Vă spuneam zilele trecute cum, împreună cu nişte vecini din cartier, ne-am apucat să facem curăţenie. Mie mi-a luat trei zile să curăţ spaţiul verde din jurul blocului meu care acum arată exact la fel ca şi atunci când m-am aplecat să scot din iarbă primul chiştoc de ţigară. E plin de coji de seminţe sparte, de ambalaje de dulciuri şi de ziare de la Kaufland împrăştiate pe jos. Am muncit degeaba? Da! A păstrat cineva ce am făcut? Nu! I-a pedepsit cineva pe cei care şi-au bătut joc de munca mea? Doamne fereşte! Am vreun argument să le cer şi altora să-mi urmeze exemplul? Niciunul.
Între timp am avut ocazia să discut pe tema curăţeniei sau mai degrabă a mizeriei cu comisarul şef al Gărzii de Mediu, Cristian Niculae. Mi-a plăcut entuziasmul dânsului şi faptul că are un plan, e organizat. Am văzut şi câteva reacţii urmare a deciziilor luate de el. De exemplu, primarul din Sîngeorz-Băi, Roland Venig, spunea că se apucă serios de curăţat malurile Someşului pentru că se teme de amenda de 35.000 de lei de la Garda de Mediu. Primarul din Năsăud, Mircea Romocea, anunţa că va face un regulament de bună gospodărire a oraşului, iar cei care nu vor păstra curăţenia să fie aspru amendaţi. Sper să văd că se şi întâmplă lucrul acesta nu e doar aşa, o vorbă în vântul de primăvară. Să revin însă la discuţia mea cu şeful Gărzii de Mediu. Dânsul spunea că mizează pe spiritul civic al oamenilor care să anunţe comisarii când văd alte persoane că aruncă gunoiul la întâmplare. Ideea nu e rea, dar e total inaplicabilă în România şi vă spun şi de ce.
După decenii de comunism în care informatorii trăiau foarte bine „pârând” oamenii la securitate, iar unii dintre „pârâţi” ajungeau chiar să facă închisoare pe nedrept, românilor le-a rămas adânc înfiptă ideea că o reclamaţie făcută oriunde este echivalentă cu „a face rău” cuiva. Mi s-a întâmplat şi mie să gândesc la fel şi, în ciuda unor mizerii care mi s-au întâmplat în diferite momente ale vieţii, am refuzat să dau oameni în judecată, să le fac plângeri pe la Poliţie, deşi fusesem nedreptăţită şi corect ar fi fost să procedez aşa. Deci nu am făcut excepţie de la această „regulă” românească. Drept urmare, nu măr mir că numărul celor care reclamă este mic. Trebuie să se întâmple ceva foarte grav ca să vezi românii că pun mâna pe telefon şi sună la Poliţie sau Garda de Mediu.
Cum povestea reclamaţiilor nu ţine şi nici a amenzilor date de Garda de Mediu care nu poate planta un comisar lângă fiecare nesimţit, cum nici exemplul personal nu pare să mai inspire pe nimeni, cred că singura soluţie este una administrativă şi stă în puterea Consiliului Local Bistriţa să o caute şi să o aplice în cel mai eficient mod cu putinţă.
Eu, una, dacă aş avea putere de decizie, aş desfiinţa Concursul „Bistriţa Verde”. De când există şi până azi nu am văzut o îmbunătăţire a esteticii oraşului. Nu am văzut nici mai mulţi oameni care să se apuce de grădinărit. Şi-au umplut balcoanele cu flori aceiaşi care oricum le-ar fi plantat, fie că era concursul, fie că nu era. În schimb, aş împărţi oraşul pe zone, aş decreta câte o zi din săptămână în care tot cartierul respectiv să iasă la curăţenie, în frunte cu elevii de la şcoli, cu angajaţii din instituţiile cu sedii în zonă, cu preoţii de la biserică şi cu enoriaşi, cu toată lumea. Ca să ştiu exact cine a venit şi cine nu i-aş pune să semneze un tabel. Povestea cu tabelele mi-a spus-o o doamnă şef de scară care ar fi ţinut evidenţa participării la curăţenie dacă ar fi fost pedepsiţi cumva cei care nu participă, dar, de ani buni de când ea conduce acea scară de bloc spune că nimeni niciodată nu a sancţionat neimplicaţii şi nici nu i-a cerut vreun tabel.
