Mai multe lumi posibile. Uneori prea multe

Probabil a fost nevoie să se găsească o denumire pentru oamenii fără ocupaţie care se plimbă cât e ziua de lungă de la o televiziune la alta să-şi dea cu părerea, cu cât mai veninos, cu atât mai savuros pentru aşa-zisele dezbateri. Ei se numesc „analişti”. Pe unii nu mai suport nici măcar să-i văd, cu atât mai puţin mă interesează ce au de spus. Aceşti „analişti” creează teme după bunul plac al celor care-i plătesc şi toacă la comandă guverne, situaţii, persoane, tot ce le pică la gură. Adevărul este că televiziunile de ştiri nu au cu ce umple 24 de ore de program. Ar fi mult prea costisitor să producă emisiuni de calitate, reportaje sau anchete. Aşa că apelează la „analişti” care îşi dau cu părerea despre oricine şi orice. Partea tristă este că se găsesc extrem de mulţi proşti care să îi asculte şi, mai rău, să şi creadă.

Să nu părăsim prea uşor lumea televizată fiindcă zilele acestea ne-am luat şi porţia de „divertisment fără chiloţi”, în completarea a ceea ce am fost văzut până acum ani la rând: nunta lui Moni cu Iri, emisiunile cu cei doi în casă, în baie şi în pat, naşterile Nicoletei Luciu şi operaţiile de mărire de sâni ca să dau doar câteva exemple. Nu am constatat nicio revoltă din partea nimănui când au fost filmate femei cu sânii goi sau au apărut fotografii cu fete dezgolite. Aceea cică ar fi artă. Ne revoltăm doar când vedem un bărbat dezgolit. Nu voi comenta circumstanţele, nici că unii au vrut şi că alţii nu au vrut. Dacă există legi în ţara asta, nicio emisiune televizată, de radio sau articol de ziar nu ar trebui să conţină imagini şi subiecte indecente atât timp cât la mijloacele de informare în masă au acces şi copiii. Pentru oamenii pasionaţi de domeniu ar trebui onorate comenzi private, canalele televizate să fie cu abonament scump, revistele de asemenea.

Difuzarea imaginilor cu fostul premier nud sunt vârful unui iceberg despre care evităm să vorbim ca să nu supărăm industria care face extrem de mulţi bani de pe urma exploatării la maximum a instinctelor primare. În rest, ne dăm mari creştini şi ne rupem hainele ca să ajungem la icoane sau să ne închinăm la moaşte. Bravo nouă, neam de ipocriţi!

Lumea oamenilor care continuă să protesteze îşi vede de ale ei, deşi nici opinia publică, nici presa şi cu atât mai puţin guvernanţii nu pare să o mai observe. Au venit zăpezile peste Moldova, românii au pus mână de la mână să ajute sinistraţii. Cine mai are timp de proteste şi cui folosesc? Se vor găsi mulţi care au răspunsuri mai bune decât mine.

La rândul ei, lumea politică schimbă programul de lucru al bugetarilor, dă lecţii sinistraţilor, face ce ştie ea mai bine. S-a înnoit guvernarea, deci lucrurile s-au rezolvat. Chiar aşa de răi să fim şi să nu le dăm timp de acomodare?

Astăzi, în mod miraculos, am intrat pentru puţin timp în lumea copiilor care citesc basme şi îndrăgesc personajele care fac din lupta cu răul esenţa lor de a fi. E singura lume minunată dintre toate despre care v-am vorbit. Mai ştiţi alta?

Cristiana Sabău