Ce mai faceţi, domnule Marcel Seserman?
Eu? Aş zice într-o sintagmă generică, bine, atât cât se poate de bine în lumea contemporană. Mă ocup de cultură, de carte. Privesc detaşat şi dintr-o perspectivă analitică fenomenul politic, cred că asta era ţinta (întrebării –n.r).
Dumneavoastră aţi făcut parte din PNȚCD, un partid văzut ca salvator într-un moment delicat. Apoi acelaşi partid a dispărut brusc. De ce?
Cred că trebuie întrebat electoratul în primul rând. De ce? Sunt lucruri pe care le pot spune ca să explic de ce s-a întâmplat (dispariţia PNȚCD de pe scena politică –n.r) şi altele pe care aş prefera acum să nu le spun. Cert este că unii dintre liderii noştri nu au simţit foarte bine momentul, au făcut câteva greşeli, foarte dur sancţionate de electorat. Nu au fost suficient de abili să gestioneze o coaliţie destul de grea între o dreaptă şi o stângă din extracţia FSN. Prin urmare, PNȚCD a clacat politic şi a fost sancţionat foarte dur de electorat.
Apropo, mai sunteţi membru de partid?
Nu mai fac politică. Țin la partid, ţin la creştin-democraţie întrucât promovează valorile de dreapta pe care noi le-am cultivat. Am considerat întotdeauna că partidul îşi extrage esenţa din forţa lui istorică. A fost un partid cu o foarte bună fibră transilvană şi era firesc să ne regăsim aici fiindcă aici s-au regăsit şi bunicii şi părinţii noştri. În ciuda faptului că a ieşit din arena parlamentară, la vremea respectivă partidul cred că şi-a îndeplinit în bună măsură ce şi-a propus, dovadă că România s-a înscris pe coordonatele pe care noi ni le-am dorit, dar s-a întâmplat ca nu noi să fi fost cei care am profitat. Totuşi România a intrat în UE şi NATO. S-a dus pe drumul acela pe care noi l-am conturat.
Dumneavoastră acum, uitându-vă în spate, priviţi cu mânie la ce s-a întâmplat?
Privesc cu înţelegere. Acum, dacă ar fi să fac o analiză retrospectivă, îmi dau seama de ce s-a întâmplat aşa.
Aţi fost subprefect într-o perioadă în care Dorin Popescu (PNL) era prefect. Din câte îmi amintesc nu a fost foarte simplu.
Nu a fost simplu deloc şi cred că mulţi colegi s-au lovit de aceeaşi problemă. Noi cultivam un set de valori, alţii, recte domnul Popescu, cultiva alte valori.
Ce fel de valori? Era uşa blocată între biroul dânsului şi al dumneavoastră. Ce fel de valoare e asta?
Acum, fiecare şi-a cultivat valorile care a crezut că sunt de cultivat.
În ce relaţii mai sunteţi cu domnul Popescu?
Rezonabile. Eu mi-am reglat toate relaţiile cu toţi cei cu care, dintr-un motiv sau altul, am avut o serie de idiosincrazii ca să mă exprim aşa. Pot să şi dau exemple. M-am întâlnit cu domnul Anton Vlad şi am constatat că nu am avut niciunul nimic unul contra celuilalt, că de fapt aveam o luptă aproape normală pentru putere, aşa se întâmplă în câteva partide, dar că, personal, noi ne respectăm.
Cu domnul Mircea Taloş în ce relaţii sunteţi?
Ne întâlnim mai des acum.
Totuşi, v-a enervat nimeni atât de mult încât să puteţi ierta, dar să nu puteţi uita?
Nu. Am înţeles fenomenul istoric, i-am înţeles şi pe oameni. De fapt, cred că toţi voiam acelaşi lucru, dar am fost excesiv de exigenţi cu noi. Atunci, noi am reacţionat graţie unui romantism politic. Am iubit partidul, valorile lui, am vrut să facem lucruri bune. Cred că important e că nu am făcut lucruri rele.
Apropo, cum vi se pare lumea politică de acum?
Lumea politică? Suntem într-o mlaştină politică, din păcate, şi nu avem suficient de mulţi lideri credibili. Cei care conduc sunt nucleele dure din partide şi nu au puterea să-şi facă reforma internă.
Credeţi că vor? Eu am senzaţia că nu vrea să facă nimeni refornă în România. E un cuvânt care şi-a pierdut atât de mult din semnificaţie încât o să ajungem să-l urâm.
Eu cred că nu trebuie să cădem în patima asta să demonetizăm anumite cuvinte care au suprafaţa lor de putere, aşa cum nu cred că trebuie să diluăm substanţa unui cuvânt cum e „patriotismul”. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu reforma. Aveţi dreptate. Nu o face nimeni cum trebuie. O face stângaci, uneori chiar nu vor să o facă, dar, încet-încet, forţaţi de împrejurări, de coerciţiile care sunt aduse de matricea mare a UE, se va face. Eu cred că mai sunt oameni care au conştiinţă, dar ei nu sunt la pârghia puterii. De la un punct, unii oameni care cultivă anumite valori, se gândesc profund asupra existenţei şi spun: „Domnule, ce-ar trebui eu să fac în esenţă? Merită să duc acest război de uzură în care îmi cheltuiesc timp, nervi, poate şi bani? Îmi creez un orizont de duşmani când aş putea să fac lucruri foarte elegante, o zi de-a mea să arate bine”.