Îmi amintesc doar că, pe vremea când Ioan Botiş era viceprimar, a existat o astfel de iniţiativă. Într-o sâmbătă, toată lumea dintr-un cartier a adunat gunoaie. Erau maşini de la firma de salubritate pe undeva prin zona Lamă. Politicienii, ziariştii şi locuitorii am muncit până seara târziu să lăsăm totul lună şi bec. A fost un bun prilej să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. Am făcut ceva cu toţii, împreună şi parcă am trăit măcar pentru o perioadă cu satisfacţia că a rămas ceva în urma noastră, o zonă curată. Astăzi, Primăria Bistriţa dă comunicate că a început Luna curăţeniei, dar nu ştie nimeni cum s-a organizat municipalitatea, ce putem facem, când şi cum. Probabil că vom vedea măturătorii de la Urbana încolonaţi, ridicând nori de praf şi cam atât. Vor muta praful dintr-o parte în alta, vom raporta împliniri măreţe şi ne vom vedea de marşuri, de festivaluri şi de alte nimicuri la care vor participa turme întregi de indolenţi.
Eu cred că, dacă tot suntem în Postul Paştelui, oamenilor ar trebui să li se reamintească mai des despre ce înseamnă comunitate, după ce reguli funcţionează ea în secolul nostru, despre păcatul de a distruge natura, un dar de la Dumnezeu, şi mai ales despre păcatul de a nu-ţi respecta semenii. Ca să trăim într-un oraş curat – ceea ce nu e cazul acum – e nevoie de o schimbare radicală de atitudine şi de decizie. Mi se pare că e singura care poate ajuta. Cred că, dintre cei 21 de consilieri locali, măcar unul sau doi ar putea veni cu un proiect de hotărâre care să schimbe situaţia actuală. E multă mizerie în oraş, nu se aplică nicio sancţiune, nu se vede niciun semn de civilizaţie, nicio schimbare în bine. În schimb, se dau în delir bani de la bugetul local pentru tot felul de construcţii de ziduri, pentru tot soiul de proiecte fantasmagorice care nu au schimbat nici ele cu nimic în bine viaţa acestui oraş.
Cristiana Sabău
Bistrita pare ca o mare groapa de gunoi. E cel mai murdar si mai insalubru oras din tara. De cind stau eu aici nu am mai vazut asa mizerie, gunoaie si ……..alte prostii. Niciodata n-a fost asa. Imi pare rau s-o spun.
Pardon oare vin extrateresti si ne murdaresc orasul? Vin din Cluj si arunca anapoda gunoiul langa tomberoane, ca noi suntem prea mari domni sa ridicam capacul. Vantul duce si el cred ca gunoaiele aduse de suceveni si uite asa bistritenii nu sunt deloc vinovati de mizeria din oras
Raul adrian,in tara am vazut orase mult mai murdare ca bistrita!!de cand nu te-ai mai plimbat prin tara??asa esti de exagerat in unele comentarii,de nu se exista,ma jur:)))intradevar sunt multe gunoaie ,dar nu e cel mai murdar…si la asta noi contribuim cel mai mult,neavand cei 7 ani de acasa,spiritul civic lipsand cu desarvarsire si asteptand tot mura in gura,imi pare rau sa o zic dar asta e Romania deocamdata.
Doamna Cristiana va rog frumos sa-l intrebati pe primarul nostru oligofren cand deschide toaletele din Parcul Municipal . Idiotul de Cretu inca nu a aflat ca a venit primavara la Bistrita ( el isi rupe gatul pe partiile din Austria acum ) si ca Parcul Municipal e plin de bistriteni care platesc la greu taxe si impozite si au si ei nevoi fiziologice . Va multumesc .
