Lecţia senatorului prof. dr. în istorie Dorin Dobra

În toate campaniile electorale, candidaţii mint de îngheaţă apele. Aproape că ne-am obişnuit cu lucrul acesta în 25 de ani de democraţie. Drept urmare, ne mulţumim să râdem de unii care vin cu nişte propiecte megalomanice, ne prefacem pe moment că îi credem şi îi lăsăm în plata Domnului să doarmă în Parlament visând la ele sau nici măcar. Atunci când se apropie un nou scrutin, se vor trezi brusc, ne vor aminti de ce nu au putut să le facă (partidul lor nu a fost la putere, majoritatea era ostilă, bla bla-uri de-astea) şi să ne ceară din nou să-i votăm pentru că data viitoare vor face mai mult şi mai bine. Prostii!

Ştim foarte bine cum se accede în Parlament. Ne-a spus chiar senatorul, împricinatul: trebuie să te ştie unul cu greutate (preşedinte de partid, lider de grup, vreun ministru, unul mai mare de pe la Bucureşti). El te pune în capul listei sau în colegiu şi s-a încheiat discuţia. Ce nu ne-a spus senatorul, dar noi ştim, este că trebuie să şi cotizezi pe măsura funcţiei, nu de alta, dar campaniile electorale costă, partidul trebuie să funcţioneze şi între alegeri. Plăteşti un fel de rentă pentru că te-au ales pe tine, nu pe alţii. E taxa pe somn în Parlament, dacă vreţi, pe ridicat mâna şi pe plimbat aiurea la Bucureşti, cu avionul, cu maşina de lux ca să votezi ce îţi spune partidul, cum ar fi o lege tâmpită prin care se scumpesc cărţile. Adormit fiind, deşi eşti profesor universitar, semnezi că susţii. Doar e legea protectorului tău!

Aşadar, dacă tot ştim lucrurile acestea poate vă întrebaţi de ce ne mai deranjează „măreţele” fapte ale senatorului Dorin Dobra şi de ce insistăm să scriem despre ele. În fapt, toţi fac aşa. Aveţi impresia că cel intrat pe uşa din dos a Parlamentului numit Cristian Florian e mai bun sau că redistribuitul Ioan Oltean face altceva? Nu! Noi nu avem aceste impresii, cum nu avem ceva personal nici cu senatorul Dobra. Dacă nu ar fi făcut acea declaraţie Agenţiei Mediafax în care aproape că se justifica de ce nu a votat pentru încuviinţarea arestării lui Varujan Vosganian, nu ne-ar fi atras atenţia, dar a făcut-o. A simţit nevoia să iasă şi el cumva în evidenţă, să fie băgat în seamă de presa centrală. După ce a gafat monumental, în loc să se oprească şi să-şi ceară scuze pentru că a votat emoţional, a inventat o minciună. Cu siguranţă că nu e prima, dar aceasta a atras din nou atenţia prin cuvintele mari. Senatorul Dorin Dobra îşi garanta afirmaţiile cu onoarea. Întrucât am fost singura care am pus problema că există indicii care arată că a votat exact invers, pe moment am avut o mustrare de conştiinţă. M-am gândit că probabil am interpretat greşit lucrurile şi că declaraţia aceea dată unui jurnalist de agenţie nu a fost suficient de bine explicată, că omul de la Bucureşti nu avea de unde şti trecutul UFD-ist al senatorului, prietenia care îl leagă de Varujan Vosganian. Totodată însă, mărturisirea sub „puterea onoarei” m-a determinat să fac cercetări ca să aflu dacă nu cumva ar trebui să-mi cer scuze publice. Aş fi făcut-o fără rezerve. Nu am o problemă să-mi recunosc greşelile şi nici să le corectez dacă îmi stă în putinţă. Însă ce s-a întâmplat mai departe aţi putut vedea şi dumneavoastră. Avem dovada că senatorul ne-a minţit. Lipsa lui de reacţie confirmă faptul că nu mai are ce să ne spună nici nouă, nici altora.

Fireşte că nu i se va întâmpla nimic, nu va primi nicio sancţiune fiindcă nu e singurul care a votat aşa. Întreg grupul senatorial PNL dirijat de Teodor Atanasiu a executat ordinul de la partid. În plus, liberalii vor să-l dea jos de la şefia Senatului pe Călin Popescu Tăriceanu şi au nevoie de fiecare vot, ca să nu mai vorbim de momentul în care vor pune la cale intrarea la guvernare printr-o moţiune. Nici vorbă să-şi permită să piardă vreun parlamentar. Dimpotrivă, aş spune, se vor chinui ca disperaţii să-i racoleze şi pe alţii. În acest context e limpede că senatorul Dorin Dobra nu are a se teme că i s-ar putea întâmpla ceva. Mecanismul mafiot de partid îl va proteja. În ochii lor e doar unul care a fost prins din greşeală. Nu a stat bine cu spatele la cameră, l-a luat gura pe dinainte şi a atras atenţia asupra lui. Se mai întâmplă la primul mandat, probabil că i-au spus. Când eşti din 1990 în Parlament ca Blaga şi Oltean nu faci greşeli de genul acesta.

Noi însă, cei din afară, avem însă dreptul să gândim altfel şi să nu trecem cu vederea un lucru atât de grav cum e minciuna rostită cu gravitate de un ales. Pentru că asta a făcut domnul senator. S-a uitat în ochii noştri, ne-a vorbit despre onoare şi a rostit o mare minciună cu care a încercat să acopere o altă minciună, în opinia sa, mai mică. Mie mi se pare foarte grav, mai ales că ea nu a fost rostită de vreun manelist devenit parlamentar pe listele PRM, ci de un profesor universitar, doctor în istorie, teoretic un om care reprezintă un model pentru tânăra generaţie. Ce au învăţat studenţii domnului Dobra din ceea ce a făcut profesorul lor? Ce valori şi competenţe au asimilat de la domnia sa?

Noi, ceilalţi, oamenii de rând, cred că am învăţat o lecţie extrem de dură pe care o tot recapitulăm, văd, în ultimele zile obsesiv: generaţia tânără de politicieni e mult mai periculoasă decât cea de 60 de ani fiindcă ea a învăţat pe repede înainte să mintă fără să clipească, să nu aştepte 20 de ani să prindă curaj, să se pună bine cu cine trebuie din prima, să ignore oamenii care au votat-o încă din primul mandat.

Ceilalţi, „experimentaţii” de peste 50 de ani au avut ceva mai multă ruşine. Au prins curaj abia de la al doilea sau al treilea mandat. Această generaţie e însă lipsită total de ruşine, e tupeistă, şmecheră, mincionoasă, avidă de bani şi putere, nu concepe să circule cu Dacia de la Parlament, nici cu trenul. E o generaţie extrem de periculoasă care şi-a făcut şcoala la privat, şi-a luat şi doctoratul în condiţii suspecte. E expertă în minciună! Personal, speram că noi, un biet judeţ din Ardeal unde mai există un strop de bun simţ, să nu avem reprezentanţi în această gaşcă odioasă, însă m-am înşelat.

Nu îi voi mai cere demisia senatorului Dobra fiindcă sunt convinsă că un om care minte cu atât de multă nonşalanţă nu are nici ruşine. I-a mai rămas un an din mandat şi tot ceea ce voi face de acum este să-l urmăresc pentru ca să văd cât de mult „evoluează” pe calea pe care a pornit. Poate mă înscriu la doctorat cu o teză despre el şi alţii din generaţia lui, bazată pe cercetări proprii, nu pe citate copiate din cărţile lui Lovinescu.

Cristiana Sabău