Despre întrunirile în cinstea lui Rebreanu organizate de Centrul Judeţean pentru Cultură prin săli de şedinţe din Piaţa Petru Rareş, cu cântăreţi de operă şi folk am tot scris de ne-am şi plictisit. Au venit şi au trecut ca şi cum nici nu au fost. N-a rămas nimic notabil în urmă, poate doar zgomotul de fond şi alăturarea deloc inspirată a genurilor muzicale. Faza judeţeană a trecut, aşa că ne concentrăm acum pe fazele locale şi naţionale.
Azi începe în parc, la aşezământul Zamfirei veşnic măritată, festivalul de teatru. Aşa cum ne-am obişnuit deja, sălile vor fi mai mult goale. Obosit de atât de multe bătălii cu propria supravieţuire, cu telecomanda în mână şi cu televizorul extrem de generos în spectacole gratuite, omul stă liniştit acasă şi vede ce-i place. Piesele de teatru ar trebui să aibă nume foarte importante pe afiş ca lumea să iasă din casă. Şi nu este cazul. Nici măcar proza umoristică nu mai face pe nimeni să râdă. Cornel Udrea a scos atât de multe cărţi încât nici măcar nu mai are haz. Ne-ar face să râdem dacă s-ar opri. Aşadar, prevăd o ediţie a festivalului de teatru la fel de spectaculoasă ca şi cântatul de operă în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean. Încă nu am aflat cât costă halatele acestea.
Dacă localul şi judeţeanul nu ne inspiră aproape deloc, să ne îndreptăm atenţia spre faza naţională a sărbătoririi lui Liviu Rebreanu de pe strada Alexandru Odobescu. Ea începe mâine sub tutela Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, înghesuit, de data aceasta, în săliţa cosmetizată a Casei de Cultură a Sindicatelor zisă şi aşezământul Mărului de Aur.
Afişul e unor generos fiindcă organizatorii sunt mulţi. În spatele ministerului, probabil finanţator, se înghesuie Inspectoratul Şcolar Judeţean specializat în destituiri, Colegiul Naţional „Petru Rareş” Beclean din zona de influenţă a „generalului” Marc, Primăria Târlişua, Cenaclului literar „George Coşbuc” şi Revista „Mişcarea literară” despre care se aude că ar lua bani frumoşi chiar de la bugetul de stat. Singura parte bună a acestei faze naţionale este aceea că şi-a adus cineva aminte şi de Niculae Gheran, autorul unei ediţii complete a operelor lui Liviu Rebreanu, invitat să vorbească despre exegeza pe care a făcut-o. Iată deci prima şi singura legătură cu Liviu Rebreanu din marea vânzoleală culturală din aceste zile de la noi.
Mai departe, sinceră să fiu, chiar nu mă interesează pe unde se plimbă şi pe banii cui scriitorimea colocvială. Văd că „Saloanele Liviu Rebreanu”, aşa cum le-am ştiut eu, cu dezbateri de cel mai înalt nivel la care participau Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, au murit demult. Acum, lumea se plimbă pe la Târlişua şi, ce să vezi, ascultă muzică populară. Minunat! După operă şi folk e tot ce mai lipsea din sărbătorirea lui Liviu Rebreanu, de altfel academician.
Cât o fi fost halatul îmbrăcat de Alexandru Câţcăuan (foto)? Mai scump ca Mărul pe care l-a gustat de curând?
Cristiana Sabău
Academiceanul Liviu Rebreanu ne-a imbogatit cultura cu opere inspirate din viata taranului roman, Enescu a compus si cantat inspirat din valorile cantului taranului roman, Béla Bartók canta la pian dansurile taranului roman, iar noua incepe sa ne fie rusine cu valorile perene ale acestui neam. Oare pentru ca de o vreme aceste diamante sunt admistrate in folos electoral, de oameni cu veleitati academice. Am trait emotia cand Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu tineau conferinte la zilele Rebreanu, acum cu respect pentru opera lor, nu m-ar incanta sa-i ascult. Ramane speranta ca pe cea lume, sa-l ascult cu aceiasi bucurie pe Nicolae Steinhard, care iesea in lume, pe vremuri, la zilele Rebreanu.
Doamna Sabau, poate din cauza unui ton prea sarcastic nu mai vine lumea la sarbatoarea lui Liviu Rebreanu sau poate din cauza presei care nu mai este una informata si de bun simt cum era cea din anul 1932 -ca sa dam un exemplu la obiect- , cand Liviu Rebreanu scria „Goana tortelor” (grea metafora torta asta…..) ci una de scandal . Ori cine stie din cauza unui negativism exagerat nascut din dorinta de a epata, negativism care dublat de lipsa de informare creeaza acest vacuum informational pe care il amendati nu doar incorect, dar -mai ales- fara o baza reala, verificata, de discutie.
Ati aflat cumva ca in perioada 16. 11 – 17.12. 2011 scriitorul Ilderim Rebreanu, nepotul ilustrului Liviu Rebreanu a lansat cartea „Spectre in labirintul uitarii” vol I – IV, Ed. ZIP 2011? Stiti cumva in ce data a ajuns aceasta carte monumentala la Bistrita sau la Tarlisua ori la Palanca sau la Ghimes Faget sau la Miercurea Ciuc, Barlad, Sinaia ori Alexandria?
nu m-as fi obosit sa va scriu -probabil cenzura specifica nici nu v-a accepta acest comentariu dar -la pseudo-articolul de mai sus- m-au izbit doua lucruri:
1. agresivitatea gratuita la adresa d-lui Catcauan care de bine de rau face ceva pentru a tine in picioare Casa de Cultura a Sindicatelor si
2. numele dvs, Sabau, nume pe care il poarta Centrul Cultural Mircea Sabau din Bucuresti. M. Sabau, din ramura Ratiu de Noslac, a fost un mare fizician roman care a lucrat in SUA. Sincer nu prea faceti cinste acestui nume.
Vreti un subiect de scandal? Faceti o cercetare despre cate seturi de cati ale lui Ilderim Rebreanu a comandat primarul din Tarlisua si pentru cate a semnat -beat fiind- contabilul din acelasi sat care in data de 17.11.2011. Si ca supliment daca a platit vreodata cele 2 seturi comandate…. Poate asa va veti salva onoarea de ziarist oripilat de societatea in care traieste, stimata d-na Sabau.
Multumesc.
Sincer, nu v-aş fi răspuns dacă nu aş fi observat că în vârtejul acuzaţiilor v-a scăpat un monstru lingvistic. Iată-l: „probabil cenzura specifica nici nu v-a accepta acest comentariu”. Dacă nu ştiţi scrie „va accepta” nu văd de ce v-aş asculta lecţiile moralizatoare!
Sunteti singura care mai spuneti lucrurilor pe nume. Tot ce se intampla sunt reflexe pastrate bine din timpul Cantarii Romaniei, de catre cei care s epretind reprezentanti ai sindicalistllor (care or mai fi ?).
Frumoooos