Ar trebui sa incepem prin a demola anexele ilegale din centrul vechi ,care sunt constuite ilegal si adevarate focare de infectii .Iar pentru asta avem angajati din primarie care pot sa verifice curtile si unde trebuie sa aplice legea .Asa putem schimba lucrurile si sa le aducem pe un fagas de normalitate fara a cheltui bani primariei .Iar proprietari care nu se conformeaza sa fie avertizati sau sanctionati conform legi
DACA SE DORESTE CU ADEVARAT SE POATE
Am uitat să scriu în text, dar eu, una, aştept totuşi o amendă de 35.000 de lei pe numele viceprimarului Bistriţei care răspunde de salubritate. Să i se reţină banii din salariu!
Nu are bani de amenzi isi reparta masina ,accidentata…….
Stimata D-na CRISTIANA SABAU. Administratia si CL cel putin la ora asta nu au nici treaba cu ecologia si cu impunerea disciplinei si aplicarea de sanctiuni necesare indreptarii celor certati cu disciplina. De 7 ani incerc sa ma fac auzit in CL si nu numai, zeci de petitii au fost trimise de mine in toate directiile. Doar trei aspecte le reamintesc din zecile gasite in teren. In primul rand sa nu faci nimic tu administratie sustinuta cu bani de cetatenii contribuabili, si ma refer la taberele romilor din PADUREA CODRISOR care se refac anual, la conductele de scurgere plasate ilegal de la Podul Jelnei si pana dincolo de Kauffland, si la cea mai nesabuita atitudine a administratiei europene a orasului,fiind infintarea unui nou depozit de gunoaie exact pe malui raului B-ta. Asta ne scuteste de toate comentariile. Ramane ca zone infecte, incontinuare : LINIA FERATA pana dincolo de F.ca de Bere, Aleea Salciilor si cateva puncte de pe malurile raului, si intreaga liziera a PaDURII CODRISOR. Am cerut la fiecare dezbatere pe bugete ,cumpararea si amplasarea de camere de supraveghere , montate in zonele pe care le stiu mai bine decat primarul si cons. locali la un loc. Am dus CD cu imagini ale canalelor camuflate de scurgeri de la vile si cotete, dar nu s-a intamplat nimic. D-nul Primar nici nu ne baga in seama cu 2 consilieri cu tot. In 21 Martie de ziua PADURII voi organiza alaturi de BISTRITA CIVICA prima actiune de ecologizare a PADURII CODRISOR. Materialele sunt pregatite, mi plin beciul de saci si manusi. Vom vedea in schimb cati din concetateni ni se vor alatura, si astept cel mai mult pe acei carcotasi care stau si critica in anonimat. Vom avea si mai multe ecologizari si cu Asoc. de Pescari pe B-ta , Sieu si Somes. O PRIMAVARA FRUMOASA VA DORESC !
Stimate domnule Bălan, deşi detest total operaţiunea strânsului de gunoaie după alţii, mă voi alătura şi vă voi susţine în tot demersul dvs. pentru care vă felicit încă de pe acum.
Ce este de fapt o comunitate? Dee HOCK, fondatorul companiei VISA, spunea aşa: „Toate organizaţiile sunt, în esenţă, personificări ale unei noţiuni foarte vechi, dar de bază – noţiunea de comunitate. Nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât suma crezurilor oamenilor care le compun, a caracterului, opiniilor, acţiunilor şi eforturilor lor.” (Sursă: Învăţături spirituale pentru familia ta/SHARMA, Robins. – Bucureşti: VIDIA, 2010, p. 74). Conform acestei viziuni şi municipiul Bistriţa este o comunitate în care oameni şi instituţii publice sau private gestionează, în cazul nostru, şi deşeuri de tot felul. În opinia mea, gestionarea ecologică a deşeurilor începe de la fiecare OM în parte, ca urmare a unei educaţii corecte primite la timp în familie şi şcoală. Iar cetăţenii urbei care nu ştiu/nu vor să aplice acest comportament social pot fi obligaţi prin lege să o facă.