Sunteţi aici, în postura aceasta? Aţi pus în balanţă ce nu merită să faceţi cu această abordare?
În fiecare zi mă gândesc la acest lucru. Înainte, când eu făceam politică, le spuneam oamenilor să se implice că, dacă oamenii buni nu o fac, se vor implica cei răi şi e rău pentru societate. Uneori, oamenii spuneau da, alteori, nu. Nu pot să spun acelaşi lucru cu toată tăria acum. Dacă mie mi s-ar pune întrebarea aceasta şi mi s-ar spune că e bine să fac politică fiindcă altfel va fi un om rău în locul acela, o să facă mai rău, eu pretinzând că sunt un om vertical, acum mă gândesc dacă merită.
Şi care e răspunsul, acum, azi, 25 mai 2011?
Ştiţi cum e? Când zici că ai făcut zece ani politică, eu atât am făcut, poate că sună mult sau puţin, dar când spun că am făcut un deceniu de politică sună parcă mult. Cred că e bine să las altă generaţie. Nu neapărat o generaţie tânără rezolvă problemele, că şi printre tineri sunt oameni care nu au suficientă pregătire şi conştiinţă, dar cred că e bine să lăsăm locul altei generaţii, să-şi creioneze drumul pe care-l consideră.
Dar partenerii dumneavoastră, oameni din aceeaşi generaţie, nu consideră la fel. Ioan Oltean era preşedintele PD Bistriţa-Năsăud când dumneavoastră eraţi subprefect, acum e secretar general al partidului.
Foarte bine. Ştiţi cum e? Poate că la mine lucrurile se prezintă şi altfel. Eu am şi alte mize. Poate că alţi oameni au numai câte o miză. Eu am miză culturală care e importantă pentru mine. Dacă nu ar fi existat miza aceasta, poate că aş fi accentuat pedala politicii. Nu simt nevoia să o fac.
Înţeleg că nu vă mai întoarceţi în politică. Unii de la vârful PNȚCD s-au îndreptat spre alte partide, spre PNL de exemplu.
Nu cred că trebuie să-i condamnăm. E bine că majoritatea au păstrat linia de dreapta. Unii au spus că trebuie să se salveze politic. Sunt unii buni care merită să facă politică.
Domnul Vlad pe care-l mazileşte acum PNL?
Anton Vlad a fost un ministru secretar de stat bun. În lupta politică, aşa stau lucrurile, ce să facem? Unii şi-au salvat cariera politică, eu, de pildă, alţii, nu ne-am salvat-o. Poate că, dacă ne-am fi străduit, dacă avem mai mare patimă…. ştiu eu?
Ce vă face fericit?
Cărţile, timpul meu pe care îl gestionez foarte bine, am lecturi, mă uit la film, ascult muzică, mă întâlnesc cu prieteni. Simt că nu mai există presiunea pe care o aveam.
Şi nu vă uitaţi la Antena 3 şi Realitatea TV…
Mă uit peste tot. Citesc presa, sunt foarte bine ancorat în realitate, dar nu mai simt nevoia să intru în politică. Am experienţa cum se joacă politica. Ştiu cum s-a jucat. Eu am fost supus unor asemenea presiuni. Am suferit foarte mult. La vremea aceea, dacă cineva zicea un lucru rău despre mine, eu îl puneam la inimă. Faptul că cineva zicea un lucru rău şi ştiam că citeşte şi X şi Y… Şi mă întrebam: chiar aşa? Nu mă temeam că mă schimbă din funcţie, dar îmi ziceam că lumea mă priveşte cumva…
Dar uitaţi, Alin Seserman (fratele său şi consilier municipal PDL –n.r) continuă să facă politică?
E foarte bine. Alin a făcut Ştiinţe Politice, a făcut şcoală pentru asta. Eu zic că e mai bun decât mine şi decât mulţi alţii. Are un profil sănătos şi alura lui e altfel…
Contează asta?
Contează foarte mult. Aşa e lumea, are o percepţie epidermică. Lumea nu stă să gândească foarte mult ce e un om în esenţa lui, aşa că prima impresie contează.
Pe jurnalişti mai sunteţi supărat?
Uneori, da fiindcă am impresia că mulţi nu-şi fac meseria cum trebuie.
Dar pe mine mai sunteţi supărat?
Nu.
NOTĂ: Ultima întrebare are legătură cu faptul că, în timp ce Marcel Seserman era subprefect, eu eram unul dintre criticii lui aspri.
Interviu de Cristiana Sabău
Adaugă comentariu