făcut planuri încă din Spania să facem ceva. Am văzut cum au ei portocoale, cum au de toate, și am vrut să încercăm și noi. Cât timp eram acolo am început să cumpărăm deja teren acasă, la Archiud. Brusc s-a îmbolnăvit mama și a trebuit să ne întoarcem. Nu a mai trăit decât vreo două săptămâni. Când ne-am întors atunci am decis să nu mai plecăm”, a adăugat Maria.

Au defrișat inițial 5 ha și au plantat pomi. Dacă am plantat piersic, spun că i-a binecuvântat Dumnezeu să fie bucățile de teren potrivite pentru soiul respectiv, iar pomii au dat rod. Au mai plantat cireși, piersici, caiși, pruni, meri și peri. Până să intre pomii pe rod, au fost niște ani grei în care au pus legume printre rândurile de pomi ca să aibă ce vinde și cu ce întreține culturile.

Nelu era convins că anii grei vor trece și vor veni alții buni: ”Cum am prins gustul afacerii cu fructe? Înainte de a merge în Spania, am făcut comerț. Aveam o camionetă mai mare și cu ea lucram. Cele mai bune afaceri se fac cu fructe. E drept că sunt și cele mai mari riscuri pentru că sunt perisabile, dar am ajuns la concluzia că fructele se vând bine. Și atunci mi-a venit ideea asta să cultiv pomi fructiferi”.

”Până au început pomii să dea rod și am putut face bani din ei am cultivat legume, printre pomi. Nu am stat cu mâinile în buzunar. Au fost ani foarte grei”.

Nelu

Au fost multe momente când s-a descurajat, dar, ”luat cu una, cu alta”, e foarte mulțumit că s-a apucat de pomicultură, chiar dacă a trebuit să scoată o parte dintre pruni și meri fiindcă nu avea cu cine culege fructele și să planteze 130 de nuci Chandler.

”Problema e că nu ai forță de muncă. Noi avem 7 hectare de teren, dar numai 5 sunt plantate, deci ne-am putem extinde, dar nu îndrăznim pentru că nu este forță de muncă. Și mai e ceva nu avem niciun ajutor, nu sunt condiții să vindem în cantități mai mari. Și acum avem o grămadă de prune care se calcă în picioare. Adunăm pentru țuică, dar pentru cine să faci? Acum lumea bea bere și alte băuturi. Anul ăsta a fost un sezon foarte bun pentru fructe, deși anul a fost unul foarte capricios”, a mai adăugat el.

Maria a ținut neapărat să planteze trei smochini, unul lângă casă și doi în ghiveci, dar și doi migdali, ca să aibă de toate, ca în Spania, iar Nelu a făcut un experiment cu alunii americani de pământ. ”Noi am obținut multe alune. Concluzia e că sunt adaptate, deci ar fi o afacere interesantă”, conchide el.

Deși au trecut câțiva ani până când pomii au dat rod, iar familia Györke a început să vândă din producție, acum roadele muncii lor se văd, deși statul nu i-a ajutat cu nimic pentru că nu mai au vârsta ”tinerilor fermieri”.

”Am face și profit dacă cineva ne-ar da și nouă subvenție, dar nu ne dă nimeni nimic. De la APIA nu primim decât sprijin pe suprafață, pe cultură nimic. Nu sunt nici subvenții la motorină, la stropituri. S-o făcut o greșeală să dea bani numai până la 40 de ani (limita de vârstă pentru accesarea programului Instalarea tinerilor fermieri – n.r.). Păi un om până la 20-30 de ani nu ia viața în mâini să facă agricultură, nu-l atrage. Noi, care lucrăm, tot lor, tinerilor, le lăsăm. Sunt ani în care nu se fac anumite fructe. De-asta am și pus din toate soiurile. Când nu-s prune, poate se fac caise, dacă nu-s caise, sunt pere, mere. Vindem de acasă, dar și în piața din Independenței Nord. Cel mai bine bine vindem caisele și piesicile de vie. Am pus și alt fel de piersici și nu au mers. Sunt și pomi pe care trebuie să îi scoatem și să punem alții. Avem anul ăsta destule fructe de vânzare, cât să trăiască o familie și să mai putem și reinvesti din profit”, ne spune, mândră, Maria.

”Eu cred că tinerii nu sunt atrași de agricultură fiindcă e multă muncă fizică. Vedeți tinerii să muncească fizic ceva? Toți își doresc să stea pe fotoliu și să butoneze”, adaugă Nelu, al cărui vis este să trăiască 94 de ani, cât a trăit tatăl lui, și să fie sănătos.

”Am avut curaj și acum mai avem. Cu mintea suntem tot tineri. Dacă pui ceva care îți place, trăiești ca într-un colțișor de rai, cu toate fructele”

Maria

Familia Györke încearcă să cultive fructele cu cât mai puține pesticide. ”Merele au pete pentru că nu au fost stropiți pomii. Dacă erau stropiți după cum scrie la carte, nu aveau rapăm“, ne arată Nelu, care a adus de toate la Festivalul ”Toamna Bistrițeană care se ține și astăzi în Heidenfeld, la Viișoara.

Merele de la Archiud costă între 3 și 5 lei/kg în funcție de soi, mărime și cantitate, perele între 8 și 10 lei/kg, iar prunele între 3 și 5 lei/kg.