Miercuri 23 august 1944 – Miercuri 23 august 2017. ”În clădirea în care își desfășoară acum activitatea Instituția Prefectului, Consiliul județean și alte instituții, până în 1989 erau și lucrau instituțiile puterii județene ale partidului și statului comunist. Gândindu-te la asta, chiar de mergi de ani de zile la sală și masa ta musculară e semnificativă tot simți un fior de-a lungul coloanei vertebrale, fior care nu are legătură nici cu bastonul lui Moise și nici cu șerpii care se ascund în merele Evei, este un simplu fior arctic, al fricii care ne înconjura și ne molipsea pe toți.
Astăzi, niciunul dintre angajații Instituției prefectului nu a lucrat înainte de ’89 în “aparatul de partid și de stat” care s-a aflat în această clădire. După 28 de ani trecuți de la schimbarea de regim, îmi place să cred că în această clădire au început de ceva vreme să se zărească și contureze culorile vii, să se audă ușoare note muzicale, să se nască spontan zâmbete nevinovate, să începi să nu te jenezi de căldura sufletească pe care o poți da ori primi și peste toate să fim cu toții, în primul rând, oameni.
Mă întreb oare ce se întâmpla în acestă clădire înainte de 1989, de 23 august? De Ziua Națională! Era bucurie? Sau era spaimă, frică, groază? Destinul tău și al familiei tale putea să depindă de defilarea asta de 23 august? Sau de un cuvânt sau zâmbet nepotrivit? Era normal să te temi pentru familia ta dintr-atât? Dacă se considera că a ieșit rău… Dar de ce să-ți pui astfel de întrebări triste, depresive? Și apoi, strigă un trecător din fața clădirii Instituției Prefectului privind deasupra intrării principale, noi te-am trimis acolo să-ți pui astfel de întrebări fără sens? Ce ai vrut să demonstrezi ieșind în acel balcon în 1989? Dar mai ales ce cauți cocoțat acum în același balcon, nici primul secretar nu făcea plimbări ziua în amiaza mare prin balcon! Mai bine hai la Târgul Mare al Bistriței, noi suntem acolo! Un tânăr aflat în apropierea primului trecător strigă și el în contradictoriu: balconul e bine să fie viu, ca și noi! Hai la Târgul Mare al Bistriței: și noi suntem acolo!”
(Material publicat de Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud)
La data de 23 august 1944, Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului”, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică. Actul de la 23 august 1944 a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul Național Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei, precum generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a.
Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, a fost ulterior semnat la Moscova, pe 12 septembrie 1944, acord în care au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 august 1944 a fost revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum și Basarabia și Bucovina de nord cedate Uniunii Sovietice, în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 august 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului.
Din 1948 şi până în 1990, ziua de 23 August a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României. Regimul comunist celebra cu fast această zi, iar oamenii muncii defilau prin fața ”conducătorului iubit”:
Materialul publicat de Prefectură este jalnic, subiectiv până în măduva oaselor, cu un iz de politicianism de ce mai joasă speță.